Tag: viata

Ce se întâmplă

Nu-mi vine sa cred că n-am mai scris de 7 zile. Au trecut ca vântul, cum trec anii mei de ceva vreme, deja. Sper numai că şi ai voştri trec la fel de repede. 😀 Anii, zic.

Între timp au înflorit liliecii pe strada noastră, iar mirosul lor îmi dau o stare de bine cum de mult n-am avut, fetele au terminat cu referatele clasei a VIII-a şi-au mai făcut un pas în drumul spre maturitate, noi suntem aproape să dăm gata o comandă ce ne ţine prizonierii atelierului de vreo trei săptămâni, viaţa merge înainte. Nici nu mi-am dat seama că vine Paştele până nu m-a întrebat un client dacă reuşesc să-i fac produsele până atunci şi eu i-am răspuns că i le fac sigur într-o lună. Apoi m-am prins că săptămâna viitoare e Învierea, deci nu.

Am înţeles, în sfârşit, că noi lucrăm în afacerea asta în loc să lucrăm la afacere, aşa că am început să luăm câteva măsuri care, sperăm noi, vor mai schimba situaţia în timp.

Continue reading Ce se întâmplă

Oameni și prieteni

Am  așa o mare strângere de inimă când uit la fetele mele și mă gândesc la copilăria mea… Nu, nu-i vorba de timpuri, e vorba de prietenii. De prieteniile acelea pe care numai în copilărie le ai, vorbește și Andreea de una aici, despre sentimentele acelea neștiute de lume, împărțite doar cu cea mai bună prietenă.

Le văd pe ele azi câtă pasiune pun în relațiile cu prietenele lor și nu pot să nu mă gândesc că probabil în câțiva ani, cu majoritatea abia dacă se vor mai saluta pe stradă. Sau pe facebook. Ce dacă acum își împart pachetul de mâncare și își urcă una alteia rank-urile la jocurile pe calculator? Vor veni probabil timpuri în care și lor li se va strânge sufletul atunci când își vor aminti de vremurile astea. Noua ca si adulti nu ne rămâne decât să avem grijă ca ei/ele să-și creeze amintiri. Amintiri ce vor dăinui peste timp mai mult decât prietenia lor. e imposibil să rămâi la fel de prieten cu toți oamenii minunați cu care te intesectezi în viață. Nu putem alege oamenii din jurul nostru, dar putem avea grija să ne înconjuram de oameni de calitate.

Asta mă face din nou să mă gândesc la un status de facebook pus acum câteva zile de Carmen: oameni si viata

Continue reading Oameni și prieteni

Violenta domestica nu trebuie sa mai fie tabu

Am cunoscut-o pe Bogdana acum vreo doi ani, mai întâi doar de pe blog, apoi si live, la diverse evenimente la care am fost împreună. Să spun că m-a impresionat ar fi puțin, ea de fapt m-a vrăjit pur și simplu și dacă mi-ar cere cineva să-i spun zece dintre cele mai puternice femei pe care le cunosc, ea ar fi sigur în primele trei. O femeie puternică, frumoasă, deșteaptă, cu niste copii pe care îi crește exemplar, dar în primul rând o femeie puternică. Ei bine, femeia asta de toată admirația, vă spun, scrie articolul ăsta și mă lasă fără cuvinte.

Citez:

Pe de alta parte, pozam in cuplul perfect. Eram match made in heaven, si cum si-ar fi putut imagina cineva ce era in spatele acestei relatii aparent perfecte dintre doi oameni frumosi si educati. Si cum as fi putut eu sa rup tot lantul, cine m-ar fi crezut pe mine? Cui i-as fi putut povesti fara sa ma simt acoperita mai mult de rusinea si umilinta pe care deja le simteam cu fiecare episod? Si nu au fost toti anii un calvar, pentru ca asta e paradoxul. Sunt alternate momente de extaz cu momente de agonie, si mereu speri ca poate s-a schimbat ceva, ca nu se va mai intampla.

Continue reading Violenta domestica nu trebuie sa mai fie tabu

Lucrătoarea

Femeia își găsise în sfârșit un serviciu bun. La Fabrica de lână pieptănată. Da, nici eu nu știam că există așa ceva. Sau exista. Lucra în schimburi, e adevărat, dar ce mai contează asta când ai stabilitatea unui loc de muncă, ai serviciul aproape de casă (își lua abonament pe o singura linie RATB) și tot ce avea de făcut la fabrică era să supravegheze o mașină mare și veche ce duduia din toate încheieturile (atunci când mergea) și prin care treceau mii de fire de lână.

În prima zi de serviciu un mecanic și șefa de tură i-au explicat ce are de făcut, trebuia să lege repede firele care se rupeau și să cheme mecanicul când intervenea vreo defecțiune la mașină. Simplu ca bună ziua.

În prima zi a legat ațe întruna pentru că cel puțin de trei ori pe minut se rupea o ață. A ajuns acasă epuizată și încrezătoare că mâine va fi totul mult  mai bine. N-a fost așa. E adevărat că ațele s-au rupt mult mai rar, dar asta pentru că mașina s-a defectat și mecanicul a întârziat foarte mult, pentru că avea și el mult de muncă. Din păcate nici zilele următoare situația nu s-a schimbat prea mult, mașina rupea ața mereu și se defecta de câteva ori pe zi, iar mecanicii nu mai apucau decât foarte rar să ajungă și la ea, celelalte lucrătoare îi solicitau și ele, așa că femeia noastră nu avea încotro și trebuia să aștepte. A aflat ea mai târziu că mecanicii aceia puteau fi stimulați cu ceva tărie și poate ar fi ajuns mult mai repede și la mașina ei, dar nu i se părea corect să procedeze precum colegele sale. Așa că aștepta…

Continue reading Lucrătoarea

Îmi trebuie putere

N-am fost niciodata în toata viața mea în situația de a cere putere. Am fost tare, am fost optimista, m-am luptat pentru fiecare bucurie şi m-am bucurat pentru orice luptă câştigată.

Am tânjit tot timpul după vremea în care vom privi detaşaţi cum lucrurile merg bine, merg singure, merg. Am avut chiar speranţe că asta se va întâmpla într-o zi şi simţeam chiar că ziua aceea e aproape. Şi chiar atunci când credeam că dacă întind mâna ating vremurile pe care mi le doresc pentru mine şi familia mea, chiar atunci zic, ceva s-a întâmplat şi lucrurile au luat-o razna.

Nimic nu se mai potrivește cu nimic. Pentru fiecare punct de pe agendă rezolvat, apar la sfârșit alte puncte. Fiecare zi e plină până la refuz și cel mai grav e că am început să ne amanetăm nopțile. Și știți cum e la amanet, dacă nu le recuperăm la timp s-ar putea să nu le mai recuperăm niciodată.

Continue reading Îmi trebuie putere

Ce-am mai făcut

Am avut o săptămână nebună care dă semne clare că se va repeta:

  • luni am semnat cel mai mare contract pe care l-a avut firma noastră vreodată. Sperăm că va decurge bine și toată lumea va fi mulțumită. 🙂
  • marți am tras ca nebunii să terminăm mai repede ce avem de făcut, pentru că termenele trebuiesc mult reduse. A, tot martți am simțit pentru prima dată toamna în anul acesta.
  • miercuri lucrurile n-au stat deloc roz, tata socru s-a simțit rău de tot (el oricum are grave probleme de sănătate), așa că după-amiaza și seara am bătut în lung și-n lat coridoarele spitalului. Din păcate tata a trebuit să rămână acolo.
  • joi am avut din nou o nebunie de zi, cu drumuri, cu creație (știți voi, partea aia faină când desenezi pe un carton mare un nou model de…vestă de data asta), iar mai spre după-amiaza am primit astea de la Fares, cărora le mulțumesc pentru ele și pe care îi anunț că sunt un fan al siropului de muguri de pin cu miere de la ei (Soniei si Iuliei nu le trece tusea cu nimic altceva):

A fost bătaie pe ele, așa că eu am decis ca de azi să lucrez la curățarea sângelui și să-mi beau ceaiurile din cănuța cu flori. Atât. Continue reading Ce-am mai făcut

Toamnă de 2012

Îmi place vremea asta de mor. M-am născut într-o zi de toamnă și aș putea trăi liniștiă, cu mult peste suta de ani, într-un loc în care vremea asta ar fi perpetuă. Nici frig, nici cald, nici nor, nici soare, nici de vară, nici de iarnă. O vreme excelentă pentru biciclit, pentru umplut cămara cu provizii, pentru făcut must și împletit planuri. Pentru că toamna se numără bobocii. 🙂

Ce dacă în fiecare dimineață mături curtea pentru că vrei s-o cureți de funzele căzute și alte nenorociri aduse de vânt de cine știe unde la tine în ogradă (ieri a ieșit chiar scandal între fete de la un ambalaj de ciocolată adus de vânt la noi în curte. Nu, nu se supăraseră ca cineva aruncase ambalajul la întâmplare, supărarea lor era legată de faptul că se suspectau reciproc că au mâncat ciocolata una fara cealaltă).

Ce dacă nu știm cum să ne îmbrăcăm dimineață pentru a fi ok pentru prânz și apoi pentru după-amiază. Răcim din cauza asta, dar e toamnă, e frumos și ce-ar fi bucuria noastră fără un pic de suferință?

Continue reading Toamnă de 2012

13 ani

În noaptea cu pricina, era o vineri și eu eram în spital. Citeam ca de obicei, și pe la unsprezece am vrut să las cartea  și să sting lumina în rezervă. Numai că atunci când am coborât din pat eu și burta mea imensă, am simțit că mi-a venit sorocul, dacă e să spun exact cum zicea bunica mea, și ținându-mi cu o mână burta și cu cealaltă cămașa de noapte m-am dus la asistente și le-am spus că nasc. Una din ele m-a întrebat la ce interval am contracțiile și eu am întrebat-o ce-s alea și cum ar trebui să le simt, pentru că eu în afară de faptul că mi se rupsese apa, nu aveam niciun alt simptom. A doua oară când asistenta m-a întrebat de contracții, i-am spus că am una pe oră, ca să n-o dezamăgesc, dar tot nu aveam nicio durere.

Între timp doctorul care era de gardă m-a consultat și m-a instalat confortabil într-un pat din sala de nașteri. Da, erau acolo vreo șase paturi pline cu femei care se pregăteau să nască. Unele gemeau, altele țipau de durere, eu așteptam să-mi vină durerile și mă uitam la perfuzia  care îmi fusese pusă la instrucțiunile date de doctorul meu prin telefon, în timp ce se îndrepta spre spital. Era de acum miezul nopții.

Adevărul este că n-am fost speriată nicio clipă, dar când l-am văzut pe doctorul Costea (doctorul meu) intrând în sala de nașteri am știut că totul va fi bine. A venit la mine, mi-a spus și că soțul meu e afară și îl așteaptă cu vești legate de mine și de bebeluși. M-a îmbărbătat, m-a asigurat că totul va fi bine, aveam pregătită și o sală de operație pentru cazul în care ar fi intervenit complicații, deci chiar nu aveam de ce să îmi fac griji.

Continue reading 13 ani

Vacanta, Belgia, Mathias

Nu pot sa cred ca tot povestindu-va de vacanta noastra de anul acesta prin Europa am ajuns, iaca, in august si eu nu v-am spus inca despre cea mai frumoasa parte, cu exceptia Disneylandului, evident.

In dimineata in care am plecat din Paris, am hotarat ca nu putem sa ajungem pana acolo si sa nu le facem o vizita si verilor nostri ce locuiesc la 200 km departare de locul in care ne aflam, si anume in Belgia. Am incarcat asadar harta de Belgia in GPS si am plecat spre noi locuri frumoase. De fapt, foarte frumoase.

Ei bine, cum spuneam, din excursia asta mie cel mai mult mi-a placut Belgia. Nu Bruxelles, unde am fost, mi-a placut, dar nimic spectaculos, mai ales dupa ce vazusem Salzurgul, Parisul, Strasbourgul… Belgia.

Continue reading Vacanta, Belgia, Mathias