Tag: viata

Fetele din online nu se tem de offline

M-am gândit mult înainte de a scrie postul ăsta, practic de când am părăsit sala în care s-a desfășurat ediția de anul acesta al conferinței Women on Web organizata de Evensys și Activia, eveniment ajuns anul acesta la cea de-a treia ediție.

Fie datorită faptului că vorbitorii de anul acesta au făcut aproape toți referire la timpul prea mare petrecut online, la faptul că viața offline ne este afectată din cauza timpului petrecut pe net, fie pentru că în acești trei ani am mai căpătat ceva experiență în online și cu siguranță multă experiență offline, am simțit nevoia de a spune ce cred eu despre online, despre timpul petrecut aici, despre cât de mult ne afectează nouă, femeilor, viața de familie online-ul și despre cum înțeleg eu să ne organizăm pentru ca din îmbinarea asta dintre online și offline să obținem o viață frumoasă.

Am să iau trei exemple dintre vorbitorii de la Women on Web:

Continue reading Fetele din online nu se tem de offline

Marți

Îmi place vremea asta de mor. Nici cald, nici frig, nici soare, nici înnorat. Dacă mai luăm în calcul că nu-s nici la servici, nici acasă, că pomii din curte îmi sunt înfloriți, că lalele mov s-au deschis mai frumos ca niciodată și că în câteva zile sărbători Paștele, se pare că e o vreme perfectă. Numai Neti îmi spune că s-ar putea să mă logodesc ceea ce e practic imposibil, dar asta chiar nu-i de luat în seamă.

Ieri mi-au venit cărțile pe care le-am comandat ( Umbra marionetelor și Umbra uriașului din Saga Umbrelor a lui Orson Scott Card), ieri Loredana de la Editura All mi-a spus că mi-a trimis 4 cărți din colecția Linia Blue pentru fete, iar eu abia aștept să le primesc și pe astea, nu de alta dar avem de gând să ținem atelierul închis și luni și marti după Paște așa că trebuie să am ce să citesc.

Hai că nu mai e mult, până atunci revin un pic la realitate și merg la muncă. Că parcă niciodată n-am avut mai mult de lucru…

În loc de recomandările săptămânii

Am vrut ca azi să uit de blog (așa cum am făcut și ieri, deși el ar fi meritat o aniversare, a împlinit 3 ani de .ro și trebuia să-i fac măcar un tort 🙁  ), numai că azi n-am mai putut. Face atât de mult parte din mine, încât am lăsat la o parte partida de căcat călcat rufe care mă așteaptă (am două coșuri pline, trebuie să fac ceva cu ele urgent) și plimbarea cu bicicleta proaspăt coborâtă din pod, pentru a scrie câteva cuvinte aici.

Am o bună dispoziție de zile mari, e probabil de la primăvara-vara de afară, dar nu numai. Mă bucur că am terminat cu bine aglomerația de comenzi (mai sunt, dar pe astea le putem face în ritmul nostru obișnuit, nu pompieristic cum am făcut în ultimele două săptămâni, când am făcut din noapte zi și din odihnă câmp de bătălie). Mă bucur că am timp să desenez, să scriu (eu tot mai scriu la cartea asta, sper ca într-o zi s-o pot publica), să mă plimb cu bicicleta, să joc remi cu prietenii, să plantez flori și să mă bucur de soare.

Zilele sunt parcă din ce în ce mai frumoase, vacanța se apropie cu pași mai repezi decât credeam (asta nu-i tocmai bine, că mai sunt ceva bănuți de strâns), ne-am făcut planuri mai amănunțite referitoare la Turul Europei cu cortul și suntem foarte mulțumiți de ce a ieșit pe hârtie, sperăm numai ca socoteala de acasă să fie măcar pe aproape cu ceea ce se va întâmpla în târg.

Continue reading În loc de recomandările săptămânii

Săptămâna zece

Ziua 71 – 63,8 kg

Imaginați-vă focuri de artificii, confeti, jocuri de lumini. Vedeam toate astea azi dimineață când cântarul (v-am zis eu că dacă-i spun prieten se poartă frumos) mi-a arătat un număr de kg sub 64. Simțeam că n-am să mai trec niciodată de granița celor 64 kg cu care mă chinui aproape de-o lună. Cântarul așadar arăta 63,8 kg și eu am simțit în sfârșit că există șansă, că rochițele mele de vară vor fi tot ale mele și anul acesta (am în gând să le dau dacă nu mă mai încap). Ca să nu mai zic de blugi.

N-am avut timp să fac poza, dar diseară o fac și o postez, nu știu în ce măsură se vor vedea diferențe față de poza de început, dar vă zic sigur că 3,8 kg au plecat definitiv. Ok, puteau fi mai multe, dar nemulțumitului… știți voi.

La o întâlnire de săptămâna asta cu fetele am mai aflat mici trucuri care să mă ajute la dat kg jos și pe unele dintre ele le-am pus dja în practică, îmi fac în fiecare dimineață o carafă mare de apă plată cu lămâi verzi și goji. Fiță maximă, știu, dar măcar am eliminat problema asta cu apa pe care pur și simplu uitam s-o beau.

Continue reading Săptămâna zece

O paralelă peste timp

E tot martie acum 30 de ani.

Grădiniţa la care mergeam era departe. Departe pentru un copil care se trezea în fiecare dimineată la 6.00, pentru ca la 6,30 să ia drumul grădiniţei, alături de părinţii grăbiţi, care trebuiau şi ei să ajunga la slujbă.

Cu ochii lipiţi de somn, îmi trăgeam pe mine dresurile, cărora atunci le ziceam ştrampi, şorţuleţul gri-bleu şi fundiţele. Cizmuliţele roşii de cauciuc, paltonaşul în carouri şi căciula completau ţinuta zilnică de grădiniţă la începutul primăverii.

E tot martie acum 20 de ani

Continue reading O paralelă peste timp

Ce amuzant, totuși!

Ce amuzant, totuși! Să crezi că un om l-ar putea cunoaște cu adevărat pe altul. Te poți obișnui cu celălalt atât de mult încât să poți rosti cuvintele în același timp cu el, dar nu vei ști niciodată de ce celălalt spune ceea ce spune sau face ceea ce face, pentru ca nici măcar el nu știe. Nimeni nu înțelege pe nimeni.

Și totuși trăim cumva împreună, în pace de cele mai mlte ori, și rezolvăm lucrurile cu o rată a succesului destul de ridicată, astfel încât oamenii continuă să încerce. Oamenii se căsătoresc și multe căsătorii sunt reușite, au copii și majoritatea acestora ajung oameni cinstiți, au școli și afaceri, fabrici și ferme care funcționează la un nivel acceptabil – toate astea fără să aibă habar ce se petrece în capul celorlalți.

O scot cumva la capăt, asta fac oamenii.

Continue reading Ce amuzant, totuși!

Incurcături pe ultima sută

De dimineață (la mine dimineață e pe la 6, da?) în curtea mea mirosea a mentă. Nu știu de unde, probabil de pe la vecini că printre ierburile și florile mele nu-i. Mirosul ăsta mi-a făcut poftă de ceai de mentă și de încă ceva. Ceva de amnezie. Aceea pe care aș vrea s-o am, să uit de răutatea oamenilor, să uit de guverne și legi tâmpite, să uit de taxele și utilitățile care lună de lună sunt mai mari (da, sunt supărată, mi-a venit curentul 500 lei) să uit de tot și toate și să plec în concediu.

AMR 4 zile. Aseară am aflat că cineva (nu spun cine, persoană importantă) a încurcat zilele și s-ar putea ca restul găștii noastre să plece spre Deltă cu o zi mai devreme ca noi. Nasol. Mai ales pentru ei, că majoritatea echipamentelor de campare sunt la noi. 🙁 Dar e nasol și pentru noi, fiindcă ne-ar fi plăcut să mergem cu toții. Să vedem, azi decidem ce și cum, oricum, e neplacută treaba, dar asta e, oamenii mai și greșesc. Dar prefer de o mie de ori greșelile de genul ăsta, celor pe care le fac ăia care nu se mai satură, ne conduc și se prefac că ne vor binele. Vorba cuiva ieri pe twitter: “Romania n-a intrat niciodată în criză, dar a ieșit de două ori din ea. ”

Hai că nu mă mai gândesc la asta, ce naiba, e weekend-ul dinaintea concediului. Ai zice că-i de vis. Ei bine, nu e chiar așa. Sunt multe adunate pe ultima suta de metri. Comenzi în așteptare care trebuiesc lăsate croite să aibă atelierul ce lucra cât timp noi suntem plecați. Ultimele verificari de bagaje și schite de așezare a tuturor lucrurilor într-un porbagaj de Accent. 😀 Plus că n-am facut încă lista cu haleala, pentru că vrem să ne gătim noi acolo cele mai multe mese. Bine, asta până aproape vom muri de foame și vom merge să mâncăm un borș adevărat de pește. Hmm.. și mai e și încurcătura asta cu plecarea separată.

Continue reading Incurcături pe ultima sută

Pe net cât e ziua de lungă

Pentru că măcar primul articol după schimbarea temei blogului am zis să fie unul mai serios, m-am gândit (știu, prima dată e mai greu) să vă povestesc cum îmi petrec eu o zi pe internet. Pe ce site-uri/blog-uri mă plimb, cât stau aici la mine (am obiceiul să mă citesc singură, să fiu, astfel, sigură că am măcar un cititor fidel), de pe ce calculatoare fac asta (da, chiar dacă nu plec de acasă, intru pe net de pe 4-5 device-uri), și-om mai vedea ce vă mai spun.

6-6.30 Trezirea. După ce-mi fac cafeaua și spăl aragazul (invariabil o dau în foc pentru ăa o las la făcut și intru în baie), îmi pun o litră de lapte peste ea și îmi fac triumfatoare intrarea în birou, de cele mai multe ori în camașă de noapte. 😀

6.30-8.30 Spun “bună dimineața” pe twitter, și deschid înca 6 taburi (toane, gmail, zoso, arhi, DailyCotcodac, goo.gl și din nou toane). Citesc ultimele doua articole de la fiecare (chiar și de la mine :))  ) scriu un comentariu, două,  dacă am ceva de zis (de obicei am, că nu mă pot abține) și mă întorc la toane. Scriu ceva pentru blog, de obicei ce visez noaptea, asta dacă n-am scris seara târziu și e deja publicat ceva în ziua respectivă. Când nu scriu visele de noapte, se cheamă că am inspirație sau s-a întâmplat deunăzi ceva notabil, de care aș vrea să-mi amintesc peste ani, și cum nu mă mai ajută ținerea de minte, am zis că-i bine să rămână aici scris. Asta a fost cred una dintre cele mai înțelepte decizii din viața mea (deocamdată au fost doar trei), pentru că deja, uneori când citesc ce-am scris acum 2-3 ani, stau și mă întreb dacă eu chiar am trăit chestiile alea. Și le-am trait, credeți-mă, pentru că am o regulă creată chiar pentru situațiile astea de incertitudine: “Nina, nu inventa lucruri despre tine, dacă nu vrei să ai false amintiri”.

Continue reading Pe net cât e ziua de lungă