Tag: viata

Traim oare degeaba?

Cat traieste, omul se zbate sa razbeasca, sa-i fie bine sa aiba ce manca, ce imbraca… Mai vrea si  ceva distractii, casa, masina, concedii etc. Asa si?  La ce ne folosesc pana la urma toate astea? Care e  rostul nostru pe lumea asta, sau mai grav, avem noi oare un anume rost pe lumea asta?

Sunt desigur cativa oameni, care reusesc sa nu fie uitati. Sunt studiati in scoala, sunt celebrii, ii stie toata lumea. Au reusit sa lase ceva omenirii, n-au trait degeaba, vorba aia. Dar chiar si asa, cu ce-s ei mai fericiti acum, cand nu mai sunt, fata de domnul Ionel, de la capul strazii, care a murit acum o saptamana si de care, peste doua generatii nu-si va mai aduce nimeni aminte?

 Cu ce-l ajuta pe Eminescu faptul ca lumea ii invata azi poeziile? Simte cumva acum Brancusi, cand doi tineri se imbratiseaza sub Poarta sarutului? La ce-i folosesc lui Ceausescu acum,  bateriile din aur de la baile casei sale?

Continue reading Traim oare degeaba?

05 iunie

In vacanta dintre anul 4 si 5 de facultate  (da pe vremea mea se faceau 5 ani de facultate 😀 ), trebuia sa facem practica cel putin doua saptamani. Ne-au repartizat de la facultate la mai multe hoteluri din Bucuresti. Da bre, am facut facultatea de management turistic, de aia.  🙂  Eu am picat la Intercontinental si eram foarte multumita, pana a venit o colega care tinea mortis sa schimbam hotelul, sa ne  mutam la Lebada.  Nu prea eram incantata de schimb, eu nici nu auzisem de Lebada, da’ de Inter…

Mai mult fortata, am fost cu ea la cei de anul trei care erau trecuti la Lebada si ne-am schimbat repartizarile cu doua domnisoare, care au fost mai mult decat incantate sa mearga la asa un hotel frumos ca Interul.

Cand a inceput perioada de practica la Lebada eram cca 15 studenti.  A fost un sejur de doua saptamani superfrumoase, cu sauna, piscina, biliard, camere de odihna, cocteiluri si mancare la greu. Am gasit acolo niste oameni extraordinari, care pe langa faptul ca ne-au invatat foarte multe lucruri legate de alimentatie publica si turism, ne-au tratat ca pe niste egali sau si mai mult, ca pe niste oaspeti ai hotelului.

Continue reading 05 iunie

Minte de copil

Saptamana trecuta Sonia a fost racita. Pentru ca trebuia sa-i dau ceva medicamente, din patru in patru ore, am dormit o noapte cu ea. Pentru ca nu se simtea bine a lipsit si o zi de la scoala. Iulia s-a suparat. I se parea minunat ca sora ei geamana sta acasa. Si nu-i convenea ca ea trebuie sa se duca la scoala.  Nu conta ca Sonia avea febra, tusea si ii curgea nasul intruna.

Asa ca a luat masuri. A vrut si ea sa raceasca. A stat doua zile numai in maneca scurta pe afara. Mamaia o imbraca cu jacheta, ea se dezbraca. Isi dorea pur si simplu sa raceasca. Si a racit. Colac peste pupaza a mai facut si o indigestie alimentara. Acum e bolnava. I-a reusit. Numai ca din pacate, e in vacanta. Si in loc sa se joace si sa se odihneasca, ea boleste si se indoapa cu medicamente.

Cand i-am atras atentia aseara despre cat de grav e ce a facut, ce credeti ca mi-a raspuns? “Mami, iti dai seama ce noroc a avut Sonia sa fie bolnava in timp ce inca mai eram la scoala?”

Continue reading Minte de copil

O zi de Paste

Fetita se trezeste ca in fiecare duminica, un pic mai tarziu. Nu atat de tarziu pe cat ar vrea, insa duminica somnul pleaca devreme.

Azi se inbraca frumos. Pentru ca primavara si-a intrat in drepturi si vremea acum ii permite isi ia plovarasul subtire roz, lucrat finut de bunica cu anchior. Isi pune si fustita gri, lucrata de mama la noua prima ei masina de cusut. Isi pune dres de doamna, desi ea nu are decat 10 ani si e foarte multumita de felul in care ii vine tinuta.  O sa-si puna balerinii gri cand va iesi impreuna cu tata din casa. Vor merge impreuna la cateva rude, carora le vor duce imparteala.

Mama a pregatit deja farfuriile cu bunatati, cozonac, drob si oua rosii.Totul e gata, cei doi pleaca.  E ziua de Paste. Pana si Dacia lor din ’75 era rosie. Au facut turul orasului in cateva ore. Pe unde se duceau,  rudele ii primeau cu zambete si oua rosii. Si se minunau. Vai ce mult a crescut fetita! Am auzit ca invata foarte bine! Si ce frumoasa s-a facut! Seamana cu taica’su! Si tatalui ii crestea inima, cand auzea asa vorbe frumoase, despre odrasla lui.

Continue reading O zi de Paste

Sta in puterea noastra

Acu’ un an si jumatate, o colega a venit la serviciu plangand. Copilul ei avea urgent nevoie de transplant de sange. Mult sange. Spitalul spunea ca el are sanse mari sa traiasca, daca i se face aceasta transfuzie, numai ca nu exista sange.

Auzim mereu chemari de genul celei facute de Nicu aici, care incearca sa ne trezeasca cumva, sa ne spuna ca sta in puterea noastra sa facem ceva, ca este foarte simplu, ca ne poate face chiar bine (daca nu fizic, psihic cu siguranta), ca nu ne costa nimic, ba dimpotriva (castigi o zi de concediu platit, un abonament gratuit pe mijloacele de transport in comun pe o zi  si 10 sau 7  bonuri de masa) asta de fiecare data cand mergi sa donezi. Ti se fac si analize gratuite pentru a depista  grupa de sânge, Rh-ul, hepatita B si C, HIV, sifilis, hemoglobină.

Sa reluam povestea. Ne-am mobilizat Continue reading Sta in puterea noastra

Pe scurt….

  • Am fost aseara la un spectacol al trupei  Comedypunctshow, datorita unei invitatii primite de la Arhi; Spectacolul e comedie de cea mai buna calitate, glume adevarate pe care nu le-ati mai auzit sau vazut vreodata. Am ras de la inceput pana la sfarsit, cand ma durea burta si gura de atata hohoteala. 😀
  • N-am reusit sa termin cartea pe care mi-am propus sa o termin weekend-ul asta, dar au fost Floriile   si am o scuza in felul asta. 🙂
  • Motto-ul pentru sapatamana asta este “Cine nu are treaba sa vorbeasca mai incet.” Poate o sa am parte astfel de un pic de liniste. 😀
  • O sa scriu azi daca am timp, daca nu maine, despre o intamplare din viata noastra  a mea si a colgilor de serviciu) prin care am reusit sa mai adaugam ani, la viata unui om.

Numai bine Nicol!

Am cunoscut de-a lungul timpului, ca si voi cred,  oameni si oameni. M-a ferit Dumnezeu de canalii, nu am intalnit, sau daca i-am intalnit, n-am interactionat. Din oamenii astia multi, cativa mi-au devenit prieteni. Cand spun prieteni nu ma refer neaparat la faptul ca vorbim zilnic, sau ca ne vizitam des. Se mai intampla sa mergem impreuna la distractii, dar nici asta nu-i neaparat.

Cand spun prieteni, ma refer la oameni pe care te poti baza. Nu mai ai bani pana la salariu, te imprumuti la un prieten. Ai nevoie de bormasina, iei de la el. Vrei sa stea cineva o zi cu copiii., apelezi la ea. Ce daca nu are inca copii. Ii iubeste si se va descurca. Uiti ca e miercuri si trebuie sa-ti cumperi o carte. Ti-o aduce ea, pentru ca te cunoaste suficient de bine, incat stie ca sigur ca tu vei uita. Are nevoie sa vorbeasca cu cineva, tu esti acolo, cu sfaturi sincere si pertinente. Rolurile evident se pot schimba.

Ideea este ca suntem prietene. Este unul dintre putinii oamnei cu principii pe care ii mai stiu. La ea respectul de sine il regasesti exact asa cum este el explicat in dex.  Si acum a ales sa plece. 🙁

Continue reading Numai bine Nicol!

Femeia intre 30 si 40 de ani

De fapt am vrut sa scriu FEMEIA. Intre 30 si 40 de ani e mai mult decat oricand poate in viata ei, femeie. Pentru ca pana in 30 este copil, fata, domnisoara sau ce-o mai fi, iar dupa 40 este cu precadere mama, bunica si ce-o mai fi.

In astia 10 ani de care vorbesc, te regasesti tu, femeia.

La 30 de ani intelegi ca nu mai esti un copil, desi mama poate te asteapta inca seara cu mancarea calda acasa. Incepi insa sa te gandesti, daca nu cumva ar trebui sa stii mai multe despre mancarea cu pricina, decat numele ei si cateva ingrediente. Si iei urgent masuri. Inveti sa gatesti.

Continue reading Femeia intre 30 si 40 de ani

Daca e luni e tragic

Pentru ca nu ne-am adaptat inca la ora de vara, ne-am trezit super-tarziu. Of, e luni, ne asteapata o saptamana plina de zile lucratoare. 😀 Am facut totul pe repede inainte si am intrat in garaj la 7.55 Ne-am urcat in masina cu catel, cu purcel, genti si ghiozdane am facut o mica criza de nervi ca toate CD-urile mele erau imprastiate pe bancheta din dreapta, m-am linistit pana a deschis tata usile de la garaj si am dat la cheie. Nimic 😀 Deja gandurile negre se adunau, am mai pus o data contactul. Tot nimic. Era clar.
Monstrii ( vedeti de ce le zic eu monstrii?) se jucasera in masina vineri seara, ascultasera muzica, si lasasera Continue reading Daca e luni e tragic