O listă – Începând de azi

Acum, că am terminat şi cu concediul şi cu marea şi cu vara, a venit timpul să mă organizez cumva, să-mi fac oareşce ordine în cap şi-n dulap, să prioritizez ce-i important şi să-mi temperez un pic apucăturile. Dacă nu fac asta urgent,  cineva sigur va avea de suferit şi cineva-ul ăsta sunt eu.

Singurul lucru care m-ar putea ajuta să fac asta mai bine, este o listă. Prima. Nu, nu-i prima listă din viaţa mea, să fiţi voi sănătoşi câte liste de cumpăraturi (de exemplu) am făcut eu la viaţa mea (bine, pe majoritatea le-am uitat acasă când am plecat spre magazin, dar nu ne legăm acum de asta 😀 ). E prima, pentru că e lista de căpătâi, ca să zic aşa. Fără ea nu se poate sau nu se mai poate. E necesară şi simt că după o vacanţă e exact cel mai bun moment s-o pun în practică.  Bănuiesc că va fi o listă lunga, din moment ce va rămâne deschisă, urmând să-i adaug  de acum încolo toate chestiile bune de care-mi amintesc şi de care ar fi bine să ţin cont.

Cum vorba lungă e sărăcia omului şi eu tocmai de sărăcie vreau să mă feresc, zic să încep să trec pe listă:

Continue reading O listă – Începând de azi

Trei minute

Atat dureaza in medie sa citesti un post (eventual si comentariile) de pe blog. Orice blog.

Chiar nu conteaza daca scrie un actor, un fotbalist, un scriitor sau o femeie cu toane. Sunt trei minute. Ele ne vor evoca peste ani starea, gandurile, frustrarile, bucuriile, sufletul, prietenii, viata. Regasesti intr-un blog in medie trei minute din viata celui care scrie, in fiecare zi. Indiferent ca scrie de Basescu, de fotbal, de politie, despre el si ai lui.

Nu scriu decat de doi ani, dar chiar si asa, daca recitesc ceva din urma, ma apuca nostalgia si ma gandesc la cum era viata mea atunci, ce s-a schimbat, cum au crescut copiii, ce-am facut intre timp, ce m-a preocupat… Sunt multe.

Continue reading Trei minute

Concediu

Stiu ca azi ati mers majoritatea dintre voi la serviciu si mai stiu si cata tragere de inima aveti sa faceti asta, asa ca pentru incurajare va spun ca-s departe de civilizatie, acolo unde intenetul nu merge decat daca vrea el si unde apele cresc si scad dupa cum le dicteaza mama natura, nu autoritatile.

Ma gandesc sa mai raman cateva zile. Tantarii isi fac de cap, dacriticele sunt departe de a mai fi o prioritate si vara nu vrea sa-si intre in drepturi. Dar noi facem exact ce vrem, dansam, cantam, ascultam muzica, ne plimbam, ne bronzam, mancam, ne uitam la filme si ne bucuram ca a castigat Spania camionatul. 🙂

A fost o vreme…

…când puteau face lucrurile altfel.

Martha privea cu ochii pe jumătate închişi la perechea ce se dezmierda zgomotos la masa din stânga ei. Copiii ăştia îi aminteau de vremea când venise prima dată în local. Îmbrăcată aproape ca o femeie de stradă, îl târâse aici pe Stephan, fără ca măcar să bănuiască cum aveau să evolueze lucrurile între ei.

Continue reading A fost o vreme…

Scurte de vineri

  • Mâine-mi duc fetele la ţară la bunici, intenţionez să le las acolo câteva săptamâni. De luni voi începe să mă plâng, că deja mi-e dor de ele.  🙁
  • Aseară m-am văzut câteva ore cu nişte oameni dragi, pe majoritatea dintre ei i-am cunoscut prin intermediul blogului. Old staff, ca să zic aşa.
  • România nu are şanse să scape în următorii 20 de ani de “capitalismul de cumetrie” indiferent cine şi cum ar veni la putere. Numai de-ar mai rezista ţara asta încă două decenii. 🙁
  • Azi se împlineşte un an de când mi-am spart nasul, bine că mi-a trecut, am însă acum două vânătăi frumos colorate la şold. De la o cazătură, va rog nu întrebaţi. 😀
  • Ieri fetele au fost într-o călătorie ciudată cu atutobuzul două staţii. Adică au refuzat maşina (eu mergeam singură in spark, în spatele autobuzului). Li s-a părut foarte interesant. 😀

Sursa foto

Viaţa bate telenovela

Mihai şi Oana au fost prieteni înainte de căsătorie cam 8 ani. Cred că v-am mai spus de ei dar, cum îs bătrână şi uit repede, reiau.

Sfârşitul şcolii generale, liceul şi apoi căsătoria. Doi copii buni, prea îndrăgostţi unul de celălălt ca să urmeze fiecare facultatea pe care şi-ar fi dorit-o şi care după mintea lor i-ar fi putut despărţi, hotărăsc să se căsătorească la 20 de ani. Nimic nu i-a putut convinge că pasul pe care vor să-l faca, l-ar putea amâna cu câţiva ani, timp în care şi-ar fi terminat fiecare studiile şi ar fi avut mai multă minte poate apoi. Nimic. Degeaba părinţii s-au rugat de ei să se mai gândească, degeaba prietenii i-au îndemnat să mearga la studii în continuare, n-a reuşit nimeni să le strămute gândul căsătoriei ce a urmat.

Nu mă înţelegeţi greştit, dupa 8 ani de prietenie nu s-a gândit nimeni ca nu se vor căsători la un moment, dar toti se aşteptau ca pasul ăsta, ei să-l faca atunci cand vor fi terminat facultatea.

Continue reading Viaţa bate telenovela

Pentru cei care nu fac nimic

sapand transeeNiciodată nu suntem mulţumiţi. Tot timpul avem impresia că merităm mai mult, că am fost nedreptăţiţi şi că suntem ignoraţi când noi vrem atenţie şi recunoaştere.

Chiar şi cei mai bătăioşi dintre noi, cei care chiar încearcă să “schimbe lumea” se lasă uneori copleşiţi şi cred că au făcut destul.

Nu vă mai spun de cei ce au impresia că nu-i normal că biroul în care stau nu are vedere la pădure sau la ocean.

Continue reading Pentru cei care nu fac nimic

Scurte

  • excursia fetelor a fost un real succes. Au venit încântate şi cu multe suveniruri. Le-a plăcut cel mai mult, evident, fundul roşu al maimuţei de la grădina zoologică. 😀
  • am fost în weekend la înmormântarea bunicii. A fost ceva deosebit, ţinând cont că bunica a murit de bătrâneţe şi sincer nu cred că mai există mulţi oameni care să se stingă din motivul ăsta. S-au întâlnit nepoţii, au depănat amintiri frumoase, am petrecut pe ultimul drum UN OM.
  • Dimineaţa în birou am găsit tot frigul din lume. Adică e mai frig decât afară şi va dura un pic până se va încălzi. În general se încălzeşte în jur de ora sfarşitului de program. 😀
  • Am aflat că dacă ai probleme cu guturaiul nu prea ai şanse să iei gripa porcină, aşa că mă bucur în continuare că am guturai.
  • viaţa e frumoasă atunci când ştii să ţi-o trăieşti.


Directia 5 – Lumea e a mea

Atunci când totul revine la normal

E luni şi toate reintră pe făgaşul normal.

E luni şi sediul firmei la care lucrez e tot acolo, cu tot cu personal. Asta-i de bine.  E luni şi campania electorală încă nu s-a terminat. E luni şi noi suntem mai optimişti ca altă dată. E luni şi avem încă rate la bancă. E luni şi muncitorii mei au plecat acasă, şi-au terminat treaba. E luni şi eu sunt mai bogată cu o floare, de fapt cu mai multe flori. Flori frumoase.

E luni şi frigul e mai aprig decât vineri, e luni şi sunt mai odihnită decât eram joi, e luni şi am mai puţine lucruri de pus la punct decât aveam miercuri, e luni şi nu-mi mai aduc aminte ce-am facut marţi. E luni.

E un nou început, e luni, e toamnă.