Tag: copii

Copilul Iulia, curățenia și muzica

Ieri am fugit din birou în plină zi, m-am dus la mine-n cameră și-am început să-mi fac manichiura. În casă liniște deplină, nimeni n-a auzit că-s eu acolo, deși ușa camerei mele era deschisă.

La un moment dat se aud pași pe hol, era copilul Iulia care venea să-și facă ordine în cameră. Camera ei și-a Soniei, cameră vecină cu a mea. Venise cu mătură, cu făraș, cu cârpă de praf și tot ce-i mai trebuia. Eu, ce mai, creștea inima-n mine că am așa copil conștiincios, care după rugamințile mele la care n-a reacționat, a luat hotararea de-a face ceva cu haosul din cameraei abia când am amenințat-o că nu-i iau rechizite pentru începutul de an școlar dacă nu-și face ordine în caietele și cărțile vechi.  De fapt eu am vorbit cu amândouă fetele, dar Sonia nu are niciun stres și nu reacționează, mai ales la amenințări. 🙁

Revenind, copilul Iulia se hotărâse să se apuce de treabă și, cei mai important,se credea singură pe palier. De unde mi-am dat seama? Pai, am auzit un sunet puternic care suna cam așa și venea dinspre camera ei:

Continue reading Copilul Iulia, curățenia și muzica

Mai e puțin și începe școala

Da, se apropie cu pași rapizi și zgomotoși începutul unui nou an școlar. Fetele sunt într-a sasea și tare mi-e frică că s-au cam domnișorit în vara asta. Vor să-și lase unghiile lungi, dar n-au grijă să și le țină îngrijite, vor să meargă cu pantofi cu toc, dar se împiedică în șlapi, vor să-mi poarte bluzele și rochiile, dar nu-i corect, pentru că eu încă nu încap în hainele lor. 😀 Simt cum ceva se schimbă iremediabil și nu știu dacă asta-i de bine sau de rău.

Nu m-am agitat deloc legat de caiete și rechizite, prevăd că mă duc duminică seara și le iau stilouri, penare, rigle, compasuri (v-am spus ca au o materie care se cheama geometrie cu mana liberă, unde învață trucuri despre cum se poate face un cerc, un triunghi sau un con perfect cu mâna libera?) și ghiozdane. Cu astea din urmă am o problemă că alea de anul trecut sunt foarte bune, dar domnișoarele nu le mai vor, ba încă nu mai vor deloc ghiozdane gen rucsac, vor nu știu ce genți, pe care să le poarte de gât, om vedea.

Eu în clasa a șasea voiam să am pantofiori noi la începerea anului școlar, dar ele nu, ele vor bascheți și teniși. Prevăd că din ei vor trece direct în cizme și cu asta am rezolvat și problema cu încălțămintea lor pe anul asta.

Continue reading Mai e puțin și începe școala

Copiii și salariul

Săptămâna trecuta copilul Sonia (12 ani neîmpliniți ) ne-a ajutat în atelier la lucru, în timp ce sora ei, Iulia, s-a jucat, a citit sau s-a uitat la televizor, exact ca un copil normal.

Copilul Sonia avea însa un scop, acela de a lua la sfârșitul săptămânii salariu. Dacă se poate în plic. A făcut treabă cu mult spor, m-a ajutat chiar și în birou la acte, nu numai la curățat ațele de pe șepci și tricouri. S-a supărat de vreo două ori și a vrut să-și dea demisia, a negociat salariul la sânge și s-a lasat greu convinsă că încă nu i se cuvine un venit egal cu cel al lucrătoarelor cu vechime din atelier,  i-au ieșit super vreo două chestii și a îndrăznit să ceară mărire de salariu, în condițiile în care tati îi tot repeta că ea e încă în perioada de probă, după care, într-un final, pe joi, s-a căzut la pace și a fost de acord că are de primit 20 lei pentru munca depusă în timpul săptămânii.

Vineri, în ziua de salariu, mi-a spus că ea visase că-i încurcasem plicul cu bani cu una din fetele din atelier și luase de fapt un plic gros, lucru care s-a întamplat exact invers, adică copilul  n-a mai luat deloc salariu odată cu restul fetelor, deoarece a fost nevoie să facem urgent ITP-ul la mașină (expirat de prin mai și observat abia vineri) iar bănuții ei au fost folosiți drept stimulent pentru nenea de la service.

Continue reading Copiii și salariul

10.08.2011

Ce-aș vrea să-mi amintesc peste ani legat de ziua asta?

A fost o dimineață cu nori și ploaie. Am vazut-o la prima oră când cu părul nepieptănat am plecat pe stradă până la magazinul din colț (noi chiar avem un magazin fix în colț) să-mi iau zahar și lapte. Am strâns apoi în grabă și printre picături rufele de pe sârmă, știu, ar fi trebuit să fac asta înainte de a pleca la magazin, dar cereți prea mult de la un om abia trezit, așa că unde aproape ca atunci când au fost scoase din mașină, le-am aruncat de-a valma în fotoliu. O să hotărăsc mai târziu ce fac cu ele. Acum vreau să-mi gust cafeaua cu zahar și mult lapte. Mmm, gustul cafelei băută pe ploaie e altul, mult mai profund față de cel al zilelor însorite.

O pisică a dormit la mine în birou. Nu-i pisica mea, nu-i nici măcar a vecinilor, dar pentru că las noaptea ușa deschisă la birou și-a făcut un obicei din a dormi aici. Pisică vagaboanda, cine știe unde e casa ei de fapt, pentru că ziua nu o văd deloc.

Azi trebuie să pregătesc actele pentru contabilă, sunt un pic în urmă cu ele pentru că am avut mult de lucru în atelier și am zis că-i bine să dau și eu o mână, două mâini, de ajutor.

Continue reading 10.08.2011

Luni după weekend

Deși mă așteptam la cel mai liniștit weekend de anul ăsta (se anunța căldură, copiii erau la țară la bunici, nu lucram sâmbata…), el s-a desfășurat exact pe dos.

Vineri seara primesc telefon de la țară și aflu că Iulia se văita că o doare în partea dreapta jos aproape de încheietura piciorului. Vorbesc cu mama, vorbesc cu copilul și hotărâm că-i treabă serioasă și că trebuie dusă la doctor că nu te joci cu apendicele.

Sâmbătă la 9 admiram în viteză holdele din Bărăgan în drum spre Brăila, unde mergeam să luăm copiii de la bunici, da copiii, pentru că Sonia nu voia să rămână acolo fără sora ei. În plus, cu ele la bunici era și verișoara lor, Mara, care spera să-și petreacă vacanța acolo cu Sonia și Iulia și pe care n-o puteam lasa singură la bunici, așa că sâmbătă pe la patru jumătate după amiaza, dupa aproape  500 de km parcurși, eram înapoi în București, ne pregăteam să mergem cu Iulia la doctor.

Continue reading Luni după weekend

Vacanțele la țară

Cea mai mare parte din vacanțele de vară ni le petreceam la bunici, într-un sat de pe malul Buzăului, unde autobuzul din oraș ajungea odată pe zi.  Bunica era o femeie strașnică, care deși avea pe vremea aia aproape 60 de ani și crescuse deja 8 copii și-o droaie de nepoți, avea încă răbdarea unei tinere mamici și ne făcea cam toate poftele.

Stați, copiii de pe vremea aia nu aveau poftele celor de azi, când spun toate poftele, trebuie înțeles că ne gătea exact ce-i spuneam noi. Voiam colarezi, ea ne făcea colarezi, voiam checuri, ne facea checuri, voiam ardei umpluți sau chifteluțe, tăia bunica o găina și-o gătea pentru nepoții ei dragi (eram vreo patru-cinci care stăteam peste vară la ea).

Pe vremea aia noi credeam că suntem niște copiii tare ascultatori, măturam curtea dimineața, adunam vișine pentru compot sau dulceață, alergam dupa fluturi, mergeam la pescuit și la scăldat, ce mai, cuminți nevoie mare. Numai că, acum când mă gândesc văd lucrurile cam așa: măturam curtea fără s-o stropim și dis-de-dimineță ridicam tot colbul în văzduh, de rămănea în urma noastră, când noi înaintam voioși curățând curtea, un praf de să-l tai cu cuțitul. Venea bunica de la apă (pe care o căra  cu cobilița de la o cișmea de pe uliță) și găsea cei mai harnici nepoți din lume învăluiți într-un praf de nedescris. Nu ne certa, dar ne învăța în fiecare zi să stropim curtea înainte de a mătura, să nu se mai ridice praful. A doua zi poate udam, dar a treia sigur uitam.

Continue reading Vacanțele la țară

Semne de bună purtare

În prima zi de vacanță a fetelor, pe seară, copilul Sonia a căzut cu rolele. Explicația ei este că a uitat să pună frână și s-a oprit într-o mașină staționată dupa care a căzut, ca un mic bolovan, jos.  A venit acasă supărată, arătându-mi o julitură superficiala pe antebraț și spunandu-mi că o doare mâma dreapta, cea pe care s-a sprijinit când a căzut. 🙁 Am doftoricit-o cum am știut mai bine, am bozgorodit-o că i-am spus de atâtea ori să fie atentă și tot nu mă ascultă, după care mi-a spus că i-a mai trecut. Mâna nu umflase. Deșteaptă și înțeleaptă ca un om mare, am luat hotărârea că nu-i de mers la medic.

Ieri dimineață am întrebat-o ce-i face mâna, și când mi-a spus că încă o mai doare, am hotărât că-i cazul să mergem la doctor. După ce am dat o tură pe la Spitalul Pantelimon, unde după 15 minute de așteptare un nene, asistent cred, ne-a spus că aștia mici sunt primiți doar la N. Grigorescu sau Budimex, am luat calea Grigorescului că-l cunoșteam mai bine. Deși aici la camera de gardă, la ora zece dimineața erau circa 50 de copii, am avut noroc că la ortopedie nu erau decât 4, așa ca am așteptat doar o oră, într-un vacarm de nedescris. Noroc că era aer condiționat înăuntru că altfel cred că mureau copiii acolo. După o oră, fac aici o paranteză și vă întreb dacă nu vi se pare ciudat că de fiecare dată când așteptați la o ușă, la medic, la stomatolog, la orice,  cei de dinaintea dumneavoastră stau foarte mult înăuntru, iar când vouă vă vine rândul terminați extrem de repede? Nu mi se întâmplă asta numai mie, nu?

Revenind, după o oră zic, intrăm înăuntru, stăm un minut, apoi cu o trimitere mergem să facem o radiografie, dar doctorul ne și spusese că mâna-i ruptă. 🙁 La radiografie am fost primii așa că am scăpat în 10 minute cu tot cu filmul luat, care film n-a trebuit plătit cum am pățit altă dată, apoi ne-am întors la cabinetul doctorului ortoped să vadă radiografia. Am așteptat din nou, că mai veniseră vreo cinci persoane, noroc că după vreo doi, când a deschis ușa să cheme pe cineva, medicul ne-a văzut și ne-a chemat în cabinet. Nici el n-a costat nimic, btw. Din păcate avusese dreptate, era acolo o fractură prin tasare și mâna a trebuit pusă în atelă gipsată, ceea ce înseamnă că domnișoara Sonia (doamne, acum îmi dau seama că am început să le spun domnișoare fetelor) a spus adio pentru două săptămâni și la bălăceala din piscină și la mersul cu rolele (ăstuia cred că i-a spus adio pe termen mai lung), dar și excursiei la țară, planificată pentru sfârșitul de săptămână.

Continue reading Semne de bună purtare

A venit vacanța

A venit vacanța cu trenul de Franța! Nu, nu plecăm în Franța. Cel puțin nu anul acesta. Și nici n-a venit vacanța pentru noi, ăștia mari (deși eu cam sunt în vacanță tot timpul 😀 ). Ca toți elevii din Romania, de azi fetele au intrat oficial în vacanță.

Ah, vacanța de vară, ce dor îmi e de lunile alea trei de altădată,  în care fiecare zi era o bucurie, începea la ce ora voiam noi și se sfârșea la ce oră ne striga tata de pe balcon la noi să venim acasa, cu o ușoara urmă de reproș că nu-l ascultam niciodată când ne spunea ca la 20.30 să fim în casă. Ieri la ora aia Iulia mea abia mă întreba dacă poate ieși pe stradă cu bicicleta. 🙁 Cum nu prea mergeam în vacanță cu cortul, ne încropeam noi unul care să ne ferească de soare, în gradinița din spatele blocului, și ne petreceam acolo toată ziulica jucând cărti sau făcând îmbrăcăminte pentru păpuși. Asta când nu ne duceau ai mei la țară la bunici, unde era pentrunoi raiul pe pământ. Aveam Buzaul (râul) la două case de bunica și fix când era soarele mai arzător noi ajungeam pe malul apei la scăldat. Nu plecam de acolo decât atunci când ni se lipeau burțile de spate de foame și parcă și atunci plecam c-o părere de rău alinată doar de faptul că dupa ce aveam să ne potolim foamea, ne vom întoarce pe mal, fie la pescuit, fie la prins fluturi. Da, eram niște mici ucigași, aveam o plăcere nebună să prindem fluturi, alergam mai ales după cei mai frumos colorați. Azi nu înțeleg aceasta îndeletnicire, nici măcar nu-i puneam într-un insectar ceva, pur și simplu îi aruncam, dupa ce-i întorceam pe toate părțile și vedeam cum culorile lor se curăță în palmele noastre. Culmea e că nici bunicii nu ne opreau din activitatea asta, nu tocmai creștinească.

Cum și fetele mele vor să le duc la bunici, la  țară, le-am promis că vom merge săptămâna viitoare, iar până atunci abia reușesc să le țin departe de bălăceală între orele 11 și 16. Au o mini-piscină în care apa le ajunge până la brâu și sunt ca niște pești, vor numai în apă, numai în apă. Norocul lor e că nu prea răcesc și chiar dacă părul le e ud aproape toată ziua, n-am avut probleme până acum.

Continue reading A venit vacanța

Diseară vin

Știu că sunt mari și se descurcă, știu că trebuie să nu le duc grija așa mult, știu că nu și-au uitat nimic de data asta, știu… și totuși azi dimineață la 6,26 când trenul către Brașov părăsea Gara de Nord și multe capete ciufulite, dar pe fața cărora nu se vedeau urmele trezitului cu noaptea în cap, ne făceau cu mâna de la geamurile de sus ale vagonului cu etaj, mi-au dat lacrimile de parcă le trimiteam în armată. Și nu pleacau decâ cinci zile.

Asta scriam aici în ciorna vineri dimineața, atunci când Iulia și Sonia au plecat în tabără. Cu un singur telefon. 😀

Aș fi vrut să continui articolul ăsta mâine, când ele vor fi dormit în paturile lor deja, dar nu mai am răbdare. Aseară am adormit pe la 2.30. Dimineață m-am trezit mai devreme decât cocoșul vecinilor și mi-am găsit de lucru ca să treacă vremea repede. Diseară vin. Dupa ce în fiecare zi am vorbit cu ele la telefon, le-am întrebat, de la ce au mâncat, până la cu ce sunt îmbrăcate, ce văd în stânga, ce văd în dreapta, câți plasturi mai au și cu cine s-au certat, azi îmi raspunde o tipa și-mi spune că sunt în rețeaua Cosmote. 😀

Continue reading Diseară vin

Tabăra de studiu

După ce am ratat cu succes Olimpiada Greacă, care anul acesta a avut loc la Simeria și unde foarte mulți dintre colegii fetelor s-au dus, vinerea asta domnișoarele mele pleacă în tabară. Bine, bine, o sa spuneți, dar nu s-a încheiat încă anul școlar…Nu-i nimic, aceasta nu-i o tabară obișnuită, e o tabără unde copiii, pe lângă faptul că se vor relaxa, vor studia plantele și natura într-un loc minunat, alături de doamna dirigintă care nu întâmplător e și doamna lor de botanică.

Așadar, de vineri până marți, toți copiii clasei a V-a a liceului Waldorf vor fi la Râșnov, în tabară. Pe lângă studiu, vor face drumeții și vizite la obiectivele turistice din zonă, vor învăța să fie mai responsabili și să aibă grijă de lucrurile lor, se vor distra, juca și vor lega mai strâns prieteniile deja existente între ei.

Ce să vă zic, fetele abia așteaptă plecarea asta, e prima tabără în care merg, și-au făcut liste cu ce trebuie să-și ia la ele, sper să le și respecte. Listele.  Desigur, voi încerca să fiu cu ochii pe bagaje și să am grijă să nu le lipsească nimic important, dar știți cum e, până nu uităm ceva nu ne lăsăm. 😀

Continue reading Tabăra de studiu