Citesc o carte care-mi place mult. Încerc să-mi amintesc când am început-o și mintea îmi spune că au trecut deja câteva săptămâni de atunci. Au trecut de mult pentru mine timpurile în care terminam o carte care-mi plăcea în două zile. Și nu-s decât patru ani de atunci.
Am mai trecut o săptămână. Mă gândeam de dimineață ce să scriu azi în jurnal și ce să las deoparte. Deși îmi par scurte săptămânile astea, ele sunt pline de evenimente, ședințe, întâlniri, vizite, studiat de documente și o epuizare fizică pe care corpul o resimte și mintea refuză s-o facă.
Am început luni cu ședință de CL. V-am zis săptămâna trecută de cele 65 de puncte de pe OZ, nu le reiau. Așa cum m-am așteptat, ce trebuia să treacă a trecut, ce nu trebuia n-a trecut. De răspuns la întrebări nu s-a răspuns deloc, mergem mai departe. Nu pot ei tăcea cât putem noi întreba.