Tag: copii

Cum am umblat aproape o săptămână pe la medici

În România. Că tot are dojo o impresie bună despre cum ești tratat la noi. Nu vreau să i-o stric, vreau doar să-i spun că nici aici nu-i întotdeauna ok din prima.

Acum vreo 5 ani într-o primavară spre vară, ne-a adus o vecină un castronel cu zarzăre. Verzi. Nespălate. Copilul Iulia le-a văzut pe masă în curte și le-a mâncat. Pe toate.

În seara aia n-a vrut la cina decât o salată din care a ciugulit puțin castravete. A doua zi dimineață n-a vrut să mănânce nimic din ce i-am dat. Am insistat. A mâncat un sendviș până la urmă, dar l-a vomat în zece minute. Hmm. La prânz la fel. A mâncat felul unu, felul doi  l-a refuzat, după care a vomat din nou. Deja am intrat în panică. 

Continue reading Cum am umblat aproape o săptămână pe la medici

Oamenii, căsătoria și divorțul

Haha, titlul ăsta  a sunat cam ca Profetul, aurul și ardelenii. 🙂

 Ultima, dar nu cea din urmă, leapșă cu care sunt datoare, vine de la Ada și imi cere să răspund câtorva întrebări legate de căsătorie dar mai ales divorț. De mult voiam să vă spun părerea mea legată de subiect așa că a picat cum nu se poate mai bine.

1. În ultimul timp se vorbește tot mai mult despre căsătorie. Hmmm, ciudat, eu aud mai mult vorbindu-se despre divorțuri, dar dacă ziceți voi…

• Ce înseamnă pentru dumneavoastră căsătoria? Dar familia?

Continue reading Oamenii, căsătoria și divorțul

Am scăpat de emoții

Nu eu. Fetele. Mai exact Iulia. 

La Waldorf (școala unde învață fetele mele) lectura suplimentară e la fel de obligatorie ca și în orice altă școală tradițională. Numai că la tradițional nimeni nu te controlează sau nu se asigură că tu ai și citit cartea/romanul respectiv, cel puțin așa era pe vremea mea.

Metoda aleasă de doamna de română a fetelor mele este urmatoarea: a împărțit cartea de 415 pagini la 26 de copii, cărora le-au revenit de povestit cca. 16 pagini de fiecare. La oră se studiază normal lecțiile din programă, dar la sfârșitul acesteia un copil sau doi, în funcție de timpul rămas, povestește partea lui din roman, dupa care, colegii îi pun întrebări și mai adaugă câte ceva dacă găsesc de cuviință. De data asta a fost vorba de Kim al lui Rudyard Kipling.

Sonia a avut numarul 12 și și-a  spus povestirea acum o săptămână cu mare succes pentru că ei îi place mult să citească și povestește cu tot felul de detalii.  Iulia însă… Ei nu-i convine să citească la comandă. Iuliei dacă-i place cum începe o carte o citește, dacă nu, nu. Fie vorba între noi cam puține i-au plăcut până acum. 🙁  Să revenim. Pe lângă faptul că nu-i o cititoare înrăită, Iulia e și foarte emotivă când vine vorba să se adreseze unui grup. Sau era.

Continue reading Am scăpat de emoții

Am vrut să fiu…

LiaLia are chef de depănat amintiri  și plasează o leapșă care la ea a sunat foarte amuzant, așa că mă iertați dacă mie nu-mi iese. 🙂

“Ce vrei să te faci când vei fi mare, puișor?” era laitmotivul întâlnirilor cu mătușile și prietenii părinților. Răspundeam invariabil “milițiancă”. Aveam un spirit justițiar foarte dezvoltat, alimentat probabil de filmele chinezești , gen “ Biciul fermecat” sau “Sora 13”. Am ținut-o așa până l-am cunoscut pe adevăratul Garcea. Locuia la două blocuri de noi și avea un băiat în clasă cu mine. Copilul se amuza teribil pe spinarea tatălui și ne povestea tot felul de măscări în care era implicat bătrânul lui. Într-o zi ne-a spus că la o întrebare venită din partea copilului, de genul “Tată, Berlin este capitala Germaniei Federale sau Democrate?”, omul i-ar fi răspuns degajat: “Nu știu tată, că noi nu lucrăm cu nemții”. Respectul pentru tagma milițienească mi-a scăzut proporțional pe măsura ce tot aflam astfel de povești.

Colegul meu nici nu bănuia că din vina lui m-am reorientat pentru o vreme spre medicină. Apreciam maxim halatul alb de doctor, până într-o zi când am văzut la televizor un reportaj dintr-un abator și am văzut că și cei care tranșează porcii, tot halate albe poartă. Mi-a trecut repede și tare mă bucur că a fost așa, nu-mi place să văd oameni în suferință așa că am trecut mai departe.

Continue reading Am vrut să fiu…

Cum să nu le iubești?

Cu toate că m-am trezit la prima oră (adică la 6.30), n-am uitat să-mi pun mărțișorul în formă de potcoavă în piept.  L-am primit de la fete aseară când au făcut împărțirea mărțișoarelor și le-a rămas unul în plus. 😀

Nu vreți să știți ce ceartă au tras azi dimineață pe marțișoarele venite din trei surse ( unele le-au facut ele la curs, le-a mai făcut câteva bunica, am cumparat și eu).  Numai că mărțișoarele nu arătau la fel și de aici a început discuția:

– Mami, Sonia mi-a ascuns mărțișoarele.

Continue reading Cum să nu le iubești?

Amestecate

N-am mai scris de mult un text pe care să-l încep fără să știu ce va urma. Să n-am nicio idee de subiect, să las cuvintele să vină așa cum gândurile mi le dictează. Acum câteva minute am deschis pagina alba de articol și-am început sa scriu. Nici titlu nu i-am dat. Așa făceam pe vremuri și n-au ieșit niște postări tocmai rele. Le recitesc uimită câteodată și-mi pare rău ca în ultimul timp știu exact despre ce vreau să scriu când încep un articol. Nu și de data asta.

La radio a început o melodie lentă. Sunt zile în care am chef să ascult melodii lente. Azi e o astfel de zi.

Mâine fetele primesc mărțișoare. Îmi amintesc cu mare drag de zilele când alergam prin curtea școlii cu pieptul plin. De mărțișoare. Eu am primit azi un card. Suficient de plin. Oare să-l leg cu șnur?

Continue reading Amestecate

Carnavalul

Până la urmă venit și ziua Carnavalului. Da, azi a fost, însă pregătirile au început cu o lună înainte. Fiecare clasă a pregătit un mini-spectacol legat de costumele pe care le purtau și de epoca pe care a încheiat-o azi. Ale noastre au terminat istoria. Ieri aveau în cap numai Grecia și Egipt, pentru că au dat testul de sfârșit de epocă. Scăpați de grija testului s-au concentrat pe carnaval și azi era clasa plină de măști, costume și copii.

Clasa a V-a au fost zei și regi din antichitate, Iulia a fost Cleopatra și Sonia Afrodita. Cei din clasa a VI-a erau costumați în  personaje din Alice în țara minunilor, clasa a VII-a ceva cu marchize și conți… Foarte frumoși erau copiii și minunată admosfera de pe holurile liceului. Nici cei mai mici nu s-au lăsat mai prejos, am auzit că au făcut scenetă cu Mama lui Ștefan Cel Mare, n-am reușit să văd tot, dar vă spun, a fost frumos.

După carnaval copiii au plecat la patinoar cu diriga. Nu vreau să știu.

Continue reading Carnavalul

De la peruci la cărți într-o oră

Sâmbătă seara am fost la petrecerea unei prietene de-a copilelor. Pentru că fetei îi plăcea o jucarie anume, ne-am străduit să i-o facem cadou, dar cum noi tre’ să luăm cadou la dublu, a doua alegere a fost o perucă. De fapt era doar o coadă pe care o puteai atașa părului tău printr-o clemă, ceva banal oricum. Da, dacă ar fi totul așa simplu…

Sonia și Iulia au coalizat și mi-au reproșat că lor nu le iau niciodata așa jucării frumoase, iar de fiecare dată când merg la ziua altor copii acestora le luăm numai lucruri cool ( fie vorba între noi, din peruca aia curgea o grămadă de păr, am văzut în timpul petrecerii și mi-a părut rău că i-am luat copilei asta, dar răul era deja făcut).  😀

Măi, li s-a pus pata pe coada aia și neapărat au vrut să aibă și ele. Inițial le-am zis că eu nu dau banii pe așa ceva.  Sonia mi-a replicat: Mami, tocmai ce-ai făcut-o! 🙁  Oricum au înțeles ideea și  s-au dus la tataie, l-au pupat pe amândoi obrajii și-au făcut rost de bani.

Continue reading De la peruci la cărți într-o oră

Scurte…din fugă

  • Aseară în loc să merg la o întâlnire cu prietenii, am ajuns la film. Am văzut I am number four într-o companie selectă, mulțumesc chinezu pentru invitație. Nu știu cum o fo la tine, dar la mine fetele s-au bătut pe cartea aia. A câștigat Sonia, care a citit din ea, cred că toată noaptea, după cum se codeste acum să-și scrie la mate. 🙁 Eu o să-mi spun părerea despre film abia după ce citesc cartea. 😀
  • Mâine mă duc cu fetele la un atelier de creație.  Cum ce creație? Mărtișoare. Nu v-ați fi așteptat să vină martie așa repede, ha? Vor face mărțișoare pentru doamne și uite așa scap eu de alergătura dupa ele, plus că ni s-a promis că-n timp ce copiii lucrează, mamele stau la un ceai sau o cafea. Nice.
  • Azi avem de terminat o comandă importantă (exact vineri, cum ne-am obișnuit)  pe care am facut-o cu drag pentru niste copii. Cercetași. Da, există.
  • Acum câteva zile am văzut pe cheiul Damboviței, cam pe lângă parcul Izvor cum dintr-o casă iese trunchiul unui copac. Mă gândesc că-i de mult caolo. Voi l-ați văzut sau numai mie mi se pare ceva ciudat. Îs curioasă cum arata casa pe dinăuntru.
  • Vreau să vină primăvara mai repede, să pot sta la masa din curte cu prietenii și familia, să uităm de criză și să bem un vin bun.