Despre copii

Nu v-am mai povestit nimic despre fete în ultimul timp și asta n-ar fi nimic, că poate voi puteați să trăiți liniștiți și fără asta, dar mă tem că peste ani când voi ajunge la posturile de anul asta, mă voi întreba unde au fost ele plecate în perioada asta. 😀

Așa că vreau să vă spun că tocmai au terminat o epocă de istorie, au învățat despre Roma Antică și eroii ei, după mine ce-a mai interesantă parte din istorie, atât de îndepărtată încât nu poți să nu te întrebi dacă e ceva adevărat din tot ce știm noi despre perioada respectivă. Anyway, de azi ar trebui să înceapă epoca de română, numai că, ținând cont de codul portocaliu, s-ar putea să nu se facă ore nici azi nici mâine și copiii să aibă un weekend prelungit. Nu, ei nu se plâng deloc de asta.

În rest, au crescut și parcă se lungesc pe zi ce trece. Hainele le rămân mici și ele devin din ce în ce mai pretențioase (ca să nu zic fițoase). Nu vor să se îmbrace decât cool și și-au luat liber la șifonierul meu. Din păcate pentru mine, eu n-am ce să iau deocamdată din dulapurile lor, dar și când va veni vremea…

Continue reading Despre copii

Sărbătorileeee!

Ia spuneți dragii babei mei, la voi a venit sau n-a venit Moșul? Ce v-a adus? Sunteți mulțumiți? Asta cu dacă sunteți mulțumiți e o întrebare retorică, gândiți-vă că există oameni care nici nu visează la cadouri, așa că e clar, sunteți sigur mulțumiți. 🙂

La noi a venit Moș Crăciun ADEVĂRATUL. Acel Moș care are timp uneori doar o dată-n viață să vină și să stea de vorbă cu copilul, să-l întrebe dacă a fost cuminte și dacă i-a scris Moșului scrisoare. Bine, nici în acest an n-a avut timp să treacă chiar pe la noi, așa că am strâns o casă plină de copiii la Ioana și l-am rugat pe Moș să treacă pe acolo ca să mai economisească din timp.

Cu toate că Iulia și Sonia au deja 12 ani, îs mari care va să zică, tot au avut emoții mari când s-au aflat față în față cu bătrânul cu barbă albă.

Continue reading Sărbătorileeee!

Serbarea de Crăciun

De vreo trei săptămâni fetele mele învață și repetă rolurile pentru piesa ce urmează s-o prezinte în fața părinților la serbarea de Crăciun. Nu c-ar fi avut mult de învățat, nici vorbă, ele repetă, mai ales Sonia, de dragul rolului, pentru că și-a dorit mult să fie ea Maria. Cum mai multe fete și-au dorit rolul asta, doamna a procedat democratic și-a făcut casting. Sonia a obținut rolul și îl repeta tare mândră.

Cât timp Sonia se străduia să câștige rolul Mariei, Iulia își împreuna din când în când mâinile în față și se ruga: Dă doamne să fiu sfetnic, dă doamne să fiu sfetnic. Bineînțeles că am întrebat-o de ce-și dorește asta. Mi-a răspuns scurt: Ăsta nu zice nimic. Până la urmă a fost înger, a avut ceva de zis, iar la serbare am observat că și sfetnicii au avut de spus ceva, așa că n-a pierdut prea mult. 🙂

A fost o atmosferă tare faină la spectacolul organizat de copii cu marea contribuție a doamnei diriginte. În sală a fost recreată atmosfera de acum 2000 de ani din Bethlehem, iar prin ferestre se vedeau fulgi mari de zăpadă alergându-se unul pe altul. A fost frumos, copiii s-au simțit minunat și la sfârșit au primit chiar și daruri, lăsate de Moș Crăciun sub bradul împodobit în clasă. Ok, pe lângă dulciuri ei aveau de fapt în pungi Marile legende ale lumii, pentru că în 2012 școala va începe cu epoca de istorie și domnul profesor pe lângă lecțiile predate de el, le va cere copiilor să citească legende. Deh, doar nu era să primească jucării sau telefoane de la Moș Crăciunul școlar.

Continue reading Serbarea de Crăciun

Unde nu-i cap vai de picioare

Tocmai când aveam de gând să nu mă mai plîng atît de lipsa timpului, a venit vremea să mă plâng de sănătate, pentru că, nu-i așa, dacă n-ai grijă de tine și forțezi de vreo jumătate de an, vine sigur o vreme în care nu te vei mai putea ține pe picioare. E, cam așa mă simt eu acum, cu o durere incredibilă de cap și cu forța unui purice rătăcit.

Partea cea mai proastă este că numai eu mă simt așa, ci și cei din jurul meu, pentru că am exagerat cu toții săptămâna asta, stând în atelier uneori de la 8 dimineața până la 1 tot dimineața. 😀

Să nu credeți că vine weekendul și ne odihnim, din contră, mergem la țară la ai mei să-l tăiem pe Ghiță. Da’ numai gândul la țuică fiartă cu piper băută fierbinte afară, pomana porcului cu murături și depănarea de amintiri mă face să mă simt deja mai bine.

Continue reading Unde nu-i cap vai de picioare

A fost și bazarul

Am revenit.

Sunt încă în viață după ce de trei zile mă chinui să-mi aduc bucătaria pe linia de plutire și să mă familiarizez cu noile electrocasnice, timp în care nu las nici atelierul de izbeliste. Bașca, mă prezint la lansări de produse (despre asta vă povestesc zilele viitoare că-s niște chestii despre care merită povestit), ajut la decorarea liceului pentru bazarul ce tocnmai s-a încheiat și  pregătesc împreună cu Iulia lucrușoarele pe care ea le-a vândut astăzi cu mare succes, și anume penare hand made și hăinuțe pentru flaut. Normal că nu le-am făcut nicio poză, la cât eram de pe grabă, am zis că, lasă, le fac eu niște poze acolo la bazar și gata. Numai bine că la bazar n-am avut aparatul cu mine. Nu mă certați! Să mă fi văzut în ce viteză am plecat cu trei sacoșe de lucrușoare și 6 tarte cu fructe proaspăt făcute…

Dar să revenim. Aseară, în sfârșit, am pornit și mașina de spălat vase, după care am lipit cu Iulia ultimele ornamente pe penare și pe husele de flaut, așadar, pot spune că totul era sub control. Urma ca azi la prima oră să merg cu Sonia la cumpărături si apoi, repede, repede, să ne apucăm de treabă. Ea voia să vândă doar prăjituri și nu orice prăjituri, ci tarte cu fructe. Multe tarte cu fructe, pentru că anul trecut a facut același lucru, numai că am avut doar două tarte, pe care le-am vândut în 10 minute și apoi am stat și ne-am uitat la ceilalți.  Acum voia copilul să aibă ce face la bazar.

Ia ziceți, vă așteptați să se întâmple ceva și să nu ne încadrăm în program nu-i așa? Ei bine, vă înșelați amarnic. Totul a fost respectat ceas, si fix la 16,00 ieșeam, în viteză ce-i drept, pe poartă cu toate mărfurile la noi.

Continue reading A fost și bazarul

Ce-am mai scris

Știu că voi credeți că m-am cam lenevit, dar nu e chiar așa, muncesc zilele astea mai mult ca niciodata sau, mai bine zis, în mai multe direcții ca niciodată. Pentru că urmează pentru mine un weekend la fel de plin ca oricare altă zi a săptămânii, am zis că nu-i frumos să-mi las cei câțiva cititori cu ochii în soare, ci ar fi fain să-i trimit să citească ce am scris săptămâna asta prin alte părți:

  • Luni pe mamistie.ro am adus vorba despre bani și copii, un subiect fără limită dacă ar fi să discutăm, de data asta eu am încercat doar să spun că recompensarea faptelor bune e indicată, dar până la o vârstă ar trebui să ne ferim să le oferim premii sau cadouri în bani copiilor noștri.
  • Miercuri am scris din nou despre lectură și copii  pe mamistie.ro.  A fost de fapt un fel de tragere de mânecă pentru mine, fetele au crescut și eu nu le-am dus încă la bibliotecă. 🙁
  • Tot miercuri am scris pentru maibun.ro o pledoarie pentru necesitatea unei mașini de spălat vase. Între timp am și achiziționat una în controversata zi de black friday. Pentru mine a fost la fix, ca să zic așa, reducerea de 130 lei cu care am luat mașina. Aș fi luat-o si fără reducere pentru că-mi trebuia, dar dacă s-a putut așa cu atât mai bine. 🙂
  • Azi a apărut pe mamiștie.ro un prim episod de foileton despre viața cu gemeni, și povestea începe, cum altfel, din ziua în care am aflat că vor fi doi bebeluși. Pe atunci nici nu bănuiam că vor fi două fete. Cucuiete. 🙂

Continue reading Ce-am mai scris

Le-am bătut sau nu le-am bătut pe fete

că de meritat o meritau sigur. 😀

Am scris azi pe mamistie un articol în care povestesc cum am rezolvat eu treaba cu bătaia copiilor, care nu-i indicată, desigur, dar despre care fetele mele au aflat că există.

Îmi aduc aminte cum am incasat eu cea mai mare bataie de la ai mei, atunci cand copil fiind am plecat pe la alte blocuri, aproape din alt cartier si am stat pana pe la 12 noaptea. Părinții m-au căutat atunci cu toți vecinii, era și în vremea în care se zvonise că se fură copii, așa că eu cred că atunci i-am adus la limita disperării. Și mi-am luat-o. Adică m-a dus maică-mea din fața blocului până in casă ținându-mă de păr. N-am atins nici-o treaptă și locuiam la etajul trei.

Credeți că le-am purtat pică părinților sau ceva de genul  acesta? Nici vorbă, știam exact ce le-am făcut și aproape că m-aș fi supărat dacă treceau peste asta fără să fiu pedepsită mai aspru, nu cum făceau de fiecare dată, tăindu-mi porția zilnică de ciocolată. 😀

Continue reading Le-am bătut sau nu le-am bătut pe fete

Cum văd copiii laudele

Aseară le-am luat pe fete de la școală și ca de obicei, pe drumul spre casă le-am întrebat ce-au făcut la ore și ce teme au. Mi-au spus că la geografie au tema despre Europa, că la tehnologie nu știu ce lucrare au început, că Sonia a spălat instrumentele de lucru, chestii din astea, până în momentul în care Iulia, a scos un sunet de parcă și-ar fi amintit ceva foarte important și mi-a spus:

-Mami, azi doamna de muzică m-a lăudat în fața clasei.

Continue reading Cum văd copiii laudele

Cum am hipnotizat copilul

Încep cu concluzia: la test s-a descurcat exact cum a promis, adică s-a străduit. 😀

Și acum povestea:

Azi fetele mele, eleve în clasa a VI-a, pentru necunoscători, au dat test la matematică, mai exact la geometrie. În ultimele două săptămâni au avut epocă de matematica (la Waldorf primele două ore în fiecare zi de curs se studiaza o materie care se numeste epocă și poate fi, română, matematică, geografie, istorie, fizică ori zoologie). La sfârșitul fiecărei epoci se dă testul de epocă care-i un fel de lucrare de control sau teză sau ziceți-i cum vreți.

Aseară când s-au întors fetele de la școală eu cu gura pe ele să repete la mate, să-mi aducă culegerile să le dau niște exerciții să rezolve, să facă un fel de recapitulare.

Continue reading Cum am hipnotizat copilul

Vinerea cu link-uri

Nu, nu mi-e lene să scriu, nici nu-i început de weekend şi eu nici n-am foarte mult de lucru. Nici vorbă. Ca să vă dovedesc că vorbesc serios vă arăt tot ce-am scris săptămana asta prin alte locuri, poate vă interesează ceva. Ia să vedem:

  • o experienţă trăită altfel de fiecare dată, atunci când mă întâlnesc cu zgomotul din curtea şcolii, aici;
  • o prajitură, cu poze şi explicaţii pe care o fac într-o viteză de numa, aici;
  • un îndemn de a-i învăţa pe copii să salute încă de mici, aici.

Continue reading Vinerea cu link-uri