Un smoothie și-un weekend plin de amintiri

Weekendul ăsta a început mai devreme, undeva joi seara când am fost să luăm microbuzul închiriat (60 euro/zi) pentru plecarea la munte cu verii noștri ce veneau din Belgia (4 persoane) împreună cu prietenii lor francezi (încă 4 persoane). A urmat apoi ridicarea lor de la aeroport după ce cursa lor a avut întârziere din cauza unei furtuni la Bruxelles. Dar totul e bine când se termină cu bine, chiar dacă la noi abia începea. Weekendul.

Așadar, noi patru și încă 8 prieteni de-acum, am plecat vineri dimineața către Moieciu. De jos. Rezervam cu vreo câteva luni înainte o vilă întreagă pentru noi 12 (250 euro/noapte), mai exact Pensiunea Casa Dudu. Recomand, dacă aveți nevoie de cazare în zonă. Oamenii se ocupă personal ca totul să fie pe placul turiștilor care le calcă pragul și credeți-mă așteptările vă vor fi depășite.

Am ajun în jur de ora 14 la locație (dap, ne-am trezit târziu și nu ne-a grăbit nimeni) și după un scurt tur al casei și împrejurimilor am plecat să vizităm Castelul Bran. Ne speriaseră meteorologii că a doua zi va ploua, așa că am vrut să profităm de după-amiaza însorită și să ne facem poze cu Dracula.

Continue reading Un smoothie și-un weekend plin de amintiri

Epilarea la bărbați – pro sau contra?

Țin minte că am citit acum câțiva ani un text scris de un bărbat care fusese la un salon de frumusețe pentru un epilat axilă și povestea experiența lui acolo. Am râs atunci foarte mult, probabil că undeva pe net mai există încă povestea, dacă aveți chef de o poție de bună dispoziție. Bărbatul din poveste nu era nici pe departe un metrosexual ( bărbat pasionat de moda, mai mult chiar decât pasionat, care se îngrijește îndeaproape de fiecare aspect al felului în care arată), ci doar un om normal preocupat de pilozitatea lui, care spera că epilatul cu ceară e o chestie ușoară, de fete, pe care o va suporta fără să clipească. N-a fost așa. Dacă găsesc textul vi-l las în comentarii că-i delicios.

M-am gândit atunci, mă gândesc și azi, ce opțiuni au ei, bărbații pentru a scăpa de părul de pe corp și cum ajung la concluzia că e necesară o astfel de procedură. Știu că nu toți au o pilozitate excesivă și nu toți se preocupă de ea, dar:

  • există bărbați cu o pilozitate normală, care nu-i deranjează nici pe ei nici pe apropiații lor, și care, în funcție de preferințe, includ sau nu în rutina lor zilnică eliminarea părului în exces. În zile noastre, foarte mulți se ajută de un aparat de acest fel, pentru confort, ușurința folosirii și nu în ultimul rând, excluderea oricărei forme de durere.
  • sunt apoi bărbații cu mult păr pe corp care se simt bine așa și pe care partenerele lor îi acceptă sau chiar îi plac așa cum i-a lăsat mama natură.
  • și ultimii, dar nu cei din urmă, sunt bărbații cu pilozitate medie sau mare, pe care părul în exces îi deranjează și care caută soluții pentru a scăpa de el. Fie aleg tratamentele cu laser pentru eliminarea firelor de păr, fie folosesc acasă, chiar și sub duș, un aparat mai performant în genul acesta, care le face epilarea rapidă și ușoară, fie aleg varianta de epilat cu ceară. Personal nu cunosc niciun bărbat care să fi ales această ultimă variantă, dar știu că ei există și suferă la frumusețe.

Continue reading Epilarea la bărbați – pro sau contra?

Unde trebuie să te ducem, Ana, unde locuiești?

De mai multe săptămâni Sonia și Iulia merg, în fiecare zi de luni a săptămânii, în public la emisiunea Uite cine dansează pentru a-i susține pe Raluca și Sandu. Bine, la început îl susțineau și pe Emil Rengle, dar vedeta cu care el a dansat s-a accident și au fost nevoiți să părăsească concursul.

Ideea e că emisiunea se filmează la Buftea și se termină în jur de miezul nopții. Fetele mele au 17 ani. Cine se duce să le ia în fiecare luni seara? Aud? Mami și tati, normal!

Cu ele mai mergea de fiecare dată o prietenă care sta undeva pe Sos Giurgiului la capăt și pe care, normal, o duceam tot noi acasă la miezul nopții. Adică, după ce tăiem orașul în lung și în lat prin întunericul nopții și al Bucureștiului, ajungem să punem capul pe pernă undeva în jur de ora 2,30. E deja marti dimineața.

Continue reading Unde trebuie să te ducem, Ana, unde locuiești?

Să facem lin trecerea de la cizme la pantofi

Iarna asta am petrecut-o în trei perechi de ghete, două cumpărate anul acesta și una de anul trecut. A trecut atât de repede pentru mine anotimpul rece, încât abia azi mi-am adus aminte că am la păstrare de la sfârșitul anului trecut, două perechi de cizme minunate, una din piele căreia i-am cusut eu niște chestii de-am transformat-o în unicat și o pereche de cizme de călărie, foarte potrivite pentru vremea asta ploioasă.  Azi le scot de la păstrare.

Nu știu cum am făcut de-am fost mulțumită doar cu ghetele vreme de trei luni, dar uite că se apropie vremea pantofilor și eu abia o aștept, pentru că am vreo două perechi cumpărate și care în curând îmi vor răsfăța picioarele.

Apropo de pantofi, îmi amintesc de prima mea pereche elegantă pe care mama mi-a cumpărat-o pentru banchetul de la sfârșitul clasei  a VIII-a. Erau extrem de frumoși, cu o culoare fină ou de rață, cu o idee de toc subțire și un decupaj în formă de frunză în față. Nu știu unde a găsit mama să cumpere pantofii ăia, cert e că se potriveau perfect cu rochia mea de bal. Am dansat o întreagă seară aflată pentru prima dată pe tocuri și nici n-am știut ce-i ăla disconfort. Dacă mă gândesc bine, cred că pantofii aceia i-aș purta și azi cu mare drag. Bineînțeles că nu-i mai am, bineînțeles că am avut zeci de pantofi de atunci, dar i-am ținut minte pe ei pentru că au fost speciali. Mi-ar plăcea ca și fetele mele să aibă chestii speciale de care să-și aducă aminte peste ani.

Continue reading Să facem lin trecerea de la cizme la pantofi

O amintire

Copil fiind, nu m-am gândit aproape niciodată la greutățile pe care părinții mei probabil le aveau. Știam doar că nu ne dau banii afară din casă, și aveam grijă să nu ne dorim luna de pe cer. Grija noastră principală era să nu deschidă mama sau tata ușa camerei noastre și să facem în așa fel încât să obținem permisiunea de a ieși afară la joacă.

Vară, toamnă, iarnă, primăvară, noi ne doream să ne petrecem timpul liber afară, cu prietenii noștri. Găseam întotdeauna ceva de făcut, de la jocuri de-a prinți și prințese, până la antrenamente de gimnastică la nivel de Jocuri Olimpice după mintea noastră. De la strâns capace de sticle de bere, până la construit cazemate din zăpadă. De la plimbări lejere ”în jurul grădiniței”, până la baschet și tenis practicat în curtea școlii în afara orelor de curs.

Am fost copiii anilor 80-90 și am avut o copilărie frumoasă pe care n-aș schimba-o cu cea a puștilor de azi. Știu că sunt și azi copii care își petrec timpul cam la fel ca pe vremea noastră, dar ei probabil, în loc să se bucure de simplitatea copilăriei,  o compară cu cea a majorității copiilor de azi, acei copiii care cresc cu tableta, telefonul, play station-ul și ochelarii VR în prejmă. Nu spun că-i rău ce se întâmplă azi, spun doar că eu n-aș vrea așa o copilărie.

Continue reading O amintire

Fără titlu

Stăteam aseară și mă gândeam la ce scriam pe blog în urmă cu 5-6-7-8 ani. Cum de aveam un subiect în fiecare zi și imediat cum găseam un minut liber alergam la laptop să scriu ceva, să comentez ceva? Ce s-a întâmplat între timp? Unde s-a dus entuziasmul ăla?

Azi, în loc să mă gândesc la același lucru, mi-am făcut un ceai și m-am așezat la birou. Bine, mi-am băgat ebook reader-ul  la încărcat prima dată, pentru că aseară aș mai fi citit ceva, dar mi-a decedat ”cartea” ca să spun așa. Apoi am luat o gură de ceai și m-am apucat de scris.

Adevărul este că habar nu am despre ce să scriu, nici titlu articolului nu i-am pus. Ceva s-a schimbat. Am citit o mulțime de cărți de la începutul anului și dacă mă uit n-am scris o recenzie. S-au întâmplat atât de multe chestii de la începutul anului până acum și eu n-am scris despre nimic. Am momente în care cred că nimic din ce facem nu contează, așa că mai bine nu facem. După care îmi revin și mă apuc de făcut lucruri. Nu trece mult și iar mă gândesc că e totul degeaba.

Continue reading Fără titlu

De ieri pana azi

Sau de la tiramisu la Saroo.

Ieri dimineață am executat rapid un tiramisu. Aveam tot ce-mi trebuie în frigider/camara și-l fac mereu după rețeta lui Adi Hădean. E super-gustos și extrem ușor de făcut, practic e prăjitura puturosului.

Apoi am plecat la sală, unde era un haos de nedescris, ceva concurs de înot și toată lumea era la bazin. Dar asta însemna că sala de fitness a fost goală, deci ne-am făcut de cap toți 4:

Continue reading De ieri pana azi

Zapada din lumea mea

Dacă ieri, când a fost vijelie și frig, l-am lăsat pe Sorin să dea zăpada (și să-și recupereze orele lipsă de la sala de sport), azi am ieșit bine echipată la zăpadă. S-o dăm, s-o admirăm, s-o fotografiem și să ne bucurăm de ea.

Mie îmi place zăpada. Îmi amintește de perioada fericită a copilăriei în care nu conta decât dacă îți alunecă cizmele pe zăpadă (nu pe gheață, pe zăpadă, da?) și dacă ai mănuși cu un deget sau cu 5. În fiecare an aveam câțiva copii nefericiți pe stradă care aveau niște bocanci de calitate, de foarte bună calitate, dar care nu alunecau. Viața lor alături de noi în fața blocului era pustiu. I-am compătimit ani la rând, până în ziua în care mi-am cumpărat și eu o pereche de asemenea bocanci și am înțeles că ei n-au știut niciodată ce-s alea picioare înghetate bocnă. Dar tot nu-mi pare rău că n-am avut bocanci din ăștia în copilărie.

Azi altfel e distracția noastră la zăpadă, ne bucurăm de fiecare metru de trotuar deszăpezit, nu mai vrem să vedem ghețușuri, dar pe un derdeluș n-aș refuza o oră de joacă. Și dacă azi fetele mele și-ar dori o repriză de derdeluș, ar aștepta să le ducem noi până la unul, cu mașina dacă se poate.

Continue reading Zapada din lumea mea

Sfârșit de 2016

A mai trecut un an.

365 de zile, unele prea frumoase, altele extrem de urâte. Aș fi renunțat la cele frumoase pentru ca cele urâte să nu se întâmple. Dap, cu mare bucurie. Să fi avut numai zile banale, dar alea urâte să nu fi existat. Dar nu stă în puterea noastră să facem asta, așa că eu mulțumesc pentru ce am, plâng după ce am pierdut și îmi dau seama că viața merge înainte.

Îmbătrânim.

Exact cum zice melodia ”încep să nu mai recunosc omul din oglindă”. Numai că pentru mine asta nu-i o problemă. N-am ținut niciodată cu dinții de tinerețe. Poate și pentru că am trăit-o, m-am bucurat de ea și acum sunt curioasă ce urmează. Mai mult mă supără chestiile care se întâmplă în jurul meu. Nedreptățile. Măgăriile. Nesimțirea. Ura. Aș putea trăi fericită fără ele.

Continue reading Sfârșit de 2016

Tuturor mamelor de Crăciun

Obișnuim să credem că și mamele au vacanță de Crăciun. Și avem dreptate, evident.

Urmează un post din care n-aș vrea să credeți că am ceva cu tații. Și ei au vacanță. Există unii care chiar ajută la cumpărături și la ambalat cadouri, dar vacanța lor nu-i ca a mamelor. Peste tot în lume, cu câteva săptămâni înainte de sărbători mamele își mișcă fundurile și fac magie pentru a le oferi copiilor lor un Crăciun de care își vor aminti. Și nu vorbim aici doar de cumpărături, cadouri și învelirea lor. Asta să fie clar. Pe astea le-am învârti pe un deget.

Este vorba despre strategie, planificare și atenție la detalii. A, și timp. Foarte mult TIMP:

  1.  Mama se asigură că fiecare copil duce un cadou de Crăciun învățătoarei/educatoarei/dirigintei. În ultimul timp asta înseamnă să plătească o sumă de bani pe care copiii o strâng și din care cumpără dirigintei un singur cadou. Mult mai bine! Eu am prins vremuri când trebuia să mă gândesc la fiecare profesor în parte și să-i găsesc cadoul potrivit.
  2. Mama are grijă ca și antrenoarea de pian, dans or #younameit să știe că este apreciată și să primească ceva drăguț de Crăciun.
  3. Tot mama se gândește ce cadouri li s-ar potrivi copiilor, părinților, fraților, nepoatelor și nepoților, finilor și nașilor, apoi merge și le cumpără. Am spus că nu zic nimic despre cumpărături, dar nu prea se poate fără ele.
  4.  Mama are grijă ca tata să nu uite să împodobească casa pe dinafară cu luminițe. Și reni. Si Moși. După care îl ajută. Îi aduce totul din pod, le descurcă, le bagă în priză și îl lasă pe tati să vadă de ce nu pornesc în timp ce face un ceai cald că e cam frig afară.
  5. Când a terminat cu fațada casei, începe decorarea înăuntru și așteaptă să audă măcar de la un membru al familie: Mami, îmi place mult cum arată camera mea decorată.
  6. Mama își rezervă timp să facă prăjituri cu copiii în Ajun ca să aibă aceștia ce să-i dea la schimb Moșului pentu cadouri, prăjituri ce se dovedesc în cele din urmă necomestibile pentru că puștimea a lins fiecare ustensilă, blat, castron, deget. Dar ei știau sigur că tu te distrezi făcând asta.
  7. Mama cumpără completează și trimite un bilion de felicitări de Crăciun. Din partea întregii familii. Tuturor.
  8. Mama dă peste cap Pinterestul în căutarea celui mai frumos și bun mic dejun pentru dimineața de Crăciun a familiei sale, care îl va adora. Copiii vor cere să faci unul la fel și anul viitor.

Continue reading Tuturor mamelor de Crăciun