Unde dormim in Ungaria (I)

Cei mai mulți dintre voi știu că ne-am întors de curând dintr-o vacanță petrecută prin Europa, cu mașina personală. Pentru noi, prima destinație de vacanță a fost LEGOLAND Germania, numai că pentru a ajunge acolo trebuiesc parcurși cca. 1600 km, adică vreo 20 de ore de mers cu mașina, și noi am fost în concediu, nu la vreun concurs de parcurs km, așa că am hotărât că-i bine să ne oprim undeva în Ungaria pentru  o noapte.

Am tot făcut eu diferite scenarii, și până la urmă am ales pentru a ne odihni după prima zi, adică după mai bine de 12 ore de mers în mașină, un micuț și cochet orășel de la granița dintre  Ungaria și Austria. Mosonmagyaróvár este  renumit în zonă pentru apa termală și este situat la fix 1000 km de București.  Noi am plecat de acasă în jurul orei 5.30 și-am ajuns acolo pe la 18, ora Ungariei. Evident am făcut opriri pe drum, dar nimic exagerat, o masă de prâz și câteva popasuri pentru întinderea oaselor.

Pentru cazarea în Mosonmagyaróvár, am rezervat din timp un apartament (noi suntem calculați ca și patru adulți de acum în colo, fetele împlinesc 16 ani anul acesta), la Óvár Apartman Hotel. Am platit pentru el 50 euro +  2 euro taxa de oraș, și am avut la dispoziție o casă întreagă, adică living + bucătarie + loc de luat masa + toaletă, la parter, și două dormitoare și-o baie extrem de mare,la etaj. Am fost mai mult decât mulțumită de locație, de locul de parcare situat în curte, de liniște, de spațiu, de terasa cu masa si scaune de la intrarea în apartament… Nu vă imaginați că era luxul de pe lume, dar am apreciat mult faptul că era totul foarte curat.

Continue reading Unde dormim in Ungaria (I)

Stop, si de la capat!

”Stop” a fost concediul, ”de la capăt” înseamnă că ne întoarcem în atelier cu bateriile încărcate și cu gândul la următoarea vacanță.

Am avut un concediu foarte frumos, din cele pe care ni le-am programat o dată la doi ani. Săptămâna asta am de gand să scriu din nou despre cum e să străbați Europa cu mașina, cu tot cu trecutul în Marea Britanie cu ferry.

De mâine noi începem lucrul, dar pentru voi am un outfit de marți foarte fain, cu câteva ținute de vacanță, dar care, pentru că vacanțele au cam trecut, se potrivesc și acestor zile toride de început de toamnă.

Continue reading Stop, si de la capat!

A venit vacanta cu trenul de Franta

Asta e doar un fel de a spune, pentru că anul acesta nu mergem în Franța și pentru noi nici măcar n-a venit încă vacanța.  Totuși, fetele sunt în vacanță și săptămâna asta sunt plecate într-un Dance Camp  (tabără cu specific de dans, e traducerea pentru cei născuți înainte de anii ’80) la Rucăr Bran. Nu vă mai spun cât sunt de încântate că-s acolo, când vorbesc cu ele la telefon și-mi povestesc ce fac (au telefoanele maxim 1 oră pe zi), reușesc să le mai strecor și eu câte o întrebare, iar ieri am reușit să spun: Nu vă plictisiți? 

Nici o secundă, a fost răspunsul lui miss I, iar de miss S nici măcar n-am reușit să dau până aproape să se facă ora la care predau telefoanele. A avut ea alte treburi de rezolvat, mai urgente, decât să o sune pe maică-sa. În fine, mă bucur nespus pentru ele, sunt foarte încântate de cursurile de dans pe care le fac.

Acum că noi am rămas singuri, e tot degeaba, că lucrăm la fel ca și până acum de la 8,00 la 20,30 și parcă e mai mult de lucru ca niciodată. Ca de obicei tragem tare pentru a ne bucura de aproape 3 săptămâni de concediu în august. Numai că până atunci e cale lungă, avem pe lângă munca din atelier, de schimbat instalația termică în casă , de schimbat gresia în living și în bucătărie, de pus parchet în atelier, de retapițat canapeaua din living. Am retapițat deja canapeaua, mai exact Sorin singur a făcut-o, eu i-am confecționat două barete și i-am admirat munca. E foarte important să-ți admire cineva munca. Mai sunt de făcut doar câteva fețe de pernă, dar asta e ca și cum n-am avea nicio treabă.

Continue reading A venit vacanta cu trenul de Franta

Cum scoatem petele de pix de pe haine

Cu toții ne-am măzgălit de pix o haină măcar o dată în viață. Cu toții am văzut aceeași haină ieșind apoi din mașina de spălat cu pata de pix intactă și ne-am întristat. Așa că m-am gândit să vă arăt o metodă extrem de ușoară de a scoate petele de pix de pe hainele preferate.

Am avut-o la îndemână pe nepoțica mea Mara, o mare viitoare vloggeriță, are deja mai mult de 50 de clipuri urcate pe youtube, iar la canalul ei vă puteți abona aici. Tineți cont că Mara abia a trecut în clasa a VI-a, deci viitorul vloggurilor e asigurat. Vă veți putea mândri atunci că ați fost printre primii abonați. 🙂

Gata cu vorbăria, să vedem cum scoatem petele de pix de pe haine în 2 minute. Maxim.

Salam de biscuiti – reteta

Sunt praf. Am făcut dimineață salam de biscuiți și m-am gândit (știu, prima dată e mai greu) să filmez pentru voi rețeta, că poate vă vine pofta să faceți și voi, să le arătați copiilor ce prăjituri mâncam noi în copilărie.

Bineînțeles că, fiind prima mea filmare, m-am împotmolit de vreo 99 de ori în cinci minute, bineînțeles că mi-a luat o veșnicie până l-am încărcat pe net, așa că fiți blânzi:

Salamul se ține la frigider cel putin 4- 5 ore până se întărește, dupa cere se scoate celofanul și se tăvălește prin praf de biscuiți pisați sau prin pesmet.

Și-o poza cu el în farfurie, ca să nu ziceți că l-am vândut. Poftă bună!

Continue reading Salam de biscuiti – reteta

Anunțul Telefonic apare de 25 de ani

Intarsem la facultate în București. Stăteau mărturie pentru asta listele afișate pe o străduță lăturalnică a Universității. Pentru că venisem singură să văd rezultatele, m-am așezat, cu sufletul împrăștiat în mii de cubulețe pline cu bucurie, la coada unui telefon public de vis-a-vis. Dap, cam aia era România de atunci, era coadă la telefonul public.

Habar nu mai am ce gânduri mi-au trecut prin minte în timp ce-mi așteptam rândul, și-mi pregăteam banuții. Aveam în mână un ziar, luat de o tarabă de lângă telefoane, pe care îl făcusem sul și-l răsuceam și tot îl răsuceam. De emoție. Urma să sun acasă să-i spun mamei vestea, apoi mama, după ce mă felicita și probabil plângea vreo zece minute, urma să-și sune cei opt frați să-i anunțe și pe ei. Apoi i-ar fi sunat tata pe-ai lui, plus o matușă bătrână care stătea în București și căreia voia să-i ceară să mă țină în gazdă măcar câteva săptămâni în toamnă, până îmi găseam eu ceva cu chirie. Numai că eu deja luasem Anunțul Telefonic de la tarabă și-mi încercuisem vreo trei oferte de închiriere. Voiam să sun și acolo, dar nu înainte de a-i anunța pe ai mei că-s studentă.

Având amalgamul ăsta de idei în cap și privind pierdută către forfota din jurul meu, observ că mi-a venit rândul și, hotărâtă, iau receptorul telefonului, introduc moneda și, când vreau să formez numărul, mă blochez. Nu-l mai știam. Era vorba de numărul meu de telefon fix de acasă, să fim înțeleși. Nici măcar nu mai știam cu ce cifră începe. Nu mi-l aminteam și pace. Nici prefixul, măcar.  Iar faptul că în urma mea era o coadă lungă nu mă ajuta deloc. Aproape că mă panicasem când am ales brusc să mă așez din nou la coadă, că poate până-mi vine rândul iar, reușesc să-mi aduc aminte ceva din număr.

Continue reading Anunțul Telefonic apare de 25 de ani

Mamaia la inceput de vara

Pentru că se anunțase vreme bună si pe autostradă faci fix 1,45 până pe litoralul românesc, ne-am hotărât că sâmbăta care tocmai a trecut ar fi excelentă pentru o fugă de 1 zi la mare. După ce miss S. si miss I. au refuzat elegant propunerea de a a ne însoți, le-am lăsat acasă cu antrenamentele lor la dansuri și am plecat cu Sorin și alți doi prieteni la Mamaia, pentru o zi de plajă.

Plecarea din București a fost pe la 8 dimineața, și după ce am plătit taxa de pod prin sms, am băut o cafea la o benzinărie pe drum și ne-am oprit în outlet-ul Adidas din Mamaia să-și ia domnul Costea slip, la fix 10,30 eram pe plajă. Recunosc, mă așteptam ca stațiunea, măcar în weekend, să fie plină. N-a fost.

Nu numai că nu erau turiști, dar nici Mamaia nu era pregătită să-i primească. Terase încă nedeschise, plaja plină de șezlonguri murdare, mormane de materiale de construcții din loc în loc, hoteluri în plin proces de renovare. Vorbim de Mamaia, da?! Perla litoralului romanesc, care în plină vară (ieri au fost 26 grade și un vânt numai bun pentru fixarea bronzului) nu-i pregătită să-și primească turiștii.

Continue reading Mamaia la inceput de vara

Anul acesta va fi Legoland

După ce în urmă cu trei ani am reușit să facem un fel de tur al Europei cu cortul, și-am avut destinația principală Disneyland Paris, anul acesta vrem să facem ceva foarte asemănător, schimbăm doar parcul de distracții, acum vom merge la Legoland Germania.

legolandCa niște iubitori de natură, ce suntem, vom merge și de data asta tot cu cortul și am rezervat deja locul în campingul Legoland și biletele pentru două zile de parc. Nu mergem singuri, mergem cu prietenii noștri mai comozi, care nu numai că vor veni cu avionul ( cred că nu mai trebuie să spun că noi mergem cu mașina), dar nici nu vor dormi ca noi la cort, ci fix la hotelul Legoland, așa că vom putea povesti apoi cum a fost din mai multe unghiuri. 🙂

Dar până să ajungem acolo e cale lungă, așa că am început deja să facem planuri de drum și cazare. Mi-e așa de dragă perioada asta de prospectare de nu vă spun.

Continue reading Anul acesta va fi Legoland

Cum e aia cu încrederea in oameni

E greu sau aproape imposibil să garantezi pentru acțiunile tale viitoare, ce să mai spunem pentru ale altora. Fiecăruia dintre noi ne-au fost, cel puțin o dată în viață, înșelate așteptările. Știți voi, bagi mâna în foc pentru un om, și pe el îl doare la bască, iar cu prima ocazie te face să plângi în pumni că ți-ai pus obrazul pentru el. Sau invers.

E normal să-ți pese cel mai mult de tine și de familia ta, și cei mai mulți dintre noi pun asta pe primul loc și bine fac. Punct. Dar viața nu înseamnă doar noi și familia noastră, oricât de mult ne-ar plăcea să fie așa. Și aici intervin prietenii, vecinii, cunoștințele, colegii, vânzatoarea de la magazinul din colț și poștașul. A, mai sunt contactele de pe facebook și de pe alte îndrăgite rețele de socializare. Cu toții sunt ai noștri și împreună cu ei se închide cercul acela numit viață. Sau se învârte? Cercul.

Nu doar noi putem fi dezamăgiți, și alții pot fi dezamăgiți de noi. Mie mi s-a întâmplat. Și m-am simțit atât de prost…Și azi când mă gândesc la chestia asta, ies cumva din zona de confort și simt o apăsare în piept. Dar nu fac nimic să schimb situația, pentru că-s de părere că încrederea se pierde o singură dată, și oricât aș încerca eu să reînnod ceva, lucrurile nu vor mai sta niciodată ca înainte. Pentru că pot privi lucrurile și din partea cealaltă.

Continue reading Cum e aia cu încrederea in oameni