4 zile de Italia (partea II-Lacul Como)

După ce v-am povestit cum am ajuns în Italia și ce-am făcut la Bergamo, zic să continui, așa că azi avem Varenna și câteva orășele de pe lacul Como.

Nu știu dacă ați auzit de el, dar Lacul Como din Italia imită silueta filiformă a unei femei cu părul in vânt (bine, concluzia asta am tras-o noi, nu știu ce spun experții). De fapt vă puteți și voi da cu părerea, harta lacului este aceasta din dreapta.

Continue reading 4 zile de Italia (partea II-Lacul Como)

4 zile de Italia (partea I-Bergamo)

Am fost in Italia exact de Paștele catolicilor, și cum ea e o țară majoritar catolică, se cheamă că am fost în Italia de Paște.

Am plecat cu o cursă Wizz dimineață devreme din București și la 7.45, ora lor, eram pe aeroportul Milano-Bergamo, hotărâți să avem o vacanță liniștită și frumoasă pe malul lacului Como. Auzisem (și văzusem prin poze) că-i de vis.

Imediat ce ieși din aeroport sunt autobuze către Milano (5 euro) și către Bergamo (3,5 euro au fost cele pe care le-am luat noi, dar nu-s convinsă că nu erau unele și mai ieftine, ale noastre au fost valabile 90 minute). Cum aveam cazarea în Varenna și puteam intra abia pe la prânz în apartamente, am hotărât să vedem până atunci La Citta Alta din Bergamo, așa că am coborât din autobuz la gara din Bergamo, am traversat și am lăsat bagajele în niste cutii uriașe (ne-au încăput lejer 3 bagaje de mână și-un rucsac) pentru care se plătește 4 euro pe 24 ore (asta-i perioada minimă pentru care poți plăti).

Continue reading 4 zile de Italia (partea I-Bergamo)

Nea Ică a învățat să răspundă la iPhone 7

Se pare că n-am avut relație tocmai bună cu telefoanele mobile pe care le-am avut. Cel puțin nu în ultimii doi ani, timp în care  mi-a fost furat un Note 4 din buzunar la Auchan Titan, am scăpat un iPhone 6 în toaletă  și în urmă cu o săptămână mi-am lăsat telefonul la poartă în zăpadă lângă mașină vreun sfert de oră până mi-am amintit de el și am început să-l caut. Așa-i că ați zice că o persoană care a trecut prin câteva chestii din astea, va fi mult mai atentă pe viitor cu bunurile ei de valoare, numai că…

Azi dimineață (ora 6.30) trebuia să ajung în mare viteză undeva la capătul străzii mele (cca 500 m de casă) să duc ceva unei fete care îmi făcea un serviciu. Nu uitați că azi a fost o minunată zi de iarnă în plin sfârșit de martie, deci strada toată era albă, ningea și vântul viscolea zăpada. Eram în mare întârziere, așa că am alergat cât m-au ținut picioarele prin viscol imaginându-mi că-s Tibi Ușeriu, iar strada mea e Ice Road-ul ăla străbătut de el.

M-am întâlnit cu fata, i-am dat coletul și abia trăgându-mi sufletul, am făcut cale întoarsă. Din obișnuiță am dus mâna la buzunare și mi-am dat seama că n-am telefonul. M-am speriat un pic, dar eram 80% sigură că l-am lăsat acasă. Cu toate astea m-am uitat pe jos să nu-mi fi căzut din buzunar când am alergat, dar nu l-am găsit. Am intrat în atelier și acele 80 de procente s-au evaporat pe loc când mi-am dat seama că telefonul nu-i acasă. M-am întors imediat pe drum și l-am reluat minuțios. Nimic. Se luminase bine și oamenii erau din ce în ce mai mulți pe stradă. În tot timpul ăsta o colegă suna pe telefonul meu și nimeni nu răspundea. Măcar suna, gândeam.

Continue reading Nea Ică a învățat să răspundă la iPhone 7

Batonul de ciocolată

Nu mă omor după dulciuri, pot trece ani până să-mi fie poftă de o bucățică de ciocolată. Ok, nu rezist prea bine la prăjiturile de casă, dar mă declar o neiubitoare de ciocolată. Și totuși…

Într-o seară acum vreo două luni am simțit la un moment dat nevoia de ceva dulce și mi-am luat un  Kinder Bueno, din rezerva fetelor, cu mine în cameră. Am mâncat o jumătate și am pus cealaltă jumătate în sertarul de la noptieră, cu gândul să-l mănânc altă dată, peste mult, mult timp. Nu, nu expiră.

A trecut timpul, s-a terminat un an, a început altul, a căzut un guvern, a venit altul, și eu nu m-am atins de ciocolata din sertar. Au mai fost seri în care aproape am cedat și am vrut s-o iau de acolo, dar m-am limitat la gânduri, n-am făcut nimic de care să-mi pară rău a doua zi. Asta până acum două seri, când am terminat treaba în atelier pe la unu noaptea (de fapt era două, dar nu vreau să par vreo workoholică)  și în vreme ce apa de la duș spăla oboseala de suprafață, creierul era cu gîndul la sertar și la batonul de kinder bueno care avea să-mi dea o nouă viață, mai ceva ca într-un joc video de pe vremuri. Cu toate astea, am luat pijamaua pe mine și mi-am zis: Nu azi, nu e bine, nu-mi trebuie ciocolată acum. Și-am rezistat. Aproape că am deschis sertarul, dar n-am mers mai departe. Nop.

Continue reading Batonul de ciocolată

E joi

Am simțit nevoia să scriu azi ceva aici. Nu-i o zi specială, ba chiar cred că va fi una din multele zile pe care nu le băgăm în seamă în viața asta. Muncim, citim, vorbim cu ceilalți, ne îmbrățișăm copiii și mergem mai departe. Nu ne vom aminti nicicând de joia asta banală, care a început cu un sunet îndepărtat de sirenă și implicit cu o trezire la ora 5 dimineața. Va fi o zi lungă, asta știu sigur.

Mă bucur că a venit toamna, dar nu mă încântă faptul că am pornit deja de două săptămâni centrala. N-am făcut încă rocada hainelor în șifonire, mă descurc cu două hanorace peste tricourile de vară și-un pulover nou. Și-o geantă nouă, dar nu despre asta discutăm. 🙂

Sâmbătă o să avem zi de reamenajat atelierul. Abia aștept! Punem rafturi noi, băncuțe și lumini mai puternice că suntem din ce în ce mai bătrâni și materialele ni se par a avea două fețe. De cele mai multe ori au doar una, numai că noi n-o vedem. Ne trebuie lumină mai multă sau ochelari mai buni. Încercăm cu prima variantă deocamdată.

Continue reading E joi

8 lucruri pe care le poti face după ce împlinesti 18 ani

Copiii ăștia ai noștri cred că odată împlinită vârsta de 18 ani, lumea li se așterne la picioare. Și nu greșesc prea mult. Viața începe cu adevărat atunci și dacă nici măcar atunci nu credem că toate oportunitățo

Sunt multe chestii pe care cu adevărat le pot face doar după ce împlinesc vârsta asta, iar eu aș dori să enumăr azi câteva dintre ele, ca să ne fie clar. Nouă. Și lor.

  • Ai liber la călătorii. Nu-ți mai trebuie procură de la părinți sau tutori, nu mai e nevoie să fii însoțit de cineva în călătorie. Ai 18 ani, începând de acum poți chiar tu să fii persoana adultă care însoțește un copil. Ce ironie, ieri nu puteai să faci asta!
  • Îți poți face cel mai trăsnit tatuaj. De pe la 10 ani Sonia vrea un tatuaj. Și-a făcut în fiecare vară câte unul din cele nepermanente, am sperat să-i treacă, să uite, să nu mai vrea până la 18 ani. I-am spus că numai după vârsta asta răspunde ea pentru ce face și dacă ea, majoră, hotărăște că are nevoie de un tatuaj, asta e. Ce credeți? Pe 2 octombrie e ziua ei. Pe 3 are programare la tatuaj. Da, și Iulia.
  • Poți alege să conduci mașina. Bineînțeles că mai trebuie parcurși câțiva pași până acolo, nu iei pur și simplu mașina părinților și pleci cu ea. Ideea e că poți învăța și îți poți lua carnetul de conducere când vrei tu, de acum. Ideal ar fi, după sau cam în același timp, cu momentul în care îți cumperi și mașină. Nu luați în glumă chestia asta cu carnetul de conducere, fiți precauți, învățați și respectați regulile, viețile voastre și ale altora depind de asta.
  • Poți vedea orice film fără acordul părinților. Îmi amintesc de o discuție dintre copilele mele din ziua în care au împlinit 12 ani. Știți că există o mulțime de filme interzise copiilor sub 12 ani. Ei bine, ele în ziua aia își spuneau una alteia: îți dai seaa ce de filme putem să vedem noi de azi înainte? Uite că a venit momentul în care le puteți vedea pe toate.
  • Poți să donezi sânge. Ești major și sănătos? Nimic nu te împiedică să faci din când în când o faptă bună, iar cea mai la îndemână este asta cu donarea de sânge. Sentimentul acela că o parte din tine ajută la salvarea vieții altcuiva, e neprețuit. Do it!
  • Poți cumpăra și consuma alcool. Nu spune nimeni că trebuie să exagerați acum, dar un pahar de vin la o cină, sau o bere artizanală savurată cu prietenii seara la terasă sau într-un club (chiar, puteți intra legal în cluburi), vă poate da energia de a o lua a doua zi de la capăt cu viața de adult. Bineînțeles, nu faceți asta când a doua zi mergeți la școală! Sau când ați venit cu mașina.
  • Poți avea un card bancar adevărat. Știu există o mulțime de variante de carduri pentru copii, dar niciunul cu toate facilitățile pe care ți le oferă cardul tău de adult.
  • Poți merge la vot. Și chiar vei merge, pentru că generația noastră n-a făcut-o mult timp și am lăsat pe umerii voștri asta. E clar că nu aveți altă variantă, trebuie să vă alegeți lideri și să-i votați.

Continue reading 8 lucruri pe care le poti face după ce împlinesti 18 ani

Cum sa te pregatesti pentru un majorat reușit

Zilele astea îmi dau doctoratul în organizări petreceri de majorat. Ai zice că e greu de tot să găsești locația, să faci liste cu invitati, să comanzi torturi și alte chestii de importanță majoră, dar toate acestea pălesc în fața provocării iscate de întrebarea: eu cum mă îmbrac/încalț/coafez/ pentru majorat?

Așa că m-am hotărât să le iau pe rând și să nu aglomerez totul pe ultima sută de metri:

1. Coafură și machiaj. Ca să nu am și grija asta până în ultima clipă, le-am făcut fetelor programare la un salon în ziua majoratului, ca să rezolve dintr-un foc și părul și machiajul. Bineînțeles că avem și noi acasă tot felul de produse de machiaj, avem și pentru coafat tot felul de plăci, uscătoare de păr și chiar un ondulator de genul acesta care te lasă cu părul strălucitor și ondulat până să apuci să  calci o cămașă, și pe care eu sigur îl voi folosi în ziua cu pricina, pentru că-s prea stresată să pierd 2 ore la coafor atunci, dar trebuie să recunosc că pentru ele,  o programare făcută din timp la salon, îmi ia mie o mare greutate de pe umeri în ziua evenimentului, așa că le las pe mâna altora din punctul ăsta de vedere.

Continue reading Cum sa te pregatesti pentru un majorat reușit

Articol scurt, de weekend

E toamna aia de început, cu vreme mai mult caldă decât rece, cu fructe și legume proaspete pe toate drumurile, cu lene să strângi mobilierul de terasă, dar cu energie pentru prepararea prăjituilor.

E timpul noilor rezoluții, Sonia și Iulia au început clasa a XII-a, ca să vă dați seama de când scriu, citiți articolul acesta sau uitați-vă la pozele astea.

Săptămâna asta (ok, până la sfârșitul lunii), intenționez să scriu două articole legate de vârsta de 18 ani, care-i atât de frumoasă, dar și un prag în viața celor ce o împlinesc. Cred că vă vor plăcea chiar dacă nu mai sunteți la vârsta pragului ăstuia.

Continue reading Articol scurt, de weekend