Acesta va fi un jurnal scurt:
Luni – ședință de comisie de buget.
Marți – ședință de Consiliul Local. Nu au trecut proiectele fără fundamentare riguroasă. Suntem hotărâți să facem lucrurile legal, transparent și fără a lăsa loc de interpretări.
Category: amintiri
Jurnal de consilier local – săptămâna 6
Săptămâna 6 se încheie pe 6 decembrie. De Moș Nicolae. Sau de alegeri. Ați fost la vot?
Apropo de vot, pentru că săptămâna asta totul s-a concentrat pe organizarea alegerilor (în primărie mă refer), n-am avut nicio ședință. Nimic. Nada. 😀 Adică am avut timp să ne concentrăm pe 11 puncte rămase din ordinea de zi suplimentara de săptămâna trecută. Și când spun concentrat, mă refer la pierdut în documente, înotat spre suprafață, notat întrebări, nelămuriri, suplimentări de cereri. De la Parcul Pantelimon până la stația de sortare, de la reorganizări de direcții până la modificări de salarii și bineînțeles rectificări bugetare. Asta până vineri, când a venit convocarea. Pentru joia viitoare.
Personal, mi-a prins extrem de bine timpul ăsta fără presiune, în care am putut citi pe îndelete documente (unele spun fix aceleași lucruri, iar și iar, doar că sunt niște informații superficiale, clar în comisii se lămuresc multe prin întrebări punctuale, dar visez la o comisie în care să merg și să nu fie nevoie de nicio întrebare, să înțelegem totul din documentele trimise, să fie clar, transparent și simplu. Da, visez.
Și pentru că nu putea trece săptămâna și fără lucruri noi, joi am fost la Compartimentul Fond Imobiliar al Primăriei Sector 3, pentru a înțelege mai bine situația de acolo și să pot lua hotărâri cât de cât în cunoștință de cauză, deoarece vreme de 4 ani voi reprezenta Consiliul Local în Comisia pentru repartizarea locuințelor. Pe scurt, sectorului nostru îi sunt repartizate 5 locuințe sociale (pentru că până nu demult erau la PMB, dar nu-i comod sa ai în grijă locuințele sociale). Cinci da. Toate ocupate, bineînțeles. Pe lângă asta, mai avem 189 de locuințe convenabile, toate repartizate și ele, dar undeva în lege sau în punctaj sau în metodologie (mai trebuie să studiez asta că nu-s jurist, dar ar fi trebuit să fiu) sunt niște chestii anormale pentru Romania de azi. Ca sa poți intra pe o lista de priorități (practic, de așteptare) pentru a obține o locuință socială, trebuie să te încadrezi în niște criterii, printre care să ai un venit lunar pe membru de familie de maxim 3025 lei (nu-s sută la sută sigura de suma e dar e sigur peste 3000).
Colectivul, un Mihăilești mai mare
Au trecut patru ani și îmi amintesc ca acum noaptea dintre 30 și 31 octombrie 2015 când, în loc să fie pentru mine și ai mei una de sărbătoare, a fost (și va fi la fiecare aducere aminte) un coșmar cu care nu cred că mă voi împăca vreodată. Mărturisesc că nu am avut tăria de a mă uita nici măcar câteva secunde la filmul cu primele minute din intervenția de la Colectiv care a apărut zilele acestea. S-au spus deja destule vorbe în acești 4 ani, problema noastră e cu faptele.
Am recitit dintr-o întâmplare zilele trecute desfășurarea evenimentelor de la Mihăilești, din 2004. Da, au trecut 15 ani de atunci. Să ne reamintim.
Pe 2 mai 2004, în jurul orei 5, şoferul unui camion aflat în proprietatea firmei Mihtrans, care efectua un transport de azotat de amoniu în numele companiei Ney Transport pentru Societatea Agricolă Beearsen, a adormit la volan: camionul a ieşit de pe şosea şi a luat foc. La faţa locului au ajuns în primă instanţă şeful de post din comuna Mihăileşti şi mai mulţi săteni. Au fost anunţaţi şi pompierii, care s-au deplasat cu două autospeciale. În momentul în care echipele de pompieri se pregăteau să stingă incendiul, s-a produs deflagraţia. 18 persoane şi-au pierdut viaţa, iar 13 au fost rănite. Între victime se aflau şi doi jurnalişti de la postul Antena 1. De asemenea, au fost afectate mai multe gospodării şi au fost distruse culturi agricole.
Casa din fereastra mea
Am auzit atât de multe povești despre vecini care își caută unul altuia nod în papură, care se ceartă de la un centimetru de gard, de la o mașină parcată greșit, de la zăpada unuia care alunecă pe casa celuilalt sau de la fructele unui pom care cad în curtea greșită, încât aproape că-mi vine să râd acum când vă povestesc ce-am pățit.
Am venit săptămâna trecută de la serviciu și-am găsit casa asta fix în geam la mine în dormitor.
Cum am dormit sub cerul liber
În copilărie, mama îmi povestea că ea, copil fiind, dormea în nopțile călduroase de vară într-un pat mare și încăpător, în curte sub cerul înstelat. Era plină bolta de stele pe vremea aia, iar tatăl ei, bunicul, părea că le știe pe toate. Le povestea noaptea copiilor despre Carul Mare, despre Luceafăr, despre Cloșca cu pui, și multe alte grupuri de stele numite probabil după imaginația lui de om al pământului. Și-al fierului. Bunicul a fost fierar.
Îmi mai spunea mama că nu erau țânțari noaptea afară sau cel puțin ea nu își amintea de ei. Nu erau nici hoți de copii care să-i ia din curte, nici animale sălbatice prin apropiere care să le strice somnul. Erau doar ei și cerul și erau fericiți. Inventau povești și erau împreună. Opt copii și un tată. Bunica niciodată nu dormea afară și cum bunicul a murit când eu aveam 5 ani, fix după ce m-a învățat să-mi leg șireturile la teniși (da frate, abia la 5 ani am învățat asta), bunica nu ne-a lăsat pe noi, nepoții ei, să dormim niciodată afară. E drept că nici patul încăpător nu mai era, fusese pus pe foc într-o iarnă târzie și geroasă.
Bun, am făcut toată introducerea asta ca să mă pot lăuda în paragraful 3 că aseară am dormit afară. Sun cerul liber, la mine pe terasă, într-un sezlong de piscină căptușit cu multe saltele. Am văzut stelele, se mai văd încă, faceți-vă timp să le priviți înainte de a apuca Firea să facă incineratorul de deșeuri în București. Am mai văzut și ceva ce bunicul și copiii lui nu cred că vedeau acum 60 de ani, avioane. Treceau pe deasupra mea într-o succesiune de 1 avion la 5 minute. N-ai zice asta dacă nu ai sta să privești întunericul de sus într-o noapte de vară, sau dacă n-ai o aplicație care îți spune exact ce aeronavă ai deasupra ta, de unde a plecat și unde se duce. Dap, există. Dacă vă interesează vă spun.
Ciorba de la pește
Sau ce am mâncat pe baltă.
Am stabilit ca anul acesta de Sf. Maria să mergem la pescuit. Nu mai fusesem de multă vreme, nu aveam nici măcar o undiță, nu mai vorbim de alte chestii legate de pescuit, cum ar fi o cutie mare care se deschide în multe alte cutii mai mici în care își țin pescarii toate cele de trebuință la baltă. Dar aveam ceaun. Și chef de mers la pescuit.
Am plecat dimineață devreme cu finii noștri (Mihai, Emilia și minunata Daria, fetița lor de aproape 6 ani sau pescărița, cum îi spunem acum după ce a prins pește singură cu undița ei personală). Știau ei un loc care s-a dovedit a fi altul (nu întrebați), dar am avut o poziție extrem de bună, pe marginea unei ape foarte prietenoase, în sensul că avea pește. Mai mult mic decât mare, dar cine se mai plânge acum când plutele joacă pe apă mai ceva ca Rengle pe tocuri. Balta e undeva în comuna Berceni. Și-au prins pescarii noștri, chiar Daria a spart gheața și a scos primul pește din baltă. Să te ții bucurie!
Doar că mie nu-mi ieșea din cap că vreau să fac ciorbă de pește. Nu borș că uitasem să iau…borș. Am zis ciorbă. Așa că l-am rugat pe Sorin să-mi facă o chestie din aceea care să-mi țină ceaunul desupra focului (dacă știți cum îi spune, vă rog!), să-mi aducă lemne (erau acolo lăsate de oamenii care-și construiau case în zonă un morman mare de stinghii, am considerat că-s pentru noi) și să facă focul. Dacă vi se pare că i-am cerut prea mult, aflați că da, i-am cerut prea mult. Dar n-a zis nimic, le-a făcut și gata. Chiar nu mă așteptam să-i iasă atât de bine.
Prima zi
Scriu asta înainte de a o suna pe mama. O cheamă Vasilica, și în afară de la mulți anul pentru 2019 care începe azi, ei mai trebuie să-i spun unul, mai special, pentru ziua onomastica. La mulți ani, mami!
Continue reading Prima ziA fost o zi lunga. A fost un an bun!
30 decembrie 2018 a fost o zi lunga, iar la ora la care scriu încă nu s-a terminat.
Continue reading A fost o zi lunga. A fost un an bun!4 zile de Italia (partea II-Lacul Como)
După ce v-am povestit cum am ajuns în Italia și ce-am făcut la Bergamo, zic să continui, așa că azi avem Varenna și câteva orășele de pe lacul Como.
Nu știu dacă ați auzit de el, dar Lacul Como din Italia imită silueta filiformă a unei femei cu părul in vânt (bine, concluzia asta am tras-o noi, nu știu ce spun experții). De fapt vă puteți și voi da cu părerea, harta lacului este aceasta din dreapta.
4 zile de Italia (partea I-Bergamo)
Am fost in Italia exact de Paștele catolicilor, și cum ea e o țară majoritar catolică, se cheamă că am fost în Italia de Paște.
Am plecat cu o cursă Wizz dimineață devreme din București și la 7.45, ora lor, eram pe aeroportul Milano-Bergamo, hotărâți să avem o vacanță liniștită și frumoasă pe malul lacului Como. Auzisem (și văzusem prin poze) că-i de vis.
Imediat ce ieși din aeroport sunt autobuze către Milano (5 euro) și către Bergamo (3,5 euro au fost cele pe care le-am luat noi, dar nu-s convinsă că nu erau unele și mai ieftine, ale noastre au fost valabile 90 minute). Cum aveam cazarea în Varenna și puteam intra abia pe la prânz în apartamente, am hotărât să vedem până atunci La Citta Alta din Bergamo, așa că am coborât din autobuz la gara din Bergamo, am traversat și am lăsat bagajele în niste cutii uriașe (ne-au încăput lejer 3 bagaje de mână și-un rucsac) pentru care se plătește 4 euro pe 24 ore (asta-i perioada minimă pentru care poți plăti).