Nea Ică a învățat să răspundă la iPhone 7

Se pare că n-am avut relație tocmai bună cu telefoanele mobile pe care le-am avut. Cel puțin nu în ultimii doi ani, timp în care  mi-a fost furat un Note 4 din buzunar la Auchan Titan, am scăpat un iPhone 6 în toaletă  și în urmă cu o săptămână mi-am lăsat telefonul la poartă în zăpadă lângă mașină vreun sfert de oră până mi-am amintit de el și am început să-l caut. Așa-i că ați zice că o persoană care a trecut prin câteva chestii din astea, va fi mult mai atentă pe viitor cu bunurile ei de valoare, numai că…

Azi dimineață (ora 6.30) trebuia să ajung în mare viteză undeva la capătul străzii mele (cca 500 m de casă) să duc ceva unei fete care îmi făcea un serviciu. Nu uitați că azi a fost o minunată zi de iarnă în plin sfârșit de martie, deci strada toată era albă, ningea și vântul viscolea zăpada. Eram în mare întârziere, așa că am alergat cât m-au ținut picioarele prin viscol imaginându-mi că-s Tibi Ușeriu, iar strada mea e Ice Road-ul ăla străbătut de el.

M-am întâlnit cu fata, i-am dat coletul și abia trăgându-mi sufletul, am făcut cale întoarsă. Din obișnuiță am dus mâna la buzunare și mi-am dat seama că n-am telefonul. M-am speriat un pic, dar eram 80% sigură că l-am lăsat acasă. Cu toate astea m-am uitat pe jos să nu-mi fi căzut din buzunar când am alergat, dar nu l-am găsit. Am intrat în atelier și acele 80 de procente s-au evaporat pe loc când mi-am dat seama că telefonul nu-i acasă. M-am întors imediat pe drum și l-am reluat minuțios. Nimic. Se luminase bine și oamenii erau din ce în ce mai mulți pe stradă. În tot timpul ăsta o colegă suna pe telefonul meu și nimeni nu răspundea. Măcar suna, gândeam.

Continue reading Nea Ică a învățat să răspundă la iPhone 7

Batonul de ciocolată

Nu mă omor după dulciuri, pot trece ani până să-mi fie poftă de o bucățică de ciocolată. Ok, nu rezist prea bine la prăjiturile de casă, dar mă declar o neiubitoare de ciocolată. Și totuși…

Într-o seară acum vreo două luni am simțit la un moment dat nevoia de ceva dulce și mi-am luat un  Kinder Bueno, din rezerva fetelor, cu mine în cameră. Am mâncat o jumătate și am pus cealaltă jumătate în sertarul de la noptieră, cu gândul să-l mănânc altă dată, peste mult, mult timp. Nu, nu expiră.

A trecut timpul, s-a terminat un an, a început altul, a căzut un guvern, a venit altul, și eu nu m-am atins de ciocolata din sertar. Au mai fost seri în care aproape am cedat și am vrut s-o iau de acolo, dar m-am limitat la gânduri, n-am făcut nimic de care să-mi pară rău a doua zi. Asta până acum două seri, când am terminat treaba în atelier pe la unu noaptea (de fapt era două, dar nu vreau să par vreo workoholică)  și în vreme ce apa de la duș spăla oboseala de suprafață, creierul era cu gîndul la sertar și la batonul de kinder bueno care avea să-mi dea o nouă viață, mai ceva ca într-un joc video de pe vremuri. Cu toate astea, am luat pijamaua pe mine și mi-am zis: Nu azi, nu e bine, nu-mi trebuie ciocolată acum. Și-am rezistat. Aproape că am deschis sertarul, dar n-am mers mai departe. Nop.

Continue reading Batonul de ciocolată

E joi

Am simțit nevoia să scriu azi ceva aici. Nu-i o zi specială, ba chiar cred că va fi una din multele zile pe care nu le băgăm în seamă în viața asta. Muncim, citim, vorbim cu ceilalți, ne îmbrățișăm copiii și mergem mai departe. Nu ne vom aminti nicicând de joia asta banală, care a început cu un sunet îndepărtat de sirenă și implicit cu o trezire la ora 5 dimineața. Va fi o zi lungă, asta știu sigur.

Mă bucur că a venit toamna, dar nu mă încântă faptul că am pornit deja de două săptămâni centrala. N-am făcut încă rocada hainelor în șifonire, mă descurc cu două hanorace peste tricourile de vară și-un pulover nou. Și-o geantă nouă, dar nu despre asta discutăm. 🙂

Sâmbătă o să avem zi de reamenajat atelierul. Abia aștept! Punem rafturi noi, băncuțe și lumini mai puternice că suntem din ce în ce mai bătrâni și materialele ni se par a avea două fețe. De cele mai multe ori au doar una, numai că noi n-o vedem. Ne trebuie lumină mai multă sau ochelari mai buni. Încercăm cu prima variantă deocamdată.

Continue reading E joi

8 lucruri pe care le poti face după ce împlinesti 18 ani

Copiii ăștia ai noștri cred că odată împlinită vârsta de 18 ani, lumea li se așterne la picioare. Și nu greșesc prea mult. Viața începe cu adevărat atunci și dacă nici măcar atunci nu credem că toate oportunitățo

Sunt multe chestii pe care cu adevărat le pot face doar după ce împlinesc vârsta asta, iar eu aș dori să enumăr azi câteva dintre ele, ca să ne fie clar. Nouă. Și lor.

  • Ai liber la călătorii. Nu-ți mai trebuie procură de la părinți sau tutori, nu mai e nevoie să fii însoțit de cineva în călătorie. Ai 18 ani, începând de acum poți chiar tu să fii persoana adultă care însoțește un copil. Ce ironie, ieri nu puteai să faci asta!
  • Îți poți face cel mai trăsnit tatuaj. De pe la 10 ani Sonia vrea un tatuaj. Și-a făcut în fiecare vară câte unul din cele nepermanente, am sperat să-i treacă, să uite, să nu mai vrea până la 18 ani. I-am spus că numai după vârsta asta răspunde ea pentru ce face și dacă ea, majoră, hotărăște că are nevoie de un tatuaj, asta e. Ce credeți? Pe 2 octombrie e ziua ei. Pe 3 are programare la tatuaj. Da, și Iulia.
  • Poți alege să conduci mașina. Bineînțeles că mai trebuie parcurși câțiva pași până acolo, nu iei pur și simplu mașina părinților și pleci cu ea. Ideea e că poți învăța și îți poți lua carnetul de conducere când vrei tu, de acum. Ideal ar fi, după sau cam în același timp, cu momentul în care îți cumperi și mașină. Nu luați în glumă chestia asta cu carnetul de conducere, fiți precauți, învățați și respectați regulile, viețile voastre și ale altora depind de asta.
  • Poți vedea orice film fără acordul părinților. Îmi amintesc de o discuție dintre copilele mele din ziua în care au împlinit 12 ani. Știți că există o mulțime de filme interzise copiilor sub 12 ani. Ei bine, ele în ziua aia își spuneau una alteia: îți dai seaa ce de filme putem să vedem noi de azi înainte? Uite că a venit momentul în care le puteți vedea pe toate.
  • Poți să donezi sânge. Ești major și sănătos? Nimic nu te împiedică să faci din când în când o faptă bună, iar cea mai la îndemână este asta cu donarea de sânge. Sentimentul acela că o parte din tine ajută la salvarea vieții altcuiva, e neprețuit. Do it!
  • Poți cumpăra și consuma alcool. Nu spune nimeni că trebuie să exagerați acum, dar un pahar de vin la o cină, sau o bere artizanală savurată cu prietenii seara la terasă sau într-un club (chiar, puteți intra legal în cluburi), vă poate da energia de a o lua a doua zi de la capăt cu viața de adult. Bineînțeles, nu faceți asta când a doua zi mergeți la școală! Sau când ați venit cu mașina.
  • Poți avea un card bancar adevărat. Știu există o mulțime de variante de carduri pentru copii, dar niciunul cu toate facilitățile pe care ți le oferă cardul tău de adult.
  • Poți merge la vot. Și chiar vei merge, pentru că generația noastră n-a făcut-o mult timp și am lăsat pe umerii voștri asta. E clar că nu aveți altă variantă, trebuie să vă alegeți lideri și să-i votați.

Continue reading 8 lucruri pe care le poti face după ce împlinesti 18 ani

Cum sa te pregatesti pentru un majorat reușit

Zilele astea îmi dau doctoratul în organizări petreceri de majorat. Ai zice că e greu de tot să găsești locația, să faci liste cu invitati, să comanzi torturi și alte chestii de importanță majoră, dar toate acestea pălesc în fața provocării iscate de întrebarea: eu cum mă îmbrac/încalț/coafez/ pentru majorat?

Așa că m-am hotărât să le iau pe rând și să nu aglomerez totul pe ultima sută de metri:

1. Coafură și machiaj. Ca să nu am și grija asta până în ultima clipă, le-am făcut fetelor programare la un salon în ziua majoratului, ca să rezolve dintr-un foc și părul și machiajul. Bineînțeles că avem și noi acasă tot felul de produse de machiaj, avem și pentru coafat tot felul de plăci, uscătoare de păr și chiar un ondulator de genul acesta care te lasă cu părul strălucitor și ondulat până să apuci să  calci o cămașă, și pe care eu sigur îl voi folosi în ziua cu pricina, pentru că-s prea stresată să pierd 2 ore la coafor atunci, dar trebuie să recunosc că pentru ele,  o programare făcută din timp la salon, îmi ia mie o mare greutate de pe umeri în ziua evenimentului, așa că le las pe mâna altora din punctul ăsta de vedere.

Continue reading Cum sa te pregatesti pentru un majorat reușit

Articol scurt, de weekend

E toamna aia de început, cu vreme mai mult caldă decât rece, cu fructe și legume proaspete pe toate drumurile, cu lene să strângi mobilierul de terasă, dar cu energie pentru prepararea prăjituilor.

E timpul noilor rezoluții, Sonia și Iulia au început clasa a XII-a, ca să vă dați seama de când scriu, citiți articolul acesta sau uitați-vă la pozele astea.

Săptămâna asta (ok, până la sfârșitul lunii), intenționez să scriu două articole legate de vârsta de 18 ani, care-i atât de frumoasă, dar și un prag în viața celor ce o împlinesc. Cred că vă vor plăcea chiar dacă nu mai sunteți la vârsta pragului ăstuia.

Continue reading Articol scurt, de weekend

StreetFood festival sau cum am facut Taco la mine acasa

Săptămâna trecută le-am promis fetelor că facem într-o seară paste. Pene colorate, că acestea le plac loc cel mai mult. Și când pastele erau deja în apa fierbinte, iar sosul lua miros de busuioc, sună la poartă un curier și-mi spune că am primit ceva perisabil și că ar fi bine să folosesc tot ce-am primit ACUM.

Pai am primit toate astea, cum ar fi sa beau eu toate berile alea Staropramen acum?

Continue reading StreetFood festival sau cum am facut Taco la mine acasa

5 lucruri din camera adolescentului la care acesta nu renunță

Am zugrăvit de curând camerele fetelor (adică fix weekendul trecut) și nu pot trece peste momentul acesta fără să punctez niște lucruri, care să rămână scrise undeva pentru multă vreme. Este vorba despre problemele pe care le-am avut cu ele la reamenajarea camerei, mai exact la ce păstrăm și ce aruncăm. Ce donăm și ce vindem. Poate și recondiționăm câte ceva…

Dacă le întrebi pe ele (fetele împlinesc 18 ani într-o lună) n-ar renunța la mai nimic. Numai că noi am insistat, și până la urmă le-am convins să doneze din hainele rămase mici sau pe care nu le mai poartă, să arunce pungile de pe la diverse chestii pe care le păstrau cu sfințenie, să se despartă de posterele cu artiștii preferați (mă rog, aici n-am reușit chiar 100%, dar o luăm ca pe un succes). Cu toate astea sunt câteva chestii de care nu au vrut să se despartă nicicum, niște lucruri pe care eu am o bănuială că mai toți adolescenții le apreciază (supra-apreciază, după părerea mea) și de care nu vor să se despartă, ba din contră, investesc în continuare, din banii lor de buzunar, în câteva din lucrurile acestea:

  1. Ursul mare de pluș pe care îl au din copilărie și care oricum stă singur și părăsit undeva într-un colț al camerei de câțiva ani. E drept el supraveghează tăcut totul, așa cum candid îmi explică Iulia, dar totuși, mai avem un pic și suntem majore…
  2. Nu le-am putut face să renunțe la rochiile cu care s-au îmbrăcat la carnavalul de acum câțiva ani de la școală. E drept că rochițele încă li se potrivesc și pot fi purtate și la alte evenimente, dar ocupă locul și le-aș fi vrut dispărute din șifonierele lor. Ele nu și nu, așa că am lăsat-o și eu moale. Să le păstreze până la momentul: Mami, trebuie să-mi cumpăr rochie pentru majoratul lui …(you name it). Și atunci vom face o înțelegere.
  3. Medaliile de tinichea câștigate la concursurile de dans sportiv cu vreo 6-7 ani în urmă, sunt agățate și acum care pe unde se poate, ba într-un colț de oglindă, ba de-o margine de pat. Deși dacă ar fi după mine, ele și-ar avea locul într-o cutie cu amintiri și încă aștept momentul să le fac să dispară. Deocamdată strălucesc glorioase.
  4. Cele ~ 100 de huse pentru telefonul mobil cu care și-au încărcat fiecare cel puțin câte un sertar al noptierei. M-au făcut cu capul la câți bani dau pe husele astea, nu trece săptămână fără ca măcar una din ele să nu apară cu câte o husă nouă, și asta n-ar fi nimic dacă acestea n-ar fi și din ce în ce mai ciudate. De la huse simple la unele în formă de înghețată sau mai știu eu ce, toate sunt la ele în sertare. Și da, au huse și de la telefoanele pe care le-au schimbat între timp.
  5. Pernuța norocoasă. Asa-i o poveste în sine, știm cu toții că visele sunt mai frumoase și noaptea nu poate fi un sfetnic bun decât atunci când dormi cu pernuța norocoasă alături. Bine, sper să nu citească aici, dar eu am schimbat perna aia de câteva ori de-a lungul timpului, ideea e să fie ele convinse că-i norocoasă, nu contează că e nouă sau veche.

Continue reading 5 lucruri din camera adolescentului la care acesta nu renunță

Ar fi bine să scriu

Am intrat ieri din greșeală pe un articol din 2010 scris de mine aici. Bine, nu mai sunt pozele la articole, nu știu din ce cauză, dar amintirile mele legate de zilele respective rămân și-s extraordinare. Și-am văzut apoi statistica lunii respective din 2010. Erau scrise 25 de articole într-o lună.

Cred că dacă mă uit la 2017 n-am scris până acum 25 de articole. Le-am numărat acum, sunt vreo 30. În 6 luni. Doamne, ce face bătrânețea asta din oameni. Nici chef de scris nu mai avem.

Nu-i ca și cum în viață nu s-ar mai întâmpla lucruri. Muncesc, mă distrez, citesc, din nou muncesc, încerc să-mi educ copiii, mă gândesc cu groază la bacalaureatul lor de anul viitor, aranjez lucruri prin casă și pe afară, mă plimb, merg la sală și nu scriu.

Continue reading Ar fi bine să scriu