Category: copii

Când va fi momentul?

Acum, dacă fetele sunt acasă, şi-au reluat, cu mare bucurie,  joaca cu prietenii de pe stradă. Mă refer la ăştia mai de vârsta lor  +/- 2 ani, care sunt exact 13 copii.  Nu, nu i-am numărat, dar fac ei petreceri pe stradă, aduc fiecare câte 1 leu şi strâng întotdeauna 13 lei, q.e.d. Petrecerile astea sunt ceva normal, strâng banii ăştia, cumpără două sticle de suc şi nişte grisine, apoi se adună la unul din copii în poartă şi stau la palavre. Paharele de plastic le şparlesc din bucătăriile lor, pe rând.  Mai trec câteva zile, mai dispar 13 pahare, şi tot aşa.

Sâmbătă seara au venit fetele acasă după o petrecere din asta şi foarte entuziasmate, m-au informat că pentru a doua zi, au pus ei la cale o ieşire. Pesemne, nu le mai sunt de ajuns petrecerile şi vor acum să se şi plimbe. Singuri. La pizza. În oraş. Cu tramvaiul şi gaşca lor de copii, în care cei mai mari sunt Dragoş şi Andreea si au 13 ani.

Au mai avut ei ieşiri din astea la suc şi pizza, dar de fiecare dată îi însoţea cel puţin un părinte. Acum vroiau să se ducă singuri.

Continue reading Când va fi momentul?

Îmi vin fetele acasă

Azi îmi vin fetele acasă. Acum sunt la Târgovişte şi se întorc la Bucureşti după ce au avut un traseu foarte sinuos vara asta. S-au tot plimbat, au tot întâlnit oameni copii noi, s-au distrat pe cinste, ce să mai. În fiecare zi când vorbeam la telefon îmi povesteau o grămadă de lucruri pe care le-au făcut în ultimele ore. Mă bucur tare că n-au mai plâns după mami şi tati, cum faceau în ultimii ani şi că s-au distrat. Anul asta au fost plecate din 19 iunie şi până azi, cu pauză de o săptămână cât am avut concediu eu.

Îmi este aşa de dor de ele… Nici nu prea am intrat în timpul ăsta la ele în cameră, ca să nu-mi fac rău. 🙁

Dar de azi gata. Vor fi acasă dupa amiaza (au vrut neapărat să vină cu autobuzul de la Târgovişte şi apoi cu metroul până acasă).  Mamaia le pregăteşte supă cu galuşti, piure şi salam de biscuiţi. Exact ce e place mai mult.  Tati a curăţat piscina şi le-a pregătit terasa pentru joacă. Eu m-am învârtit ca un ….. şi n-am făcut mai nimic.

Continue reading Îmi vin fetele acasă

Copiii către Dumnezeu

Sunt primite pe mail, m-am distrat ceva cu ele si am zis ca poate voi nu le stiti:

“Draga Dumnezeule! Daca esti atent duminica in biserica, iti arat pantofii mei cei noi.”

“Dumnezeu! Vreau sa traiesc 900 de ani, ca tipul acela din Biblie.”

“Niciodata n-as fi crezut ca movul se potriveste cu portocaliul, pana ce   n-am vazut apusul de soare, ce ai facut marti seara. A fost super…”

Continue reading Copiii către Dumnezeu

Bacalaureat 1992

Dimineaţă, exact ca azi, doar că personajele erau altele atunci. Se asemanau  totuşi foarte mult cu tinerii de azi. Începea bacu’  la  Economic în Târgovişte şi în toate celelalte licee din ţară. Prima zi, prima probă, examen oral la română.

Eram împreună cu colegii de clasă. Copii destul de bine pregătiţi şi suficient de stresaţi, încât să facem glume seci şi caterincă fără feedback.

Sala în care avea loc examinarea era la capătul holului mare.  La ora nouă fix primii 4 elevi au intrat în clasă şi noi ceilalţi, mai norocoşi pentru că nu eram la începutul listei, am apucat să vedem catedra plina de pateuri, prăjituri şi suc (dădusem câte 50 lei în banii de azi) şi feţele statice şi inexpresive ale celor 3 profesori din comisie. Nu ne-au impresionat, poate şi pentru că mai era mult până ne venea rândul.

Continue reading Bacalaureat 1992

Merg să le duc haine sau e doar un pretext?

Acum o săptămâna am dus fetele la ţară bunici. Bucurie mare, că acolo cam fac ce vor ele, însă dorul de părinţi (adica de mami şi de tati) le apucă mai repede decât ar fi cazul, aşa că trebuie stabilit cu ele de la început cât urmează să stea acolo, când venim să le luăm sau să le vizităm şi tot aşa.  Prima revedere urma sa fie peste doua saptamâni dar sa vedeţi…

În bagajele lor şi-au făcut loc multe rochiţe, fustiţe,tricouri cu mânecă scurtă, pantaloni scurţi şi  cam atât, ca era vară atunci când au plecat. Le-am pus şi câte un trening şi câte-o pereche de blugi, dar cine să se gândească că prima săptămână de stat la bunici va fi una de toamnă veritabilă, cu ploi şi vreme rece, cu vânt şi copaci rupţi.

Aşa că, vreau nu vreau, mă duc mâine să le mai duc haine groase. Logic că de luni va veni vara adevărată şi nici nu se vor atinge de ele, dar poţi să rişti? Sorin zice că-i doar un pretext, că vreau eu neapărat să le văd şi nu vreau să recunosc. 🙁

Continue reading Merg să le duc haine sau e doar un pretext?

Mami…am terminat clasa a IV-a

Miercuri au facut toata dupamiaza cumparaturi impreuna cu doamna invatatoare. Joi au avut banchetul de sfarsit de clasa a IV-a, cu muzica, dans, glume si pareri de rau. Deja pareri de rau.  Si sunt asa de mici daca ma intrebati pe mine.

Le-am intrebat daca pot veni la banchet si eu si mi-au raspuns ca parintii nu sunt invitati, banchetele sunt pentru elevi, nu pentru parinti. Cred ca au drepatate, nu-mi amintesc sa fi venit mama cu mine la niciun banchet sau seara distractiva, ca asa se numeau pe vremea mea. 😀 A fost atata tevatura pe ele, cu ce sa se imbrace la banchet, ce pantofi sa-si ia (nu aveau oricum decat o singura varianta), cum sa-si faca parul, etc. Pana la urma le-am multumit pe amandoua si au fost incantate de tinutele lor. 🙂

Ieri au avut si serbarea de sfarsit de an cu spectacol si inmanarea premiilor. Copiii talentati din scoala au sustinut in fata noastra un spectacol de doua ore intr-un soare insuportabil. La nici 200m de scoala, primaria detine un club cu o sala mare de spectacole care sta in cea mai mare parte a timpului goala. Cat de greu ar fi fost sa permita desfasurarea serbarii asteia in sala? Insa nu-i acuz de nimic, s-ar putea ca, conducerea scolii sa nu gandeasca asa departe si sa tina, din traditie, premierea in curtea scolii.

Continue reading Mami…am terminat clasa a IV-a

Cum fac copiii curăţenie

Tata:

– Voi doi (eu si fratele meu, Laurenţiu) nu ieşiţi afară la joacă, pâna nu e curaţenie lună la voi în cameră.

Noi, cu capetele plecate şi feţele triste, intrăm în cameră şi privim resemnaţi dezastrul. Totul era cu susul în jos, adică paturile nefăcute, hainele curate amestecate cu cele murdare erau prezente la tot pasul (la propriu), cărţile şi caietele într-o dezordine de nedescris pe birou, pe scaun, pe pat… perdeaua era desfăcută din câteva cleme, cănile cu laptele de seara stateau stinghere pe marginea mesei, iar asta era doar ce se vedea, la o simplă aruncare cu privirea.

Nimic nu amintea de faptul că cu doar 24 de ore înainte camera abia fusese amenajată. Nimic. Poate doar lipsa prafului vizibil, dar cine să mai caute urme de praf în aşa dezastru. Fusesem ca două mici termite care văzându-se într-un loc numai al lor,  frumos amenajat, dăduseră frâu liber bucuriei şi se alelesese praful de tot. Sau aproape de tot, pentru că încă se mai putea face câte ceva.

Continue reading Cum fac copiii curăţenie