Tuturor mamelor de Crăciun

Obișnuim să credem că și mamele au vacanță de Crăciun. Și avem dreptate, evident.

Urmează un post din care n-aș vrea să credeți că am ceva cu tații. Și ei au vacanță. Există unii care chiar ajută la cumpărături și la ambalat cadouri, dar vacanța lor nu-i ca a mamelor. Peste tot în lume, cu câteva săptămâni înainte de sărbători mamele își mișcă fundurile și fac magie pentru a le oferi copiilor lor un Crăciun de care își vor aminti. Și nu vorbim aici doar de cumpărături, cadouri și învelirea lor. Asta să fie clar. Pe astea le-am învârti pe un deget.

Este vorba despre strategie, planificare și atenție la detalii. A, și timp. Foarte mult TIMP:

  1.  Mama se asigură că fiecare copil duce un cadou de Crăciun învățătoarei/educatoarei/dirigintei. În ultimul timp asta înseamnă să plătească o sumă de bani pe care copiii o strâng și din care cumpără dirigintei un singur cadou. Mult mai bine! Eu am prins vremuri când trebuia să mă gândesc la fiecare profesor în parte și să-i găsesc cadoul potrivit.
  2. Mama are grijă ca și antrenoarea de pian, dans or #younameit să știe că este apreciată și să primească ceva drăguț de Crăciun.
  3. Tot mama se gândește ce cadouri li s-ar potrivi copiilor, părinților, fraților, nepoatelor și nepoților, finilor și nașilor, apoi merge și le cumpără. Am spus că nu zic nimic despre cumpărături, dar nu prea se poate fără ele.
  4.  Mama are grijă ca tata să nu uite să împodobească casa pe dinafară cu luminițe. Și reni. Si Moși. După care îl ajută. Îi aduce totul din pod, le descurcă, le bagă în priză și îl lasă pe tati să vadă de ce nu pornesc în timp ce face un ceai cald că e cam frig afară.
  5. Când a terminat cu fațada casei, începe decorarea înăuntru și așteaptă să audă măcar de la un membru al familie: Mami, îmi place mult cum arată camera mea decorată.
  6. Mama își rezervă timp să facă prăjituri cu copiii în Ajun ca să aibă aceștia ce să-i dea la schimb Moșului pentu cadouri, prăjituri ce se dovedesc în cele din urmă necomestibile pentru că puștimea a lins fiecare ustensilă, blat, castron, deget. Dar ei știau sigur că tu te distrezi făcând asta.
  7. Mama cumpără completează și trimite un bilion de felicitări de Crăciun. Din partea întregii familii. Tuturor.
  8. Mama dă peste cap Pinterestul în căutarea celui mai frumos și bun mic dejun pentru dimineața de Crăciun a familiei sale, care îl va adora. Copiii vor cere să faci unul la fel și anul viitor.

Continue reading Tuturor mamelor de Crăciun

10 zile până la Crăciun

vine-craciunulUnde s-a dus anul ăsta, nu mă întrebați pe mine. Eu am fost prea ocupată să trăiesc, ca să mai fiu atentă la altceva. Bine, am observat cine a câștigat alegerile și am decis să mă implic mai mult în acești următori  ani. Am niște ghidaje în minte, niște modele de urmat, rămâne să nu-mi pierd încrederea și să fiu consecventă. Mi-a plăcut mult de prietenii mei observatori și promit că data viitoare voi fi și eu acolo. Cel puțin!

Revenind acum la viața noastră umilă de muncitori și plătitori de taxe, nici n-am avut timp să împodobim bradul. Dar îl vom face. Cum nu prea mai avem loc pentru el în casă, era o idee să-l punem în curte, într-un colț ferit de ploi, ninsori și vânt. Asta până a venit Copilul Iulia și m-a întrebat: Și Moș Crăciun o să ne lase cadourile afară? Copilul Iulia are 17 ani. Dap, am convingerea că știe cine-i Moșul și totuși nu-și imaginează că ar putea să nu intre în casă cu cadourile. În fine.

Mama soacră s-a operat la ochi. O cataractă urâtă și o schimbare de cristalin. Nu vede deocamdată mare lucru cu ochiul ăla, ba mai e și vânăt pe deasupra, dar ea e mulțumită. Are convingerea că totul va fi bine și va vedea super imediat ce se va vindeca. Mama soacră are 76 de ani și e cel mai optimist om pe care-l știu. Auzind-o pe ea și eu am convingerea că va fi bine.

Continue reading 10 zile până la Crăciun

Ghiță, venim!

Vineri mergem la țară să tăiem porcul. Știți cum e, muncim, muncim, dar mai trebuie să și mâncăm. Bucuria copiilor cu părinți la țară este că, deși nu-i văd cât de des ar vrea, înainte de Crăciun se întâlnesc sigur la tăierea porcului. Așa că în weekendul ce se apropie, fie ger, fie ninsoare, noi mergem cu mic cu mare, la a porcului castrare  sacrificare. Hai că am făcut și-o rimă, doar mă știți că-s poiată.

Problema care intervine însă, este că deși mie îmi place șoriciul de mor, mi-e milă de sărmanul Ghiță. În fiecare an pe porcul nostru tot Ghiță-l cheamă, măcar nu putem spune că facem mai multe crime. Dacă ne întreabă cineva pe cine am omorât, îi putem spune simplu: doar pe Ghiță. 🙁

Îmi amintesc de primul dintre ei. A fost sacrificat în fața blocului acum vreo trizeci de ani. Ce nebunie! Nu puteai face treaba asta la bloc dacă nu stăteai la etajele inferioare, de unde puteai lesne trage furtunul cu gaze. Altfel trebuia musai să te ai bine cu vecinii de la parter să te lase ei, în schimbul unei bucăți sănătoase de carne, să le consumi gazele la pârlit de Ghiță. Ne-am învârtit atunci în jurul oamenilor mari care-l tăiau pe purcluș de parcă dansam cine știe ce ritual satanic. Abia ne așteptam fiecare bucata lui de șorici. Nu-mi amintesc să fi simțit atunci vreo milă, sentimentul a apărut pe parcurs și parcă e din ce în ce mai apăsător.

Continue reading Ghiță, venim!

Sărbătorileeee!

Ia spuneți dragii babei mei, la voi a venit sau n-a venit Moșul? Ce v-a adus? Sunteți mulțumiți? Asta cu dacă sunteți mulțumiți e o întrebare retorică, gândiți-vă că există oameni care nici nu visează la cadouri, așa că e clar, sunteți sigur mulțumiți. 🙂

La noi a venit Moș Crăciun ADEVĂRATUL. Acel Moș care are timp uneori doar o dată-n viață să vină și să stea de vorbă cu copilul, să-l întrebe dacă a fost cuminte și dacă i-a scris Moșului scrisoare. Bine, nici în acest an n-a avut timp să treacă chiar pe la noi, așa că am strâns o casă plină de copiii la Ioana și l-am rugat pe Moș să treacă pe acolo ca să mai economisească din timp.

Cu toate că Iulia și Sonia au deja 12 ani, îs mari care va să zică, tot au avut emoții mari când s-au aflat față în față cu bătrânul cu barbă albă.

Continue reading Sărbătorileeee!

Serbarea de Crăciun

De vreo trei săptămâni fetele mele învață și repetă rolurile pentru piesa ce urmează s-o prezinte în fața părinților la serbarea de Crăciun. Nu c-ar fi avut mult de învățat, nici vorbă, ele repetă, mai ales Sonia, de dragul rolului, pentru că și-a dorit mult să fie ea Maria. Cum mai multe fete și-au dorit rolul asta, doamna a procedat democratic și-a făcut casting. Sonia a obținut rolul și îl repeta tare mândră.

Cât timp Sonia se străduia să câștige rolul Mariei, Iulia își împreuna din când în când mâinile în față și se ruga: Dă doamne să fiu sfetnic, dă doamne să fiu sfetnic. Bineînțeles că am întrebat-o de ce-și dorește asta. Mi-a răspuns scurt: Ăsta nu zice nimic. Până la urmă a fost înger, a avut ceva de zis, iar la serbare am observat că și sfetnicii au avut de spus ceva, așa că n-a pierdut prea mult. 🙂

A fost o atmosferă tare faină la spectacolul organizat de copii cu marea contribuție a doamnei diriginte. În sală a fost recreată atmosfera de acum 2000 de ani din Bethlehem, iar prin ferestre se vedeau fulgi mari de zăpadă alergându-se unul pe altul. A fost frumos, copiii s-au simțit minunat și la sfârșit au primit chiar și daruri, lăsate de Moș Crăciun sub bradul împodobit în clasă. Ok, pe lângă dulciuri ei aveau de fapt în pungi Marile legende ale lumii, pentru că în 2012 școala va începe cu epoca de istorie și domnul profesor pe lângă lecțiile predate de el, le va cere copiilor să citească legende. Deh, doar nu era să primească jucării sau telefoane de la Moș Crăciunul școlar.

Continue reading Serbarea de Crăciun

Vin sărbătorile…

Știu că aproape am înnebunit, îmi tot vine să cânt aia cu: Vin sărbătorile, vin sărbătorile. Dar nu vine Crăciunul, nu-i așa? Melodia asta  se cântă doar atunci și chiar nu știu de ce. E drept că doar începutul ei se potrivește cu vremea asta, dar…

E frumos tare de Paște! Poate chiar mai frumos ca la Crăciun, dar nu vreau să intru în polemici (sau poate vreau 😀 ).

Sunt ani în care ador Crăciunul pentru felul în care strălucesc luminițele în pomuș de iarnă, pentru bucățile mari de șorici pe care le devorăm în timp record, pentru barba albă a Moșului, pentru mirosul din casă, pentru… și ani în care nu-mi place așa mult pentru că nu-i zăpadă, pentru că e frig, pentru că Moșul nu mi-a adus mie sau alor mei ce ne-am dorit…

Continue reading Vin sărbătorile…

Azi e Crăciunul

Paula Seling – Cerul si pamantul

Anul acesta n-am vrut niciun cadou de Crăciun. Nimic. Nici de la mine, nici de la ceilalţi. Am nevoie numai de sănătate. Şi pentru mine şi pentru ceilalţi. Are cineva de prisos sănătate?

Mos Crăciun a venit, fetele sunt fericite. Ne-au scris şi o scrisoare în care ne mulţumesc pentru cadouri. 😀

Continue reading Azi e Crăciunul

Poveste de Crăciun

BradutulNiciodata nu avuseseră un brad al lor. O singură dată, la câteva zile după Crăciun, le adusese tata un brad luat de pe stradă, cu crengile cam chele, dar încă verzi. Probabil niște oameni mai bogați l-au ținut doar pentru a avea unde să-și pună cadourile în seara de Crăciun. Sărmanul brăduț!  Noroc că tata s-a gândit la copilașii săi, care s-ar bucura de brad până târziu în ianuarie… Bineînțeles că n-au avut globulețe sau beteală, însă l-au împodobit cu cârpe și cartoane. Din cârpe au făcut niște păpușele mici pe care le-au prins în pom cu  ață și din cartoane au decupat steluțe,  le-au colorat cu creioanele de școală și au ieșit foarte, foarte frumoase. Brăduțul l-au pus în sufragerie și multe seri au stat în iarna aia lângă el, spunând povești închipuite de ei, nu citite dintr-o carte. Dar asta a fost demult, pe vremea când tata încă trăia.

Anul acesta mama le promisese nu numai brad, ci și ceva cadouri sub el. Era primul an, dupa mult timp, când mama avea servici. Se angajase în vară la o firma de croitorie iar lor le mergea acum mai bine. Fiecare bănuț era drămuit și cheltuit cu grijă, însă mama le-a promis daruri pentru fiecare de Crăciun.  Copiii știau că Moș Crăciun e mama și poate șefa și colegele ei de serviciu, așa că nu i-au scris scrisoare, ci i-au spus pe rând mamei dorințele lor.

Monica, cea mai mica dintre ei, i-a cerut moșului un ghiozdănel de gradiniță ca cel al Mirunei, prietena ei. Robert, baiat mare de acum, ajuns deja în clasa a doua își dorește un hanorac cu glugă, iar Ramona, cea mai mare dintre frați, o copilă în clasa a cincea abia, vroia ceva cu adevarat măreț: o mașină de făcut pâine ca cea pe care a văzut-o la televizor într-o reclamă. Mama le-a spus întotdeauna că dacă au pâine pe masă și sunt sănătoși, restul se rezolvă toate. Sănătoși erau dar se mai întâmpla ca uneori să nu le ajungă pâinea. Copila văzuse mașina minune și credea sincer că aia va rezolva pentru ei  problema pâinii.

Continue reading Poveste de Crăciun

Buna dimineata la Mos Ajun!

Buna dimineata la Mos Ajun si maine cu bine, la Mos Craciun!

Vine Craciunul. Atat am vorbit despre el, ca nu-mi vine sa cred ca-i aproape gata sosit si va trece mai repede decat vom avea noi timp sa mancam sarmalele din oala mare, toba si piftia.

Nimic nu se compara insa cu asteptatrea copiilor. Il asteapta pe Mos, parca pe masura ce trec anii, cu asteptari mai mari. Ma intreaba la ce ora vine Mosul, vor sa doarma sub brad, isi fac planuri inchipuindu-si cum s-ar juca daca primesc nu stiu ce jucarie… 😀 Ieri le-am prins cu ultima gaselnita in materie de asteptare. Au gasit un site care le spune cat mai e exact pana vine Mos Craciun si ce face el in momentul asta. Vreau sa va zic ca verifica din  zece in zece minute starea lucrurilor, accesand site-ul cu pricina. Daca nu ma credeti, verificati.  

Pana si eu astept cu mare drag sa le vad fețele in momentul in care vor gasi cadourile sub brad. Nici nu mai contreaza de unde a pornit obiceiul asta si cat va tine, important este ca noi il traim cu intensitate, cu bugete mai mici sau mai mari de la un an la altul.

Continue reading Buna dimineata la Mos Ajun!

De al patinoar… la carnatul lui Oprescu

Cum abia ne mai puteam misca de dimineata de la cata mancare am ingurgitat ieri, azi am plecat de dimineata cu fetele la patinoar. Pentru ca am fost isteti, am ajuns chiar cu 5 minute sa inceapa o noua serie.

Programul la patinoar ( vorbesc de cel de la Unirii) este in serii de cate o ora si jumatate incepand cu ora 10.00, cu cate o jumatate de ora pauza intre serii. Intrarea este 15 lei, si daca vrei sa inchiriezi si patine mai dai in plus 10 lei.

Continue reading De al patinoar… la carnatul lui Oprescu