Păstrez cărțile pe care le citesc pe noptieră până când le scriu recenzia. Se amestecă cu cele care-și așteaptă rândul la citit și trec uneori luni până mă hotărăsc eu să scriu. Am acum pe noptieră 9 cărți. Trebuie să fac ceva să scap de ele. Mai exact trebuie să scriu.
Cheia este al doilea volum din trilogia Sancti a lui Simon Toyne, publicat de editura Allfa. Primul a fost Sanctus și părerea mea despre el o găsiți aici. Nu-i un secret pentru nimeni că nu-s fan Toyne și cu toate astea Gheia mi-a plăcut. În orice caz mai mult decât Sanctus.
Ruina, vechiul oraș turcesc, este și de data asta punctul cel mai important al povestirii, deși acțiunea romanului se desfășoară pe mai multe continente. Personajele din Sanctus își continuă aici aventurile iar Liv Adamsen, ziarista americană, sora geamănă a călugărului care s-a aruncat de pe Citadelă, înțelege că ea este Cheia, că soarta omenirii se află practic în mâinile ei, dar din păcate toată povestea asta o depășește. În fine, povestea e plină de acțiune, te face să te gândești la modul în care vor reuși până la urmă eroii, nu numai să ajungă în Eden, dar si să afle ce trebuie făcut acolo. Dacă Liv reușește să împlinească sau nu profeția veți afla voi atunci când veți citi Cheia. Nu vă mai spun decât că nici de data asta Gabriel (personajul principal masculin, ca să spun așa) nu m-a impresionat, practic n-a reușit să facă nimic și de fiecare dată când trebuia ca cineva să pună bază pe el, o dadea în bară. Nu o dată, nu de două ori, ci de fiecare dată. Așa că eu am reușit să mă detașez de el și să mă bazez pe ceilalți pentru a duce la bun sfârșit misiunea.
