La a câta geantă ne oprim?

La începutul iernii mi-am dat seama că am nevoie de o geantă nouă. Cea de peste vară se învechise, bine, erau doua de peste vară, dar ideea e că se ănvechiseră și aveam nevoie de o geantă nouă.

Am căutat ceva vreme și m-am oprit la una clasică, neagră, finuță. Foarte mulțumită am fost de ea. Vreo două săptămâni. Până mi-a ieșit în cale geanta visurilor mele. Negru cu alb, mare, frumoasă, de calitate. Singurul ei defect era că având prea mult alb era mai mult de vară decât de iarnă, dar am luat-o și am și purtat-o. Vreo lună.

Mi-a apărut apoi în cale o geantă de iarnă. Adică cu un fel de blană catifea prin ea, albastră ca bocancii mei de iarnă și perfectă pentru vremea asta. Am luat-o. Și-am și purtat-o. Vreo două zile deja.

Continue reading La a câta geantă ne oprim?

După două săptămâni

Din respect pentru cele 55 kg pe care le am (dar nu se văd din cauza altor 15 kg care le acoperă) mi-am făcut abonament și la sala de fitness.

Cum după festinul de Crăciun și Revelion m-am cântărit și am dat cu ochii de fix aceeași greutate pe care o aveam în urmă cu o lună când am început antrenamentele de aqua gym, am considerat că nu-s suficiente două ore de exerciții în apă pe săptămână și am plusat cu sala de forță, unde m-am împrietenit cu bicicleta, banda și încă vreo două, trei aparate.

De la începutul anului am fost la sală câte o oră aproape în fiecare zi, n-am lipsit la nicio ședință de aqua gym și am bagat și înot (câte 5 lungimi de bazin de 2 ori/saptamana). Sper să mă țină și tind să cred că așa va fi, mai ales că avem acum abonament full family (adica toți 4) la sală, bazin și saună, pe care n-am încercat-o, nu mă omor după ea, sper să-mi povestească Ioana.

Continue reading După două săptămâni

10 zile până la Crăciun

vine-craciunulUnde s-a dus anul ăsta, nu mă întrebați pe mine. Eu am fost prea ocupată să trăiesc, ca să mai fiu atentă la altceva. Bine, am observat cine a câștigat alegerile și am decis să mă implic mai mult în acești următori  ani. Am niște ghidaje în minte, niște modele de urmat, rămâne să nu-mi pierd încrederea și să fiu consecventă. Mi-a plăcut mult de prietenii mei observatori și promit că data viitoare voi fi și eu acolo. Cel puțin!

Revenind acum la viața noastră umilă de muncitori și plătitori de taxe, nici n-am avut timp să împodobim bradul. Dar îl vom face. Cum nu prea mai avem loc pentru el în casă, era o idee să-l punem în curte, într-un colț ferit de ploi, ninsori și vânt. Asta până a venit Copilul Iulia și m-a întrebat: Și Moș Crăciun o să ne lase cadourile afară? Copilul Iulia are 17 ani. Dap, am convingerea că știe cine-i Moșul și totuși nu-și imaginează că ar putea să nu intre în casă cu cadourile. În fine.

Mama soacră s-a operat la ochi. O cataractă urâtă și o schimbare de cristalin. Nu vede deocamdată mare lucru cu ochiul ăla, ba mai e și vânăt pe deasupra, dar ea e mulțumită. Are convingerea că totul va fi bine și va vedea super imediat ce se va vindeca. Mama soacră are 76 de ani și e cel mai optimist om pe care-l știu. Auzind-o pe ea și eu am convingerea că va fi bine.

Continue reading 10 zile până la Crăciun

La revedere, bunico!

Bunica mea a împlinit anul acesta 90 de ani. Douazeci de zile mai târziu a ales să plece, ca și cum 90-ul ăsta a fost un țel. Al ei.

Nu spun că mi-aș mai fi dorit să trăiască, pentru că de la o vreme boala și bătrânețea pusese stăpânire pe ea și o slăbiseră până-ntr-acolo încât a rămas o mână de femeie care eu n-am recunoscut-o de sub hainele de înmormântare cu care nu toată lumea a fost de acord. De parcă ar conta hainele de înmormântare!

Ce voiam să zic… de la bunica mea din partea tatălui, cea despre care vorbesc acum, mi-au rămas și mie, dar și celorlalți mulți nepoți ai ei, amintiri. Amintiri neprețuite dintr-o perioadă extrem de frumoasă a vieților noastre. Și-a ei.

Continue reading La revedere, bunico!

N-am să știu niciodată ce gust ar fi avut strugurele în seara aia

O seară, acum vreo două săptămâni. Ce spun eu seară, era deja noapte în toată regula. Era miezul nopții, mai exact. Abia atunci îmi teminasem treburile zilnice (dap, eu chiar am nevoie de ziua aia de 48 de ore) și după ce am răsuflat ușurată, voiam să-mi iau un moment de respiro înainte de a merge la culcare.

În gândul meu era: îmi spăl un strugure și  stau un pic în canapea la televizor. Poate găsesc și-un sfârșit de film bun pe vreun canal, dar stai să merg la toaletă mai întâi.

A intrat la toaletă (nu știu de ce-mi vine să povestesc la persoana a treia, probabil că mintea mea refuză să mă plaseze în poveste, dar trebuie să mă credeți, eu am fost), so, am intrat la toaletă și cu gândul la boabele mari de strugure cu care urma să mă îndulcesc, cu toată povara treburilor zilnice plecată de pe umeri, cu o relaxare pe care probabil n-o s-o mai am curând, mi-am dat blugii jos. Fracțiune de secundă s-a auzit: zdrag, buf, poc, pleosc, și în mișcarea de întoarcere spre vasul de toaletă eram deja cu mâna până la cot în apă.

Continue reading N-am să știu niciodată ce gust ar fi avut strugurele în seara aia

Mergem la tara

Am hotarât ca weekendul acesta să mergem la țară, la Sihleanu. Ce dacă plouă, ce dacă probabil nu vom ieși din casă. M-a cuprins așa un dor de părinți că nici cea mai mare ninsoare nu mi-ar sta acum în cale.

Să-mi beau cafeaua în bucătăria lor de vară, să simt mirosul ploii de pe frunzele florilor din grădină, să văd ulița cu oameni cărora ploaia le face întotdeauna bine, asta înseamnă încărcare de baterii pentru mine (mi-am adus aminte că nu mai am baterii nici pentru mouse nici pentru telecomandă, să nu uit să iau).

După câteva săptămâni destul de încărcate, peste care apasă greu faptul că nu mă pot deplasa cu mașina pentru că n-am carnet (îl iau pe 29 octombrie), un drum la țară, către origini, ca să zic așa, nu are cum să fie ceva ce să nu-ți dorești.

Continue reading Mergem la tara

De sâmbătă (măcelăria și grătarul)

gratar-curte-2Am pus grătarul la vânzare pe olx. Dacă vedeți postul ăsta și vreți să-l cumpărați, ultimul preț este 800 lei. În rest, rămâne cum am stabilit. Ieri m-a sunat un om interesat de el, care voia să-l încerce înainte să-l cumpere. Facem și asta dacă vii tu cu carnea și legumele. 😀 Eu dau pâinea și vesela.

De vreo doi ani la noi în cartier, pe strada Lupșanu, e deschisă o mică măcelărie. Tot de vreo doi ani noi cumpărăm de acolo carnea, fie că vorbim de pui, porc, vită… E o măcelărie de oameni care-ți inspiră încredere. Întotdeauna cu carne proaspătă în galantare, cu o atitudine excelentă și cu o curățenie perfectă în spațiul de vânzare. Tranșarea cărnii se făcea (o să vedeți de ce zic se făcea) într-o cameră alăturată, noi cumpărătorii nu vedeam, dar de fiecare dată când măcelarul venea cu câte o tavă nouă plină de carne proaspătă îți dădeai seama că nici nu vrei să vezi ce se întâmplă acolo, pentru că pur și simplu omul ăla îți dădea senzația că e farmacie și dincolo. În fine, prețuri bune, cele mai bune din cartier, ce mai, o să merg să le cer bani pentru reclamă după articolul ăsta.

Azi dimineață m-am dus să iau niște carne tocată. Cu bicicleta că-i la distanță de 200m de casa noastră. Am ajuns în fața măcelăriei și un nene stătea fix la intrare de nici nu aveam loc să-mi parchez bicicleta din cauza lui. Mă dau jos și înainte de a pune eu cricul îl aud: nu aici, uitați acolo, s-au mutat acolo, și-mi arată cu mâna un loc la vreo 15 m mai în față pe stradă, pe partea opusă.

Continue reading De sâmbătă (măcelăria și grătarul)

Un weekend la Sibiu și-o săptămână grea

sibiu de la terasaAm zis că scriu despre bani și n-am mai scris nimic. Doar i-am cheltuit. Cu folos, zic eu, adică pe un weekend cu familia la Sibiu.

Pentru că avem două fete adolescente și weekendul trecut la Sibiu a avut loc ceva meet național al fanilor 1D (dacă nu înțelegeți despre ce-i vorba, lăsațiașa), am decis că fetele noastre sunt suficient de mari să participe la o întâlnire de genul acesta în afara Bucureștiului, dar nu atât de mari încât să meargă singure până la Sibiu, așa că am zis să le ducem noi și să ne bucurăm de un weekend cu familia în Hermannstad.  A fost foarte frumos, fetele s-au simțit excelent la meet-ul lor cu direcționeri (don’t ask) din toată țara, ba unii veniți chiar din străinătate, iar noi am petrecut o sâmbătă liniștită pe străduțele și prin cafenelele stradale din oraș. Ne-am cazat pentru o noapte la Pensiunea Hermannstad (240 lei/noapte 4 persoane) într-un apartament imens și complet fără noimă amenajat, dar n-a fost rău. Am avut și-o mică terasă pe care am petrecut o jumătate de noapte citind și așcultând liniștea străzii.

Numai că odată întorși acasă, a început o săptămână de coșmar, salvată la început de vizita de două zile a unor rude foarte dragi, și sfârșită într-un ritm demn de o cauză mai bună, dap a plecat iar un export către Elveția, de data asta incomplet, pentru că oricât ne-am străduit, n-am reușit să terminăm. Nu-i nimic, mai sunt săptămâni, mai pleacă exporturi.

Continue reading Un weekend la Sibiu și-o săptămână grea

Ca după vacanță

Ne-am întors din concediu de o săptămână și deja mi-am mai luat trei zile de răsfăț la mare pe la sfârșitul lui august. Dar până atunci e cale lungă și avem o mulțime de lucru. Ne străduim să facem lucruri frumoase, să avem clienți mulțumiți, să respectăm termene și să ne achităm de datorii la timp. Uneori ne iese, alteori…

Fetele sunt plecate, una la Târgoviște la verișoara ei, alta la bunici la Brăila. Weekendul viitor ne reunim cumva la țară și sper să petrecem frumos câteva zile după ce vreme de două săptămâni am reușit să trimitem două comenzi la export in țări diferite și vreo trei comenzi locale la fel de importante.

Între timp, de când am venit din Grecia sunt într-o continuă luptă cu kilogramele. M-am văzut în câteva poze în costum de baie și am orbit.

Continue reading Ca după vacanță

O bălăceală

piscinaAvem o piscina mică. Lungă de 4m și lată de 2. Weekendul ăsta plecăm în vacanță, așa că inițial n-am mai vrut s-o instalăm încă. O umplem când venim, îi spuneam lui Sorin de câte ori încerca să-mi spună că el ar vrea s-o pregătească. Și nu-mi spunea rar. Cam de două ori pe zi aducea vorba de asta.

Până la urmă vinerea trecută într-un hei-rup demn de o cauză mai bună am montat monstrul (v-am spus că-i mică?!) și l-am umplut cu apă. Cam în 7 ore se umple, așa că a curs apa si vineri seara si sâmbătă până pe la prânz. Și credeți că dacă s-a umplut, gata, poți face baie? Nop. E apa rece, nu are suficient clor, trebuie reglat ph-ul, ce zici mă, ne-am învârtit pe lângă ea până duminică la prânz, când ne-am băgat picioarele în ea la propriu și la figurat. Și de aici a început dansul. Sau bălăceala.

Mai rău ca fetele sunt eu. Aștept în fiecare zi să treacă sorele de casa noastră, adică să se facă un 6 după-amiaza (nu-mi place și nici nu prea am voie la soare) și imediat intru la băceală. Bazine întregi cu stiluri diferite de înot, aqua gym, scufundări, toate se întâmplă în capul meu în vreme ce plutesc semi-inertă în piscina mea de 4/2m. Și e atât, dar atât de relaxantă chestia asta după fiecare zi de muncă, încât n-ai cum să nu-ți doresți să fie vară tot timpul anului.

Continue reading O bălăceală