Category: ale mele

Vise de miercuri

E miercuri, nu?

Dacă până acum mă plângeam că am multă treabă, acum am aflat că întotdeauna se poate şi mai mult. Până într-o zi.

Nimic nu-mi convine, cafeaua nu mai are acelaşi gust, coşul bicicletei, dată recent jos din pod, nu-i la modă, hainele nu-mi vin cum trebuie şi treaba nu merge atât de repede cum aş dori. Fetele nu-s ordonate (deşi s-au schimbat mult faţă de alte vremuri), mama face mâncarea prea sărată şi Sorin fumează.

Când eu vă zic că nimic nu-i cum trebuie… Dacă ar fi, eu ar trebui să fiu acum undeva în Japonia, să zicem în Kyoto, să+mi beau ceaiul în pavilionul Templului de Aur şi să am în plan pentru măcaro lună, doar plimbări lejere cu bicicleta şi lectură.

Continue reading Vise de miercuri

Statusuri de facebook

Probabil că mulţi dintre voi le-aţi citit deja, dar din lipsă de timp pentru scris pe blog, m-am gândit să public aici la sfârşit de săptămână, statusurile pe care le pun pe facebook de luni până vineri. Nici acolo n-am timp să scriu, dar seara, atunci când mă pun în pat, iau de pe noptieră tableta şi mă mai uit ce+aţi mai yis voi pe acolo în timpul zilei şi atunci îmi vine şi mie să zic ceva. O neghiobie, desigur, dar în lipsă de altceva, ne mulţumim cu ele. Ia să vedem:

  • Mama soacră e a casă. Ies astfel din bucătarie pentru cel puţin 6 luni. 
  • Am prieteni foarte mişto pe FB. Aproape toţi sunt la #premiilegopo
  • Nu înţeleg de unde a tras tableta mea concluzia că-s analfabetă, şi vrea ea să mă ajute sugerându-mi cuvinde care nu coincid aproape niciodată cu ce vreau eu sa zic. (”cuvinde”, ăla, ea l-a scris).
  • Ştiam eu că sunt specială. Mai ştiţi pe cineva care să întindă rufe la 5.50?
  • Până la urmă maşina de spălat vase a crăpat de tot. Atât i-a fost, 2 ani şi jumătate de folosire zilnică. Au venit azi doi neni şi mi-au zis că mi-o repara. Minim 400, dar nu se ştie, s-ar putea să aibă mai multe chestii defecte, o luăm la noi, mi-au zis. Nu, lăsaţi, am dat pe ea 1300 lei, am folosit-o timp de 2 ani, zic că nu merita încă 400. Mai spăl de mână vase jumătate de an, şi în loc să plec în Grecia, îmi iau maşina de spălat vase. Nouă. În niciun caz Whirlpool!
  • De aproape un an, de cand am telefonul pe care-l folosesc, acesta are setat ca ringtone o melodie asemanatoare, foarte asemanatoare sau chiar identica (inca n-am reusit sa-mi dau seama exact) cu cea de la telefonul sotului. De fiecare data cand suntem impreuna si unuia dintre noi ii suna telefonul, verificam amandoi ca disperatii. Ok, mai mult eu.
    În tot acest timp mi-ar fi fost extrem de uşor să-mi aleg altă melodie şi să termin cu chestia asta, mai ales că-i o prostie de sunet din repertoriul telefonului, nicidecum vreun hit fără de care nu pot dormi. Gata, acum e momentul! Mă duc s-o schimb. O bag pe aia cu ” taxi, nu ma duce acasă”. (Adevărul este că m-am luat atunci cu altă treabă şi n-am schimbat nici acum melodia. 😀 )
  • Citesc două cărţi antagonice, în acelaşi timp. Adică una peste alta, adică aseară 100 pag din una şi acum îs la primele 100 pag din a doua. Una prezintă pompos oportunităţile pe care ni le oferă internetul, şi cum toată lumea, indiferent de ce ştie să facă, se poate îmbogăţi pe net, iar cea de-a doua prezintă în special efectele internetului asupra creierului nostru. Deci cam într-un an, ori sunt milionară, ori ma las de net. Sau, ţinând cont ca tot zilele astea studiez un amplu manual de croitorie, s-ar putea să se adeverească ambele variante.
  • Da, da, nici mie nu mi-e frica de nimic. :)))i have a daughter
  • La ora asta (adică aşa devreme) stau deja în pat în pijamalele mele preferate, sunt demachiată şi dată cu crema de noapte ( Eucerin volume-filler, desigur) şi sunt încojurată de două cărţi, o tabletă, un smartphone şi doi copii care mă întreabă obsesiv când îşi pot face unghiile cu gel. Eu prin “când” înteleg “peste câţi ani”, ele (copiii îs fete) aşteptând să spun o zi. În fine, ce voiam să spun e că azi sper să adorm devreme pentru ca mâine e o zi extrem de grea. 
  • De asta nu ma duc eu la sala: (trebuie să vedeţi filmuleţul ăsta)
  • Mai tineti minte ca v-am zis aseara ca azi am o zi grea? Nu mai conteaza, usoara, grea, a trecut. Toate trec. Mâine e o altă zi. Tot grea. Lucrăm. Dar duminică…

Azi e duminică!

Continue reading Statusuri de facebook

Scurte de joi

Deja joi?!

Azi m-am trezit devreme. Ori se simte ca a venit primavara, ori am eu prea multe griji ce nu ma lasa sa dorm mai mult. Oricum ar fi, am fost o harnicuta si zic sa ma laud eu, ca n-am sperante s-o faca altcineva.

Am strans rufele de pe culme si imediat cum termin aici, merg sa le pun pe la locurile lor. Am intins altele si am mai bagat o masina de rufe. Am spalat gresia din bucatarie si living, ca aseara am fost prea obosita ca s-o mai fac si pe asta. Am bagat si vasele spalate pe unde le e locul, mi-am facut o cafea si gata, uite-ma in fata laptopului pe care nu-l regasesc tocmai cum l-am lasat, pentru ca mi-au disparut diacriticele si nu numai. Mi-a instalat Sorin un Windows nou si probabil inca nu-i complet.

Vedeti, nu numai treburile m-au tinut departe de laptop, ci si faptul ca se lucra la el. Bine, daca as fi vrut cu tot dinadinsul sa scriu, mai era unul deschis pe masa, dar nu luati in seama toate astea.

Continue reading Scurte de joi

Saptamana asta eu comand, eu execut

Am o săptămână de foc. Mama soacră, cu care locuim împreună încă de când ne-am căsătorit, e internată săptămâna asta în spital pentru niște investigații ale diabetului său, și am rămas, cum s-ar spune, stăpâna casei.

Mama soacră ne făcea mâncare, baga rufe la spălat, lua pâine zilnic si se ocupa de micile cumpărături ( facea asta chiar cu banii ei), avea grijă să fie mâncarea caldă când veneau copilele de la școală, ne ajuta în atelier si urmărea vreo două telenovele și multă politică. Acum, în afară de partea cu telenovelele și cea cu politica, sarcinile de mai sus mi se cuvin de drept, așa că, pe lângă atelier zi lumină, curățenie, dus și luat copiii de la școală și de la alte activități la care mai merg, plătit facturi, făcut aprovizionarea și călcat rufe, cu care simțeam eu că abia fac față, am mai câștigat câteva chestii.

Numai că nu mă plâng. Îmi place foarte mult să fac mâncare, dar cu mama prin preajmă n-am loc decât de câte-o prăjitură din când în când. Acum sunt liberă să gătesc ce vreau. Cu mașina de spălat sunt prietenă bună, așa că de ieri spală continuu, nu știu unde să le mai întind și prevăd o miercuri seara de călcat.

Continue reading Saptamana asta eu comand, eu execut

Scurte de joi

  • Acum câteva zile am primit de la fetele de la The Cover un pachet de primăvară de la B. U. format din deo spray si parfum deodorant. Le-am văzut așa galbene, de răcoritoare. fresh, și-am zis că-i o ocazie excelentă să-mi cadorisesc copilele, mai ales că sunt două, și tuburile galbene, și copilele.
  • am vândut deja primele pernuțe, sunt foarte mândră de munca mea și cumpărătorii au fost și ei încântați de ele. Nu știu dacă v-am spus, dar sunt făcute din polar (fleece) și-ți dau așa o senzație de pufoșenie. 🙂 Mai am de facut, nu-s toate comenzile onorate, deh, unele-s mai usoare, altele mai grele, plus munca zilnică din atelier care nu ține cont de pernuțele mele.
  • de când am auzit că plânsul face bine, mă gândesc serios ca în weekend să-mi fac o selecție de filme siropoase și să mă pun pe plâns. Poate elimin astfel toată tensiunea (sunt in ultima vreme ca un scut care primeste lovituri pe ambele fețe), și-mi recapăt optimismul.
  • abia aștept ziua de 8 martie. Mergem la Carmen și Viorel la Tabăra Oratia și nu mai vreau să știu nimic de oraș și muncă.
  • ce să fac dacă dupa o seară în care am rugat copilul Iulia să nu mai trimită sms-uri de pe telefon, că nu avem asa ceva inclus în abonament și tocmai ce mi-a venit factura cu 425 lei de plată, a doua zi la 10 dimineața primesc sms de la ea: Mami, am luat 10 la mate. S-o cert? 
  • si ca sa nu ziceti ca noi la atelier costumăm numai oamenii mari, uite aici o mostră de finuța Daria transformată în cel mai mare chef:

daria bucatar

Numai bine si voua!

Nu fac nimic

În timpul liber, evident.

Am așa o stare de n-aș scrie nimic o săptămână întreagă. Aș sta și-aș vegeta. Nu știu dacă-i de la vreme sau de la toate problemele care s-au strâns și par să nu mai treacă. Știam de la început că-i un an greu, cu copile clasa a VIII-a și cu schimbări de tot felul la atelier, dar pe lîngă astea parcă apar tot timpul altele noi și colac peste pupăză ieri m-am simțit rău de tot, atât de rău încât a trebuit să opresc mașina pe dreapta și să aștept să-mi revin.

Desigur, eu sunt un om optimist și am înviat imediat, dar am în continuare nevoie să lenevesc și de unde credeți voi că pot eu chiuli în primul și în primul rând? Dap, de pe blog. Nu știu cum sunt alții, dar eu când nu sunt în apele mele nu pot scrie. Nu pot nici măcar citi. În afară de munca din atelier (dap, în cîteva zile vă arăt ce-am făcut) nu-mi vine să fac nimic. Abia dacă spăl vasele (exact, până și mașina de spălat vase e supărată pe noi și nu mai vrea să meargă cum trebuie, așa că drept pedeapsă n-o mai folosesc), nici vorbă de șters praf sau de călcat lucruri. Suficient că avem în atelier de călcat un munte de chestii. Cred că ne mai trebuie un om la călcat.

Mai văd câte un film pe seară, mai joc un whist pe telefon (acolo ma întrec cu mine și vreau să dobor niște recorduri, evident că nici asta nu-mi iese, dar măcar nu-i important), stau cu inima cât un purice legat de ce fac fetele la simularile de la română și de la mate. În rest vegetez. A, și fac puzzle cu ele, cu copilele. Uneori și cu Sorin. Adică răbdare am, dar nu vreau să-mi pun mintea la contribuție. Deloc.

Continue reading Nu fac nimic

Viata cu gemeni II

Rămăsesem la partea în care doctorița de la clinica particulară care voiam inițial să mă asiste la naștere, mi-a spus că ea nu îmi poate da concediu pre și post natal, pentru asta e nevoie să merg la policlinica de cartier să mă ia în evidență un doctor ginecolog de acolo. În plus, m-a sfătuit să merg să nasc într-o maternitate mare cu mulți specialiști în jur pentru că nu va fi o naștere ușoară. Niciodată nu e, cu atât mai mult atunci când e vorba de născut mai mulți copii odată.

Am ajuns așadar în bascheți roșii și salopetă maro la ușa doctorul Costea, despre care la acea dată nu știam nimic. Am intrat în cabinet, am văzut un domn foarte elegant în halatul lui alb, de care mi-ar fi plăcut dacă nu s-ar fi strâmbat din prima când mi-a văzut burtica care era deja destul de mare, deși avea doar patru luni. Mi-a aruncat una dintre cele mai dure priviri pe care le-am văzut vreodată și mi-a spus: Domnule, nu înțeleg ce-i în capul fetelor ăstora tinere ca tine, care nu vin la control decât când sunt aproape de naștere. Tu știi câte nenorociri se pot întâmpla doar pentru că tu și tatăl copilului pe care urmează să-l naști nu v-ați făcut până acum analizele, și tu n-ai fost la niciun control?

Omul credea că eu atunci aterizasem prima dată în viață la ginecolg. Nimic mai fals. I-am întins dosarele cu analize, ecografii și toate cele pe care le aveam până la data respectivă și l-am privit cum le frunzărește. Dacă la început era foarte încruntat și încordat, pe msură ce se familiariza cu datele problemei, se destindea și cred că i-am văzut chiar un ușor surâs în colțul buzelor. Când a teminat de citit, a venit la mine, m-a batut părintește pe umăr și mi-a spus: Hai, sus pe masă să vedem ce fac și bebelușii. După control a luat un carnețel dintr-un sertar și a început să scrie în el. Se numea Cartea mamei și mi-a trecut acolo toate datele pe care le avea despre sarcină până în acel moment. La sfârșitul acestei prime consultații eram deja aproape prieteni, astfel încât atunci când m-a întrebat: Ia spuneți doamna Costea,  vreți să nașteți cu mine la Maternitatea Bucur peste fix cinci luni?,  am răspuns firesc: da.  

Continue reading Viata cu gemeni II

Mici martea n-a inceput rau

Trecem peste partea de prea-dimineață care s-a desfășurat aproape ca ieri și ajungem la făcutul cafelei. Permiteți-mi doar să menționez o mică schimbare, azi nu doar m-am îmbrăcat, azi m-am gătit, cu dres galben (ați auzit și voi ca-i cald, nu-i așa) la ghete negre, cu rochiță de la Tina R și vestă de blană. De machiaj nu mai zic, am hotărât să profit de cosmetice cât încă le mai am. So, v-ați făcut o imagine, eram gătită prună când am ajuns la partea cu cafeaua…

Cum de două zile n-am lapte ( nu mă trimiteți la colt să cumpăr, că nu mă duc) m-am hotărât să mai apăs o dată pe butonul expresorului și să-mi dublez cafeaua, să nu merg în birou cu cana doar pe jumătate plină (cică aduce ghinion 😀 ). Numai că fix atunci când am vrut să fac asta, mi-a apărut pe ecranul mașinii de cafea picătura de apă care mă anunță că trebuie să umplu recipientul. L-am scos tacticoasă și m-am dus cu el la chiuvetă, deși Sorin îmi repetă obsesiv că trebuie umplut cu apă plată. Pai da, dar bidonul cu apă e departe de mine, mai bine bag de la chiuvetă. Și dau drumul la apă uitându-mă pe geam, să văd dacă mai e acolo pisica vecinilor care vine uneori și mă urmărește cum îmi fac cafeaua. Era.

Voi știți ce greu trece apa prin vesta de blană și prin rochița de la Tina R? Greu de tot. Porcăria aia de baterie de la bucătărie arată ca un baterie bucatariefurtun de duș și poate fi fixat în ce direcție vrei tu ca să fie mai ușor la spălat vase, umplut chestii, udat persoane. Azi, spre nenorocul meu, era îndreptată fix spre pieptul meu, iar cât timp eu am căutat cu ochii pe geam pisica, i-am zâmbit, mi-a arătat lăbuța, apa și-a făcut loc până în ghetele mele. Bine, puteți spune că sunt nesimțită, dar eu am simțit doar o răcoare, care face foarte bine dimineața, de unde să înțeleg eu că de fapt mă murasem toată, ca să nu mai zic de bucătărie, că era lac. Și nici măcar nu am umplut nenorocitul de recipient al expresorului.

Continue reading Mici martea n-a inceput rau

Jurnal de femeie cu toane (V)

Astăzi (4 februarie 2014)… am înțeles că am început a doua lună a anului și ultima lună de iarnă, mă bucur că-i așa, am văzut deja și primele mărțisoare, cine mai bagă în seamă zăpada de pe case?

Afară…ar fi chiar culmea să vă mai spun și eu cum e, o simțiți voi pe pielea voastră de ceva vreme, dar ca să nu fiu chiar în afara cerinței, o să vă spun că la noi în curte gresia e lună. Cel mai repede se curăță zăpada de pe ea, de zici că dai cu briciul pe pielea unui adolescent virgin. Acum mai trebuie doar să fim atenți la cum mergem, alunecă ca naiba,  și putem oricând să ne spargem capetele, dar în rest e ok.

Continue reading Jurnal de femeie cu toane (V)