Category: ale mele

Treapta a doua de liceu – picată

Eşecul este doar o altă faţă a succesului. De multe ori un lucru care ni se pare c-ar fi rău se dovedește în timp că n-a fost chiar așa, din contră.

Acum fix 27 de ani o întreagă generație de tineri se pregătea să dea examenul de treaptă, adică termina clasa a X-a  și trebuia să dea examen pentru admiterea în clasa a XI-a. Era momentul în care îți puteai schimba liceul, profilul, viața…

Era vara anului 1988 la Liceul Economic din Târgoviște. Două clase cu circa 60 de copii se pregăteau să dea un examen care le dădea dreptul la 15 dintre ei să-și continue studiile în liceul acela. La zi. La comerț. Dap, pe vremuri ca să devii vânzător îți trebuia școală. Erau acolo elevi foarte buni. Cam cum sunt cei de azi de la Creangă, sau de la Lazăr. Și nu doar câțiva, ci toți. Erau elevi care intraseră la liceul ăla cu medii de peste 9,16 la examenul de admitere în liceu, adică cu doi ani în urmă. Partidul hotărâse însă să renunțe la 45 de tineri buni.

Continue reading Treapta a doua de liceu – picată

Smartphone (cel mai original titlu pe care l-am gasit)

Acum vreo lună mi-a dispărut  Note 4-ul din buzunar, fix cum dispar banii din bugetul României. De atunci folosesc cu mare succes un Samsung Grand vechi, de care copilul Sonia s-a debarasat de vreo câteva luni în favoarea unui telefon nou al cărui nume începe cu A și mi-e greu să-l pronunț, apăi să-l scriu.

Pe cale de consecință am decis că-mi trebuie totuși un alt telefon. Nu mă întrebați de ce, că n-am o explicație, dacă nu luăm în calcul faptul că la Grand-ul ăsta wireless-ul pornește și se oprește când vrea el, bluetooth -ul la fel, bateria ține aproape o zi și nu vreau să-mi mai amintesc ce fel de poze face.

So, vreau telefon nou și mi-a intrat în cap că după Note 4 trebuie să trec la ceva mai mic, care să-mi încapă prin buzunare, dar să fie cel puțin la fel de performant, așa că m-am oprit la iPhone 6.

Continue reading Smartphone (cel mai original titlu pe care l-am gasit)

A trecut si februarie

Pentru ca-s leneșă și scriu rar aici ( știți, eu scriu oricum zilnic un jurnal cu pixul pe hârtie, deci povești ar fi), am hotărât ca la sfârșitul fiecărei luni să fac o selecție a pozelor din telefon și să public aici măcar 6, care să-mi aducă aminte de luna respectivă peste timp, unde mai pui că un mozaic în imagini nu strică nimănui. Ia să vedem ce am găsit pentru februarie:

 

Ce mai înseamnă prietenia?

prietenia 2Ești prieten cu un om. E simplu. E frumos. Trăiești momente, clădești amintiri, te bucuri și suferi alături de el/ea și ajungi la momentul în simți că sunteți imbatabili, că prietenia voastră va dura, că oriunde vă va duce viața voi veți rămâne în legătură.

Dacă la un moment dat ceva nu merge bine între voi, ori încercați să vedeți ce s-a întâmplat, ori așteptați. Timpul va rezolva neînțelegerile și va veni o zi în care toate vor căpăta un înțeles, și pentru unul și pentru altul, veți înțelege c-a fost mai bine așa, că nu-i musai să fim tot timpul de acord, nu-i musai ca ce-și dorește unul să fie ok și pentru celălalt. Nu-i o tragedie dacă ce i se pare unuia corect, i se pare celuilalt lipsit de sens. Putem avea percepții diferite asupra lucrurilor sau oamenilor. De cele mai multe ori dreptatea nu-i nici de partea unuia, nici de partea celuilalt, dar nu asta e definitoriu într-o prietenie. Definitorie este sinceritatea. 

Dacă după ani de prietenie afli că cel pe care-l considerai prieten, cel pentru care ai fi fost în stare să pleci în noapte către necunoscut, cel care-ți era un fel de frate/soră alături de care erai la bine și la greu, te-a mințit tot timpul, atunci nu știu ce mai rămâne din prietenia voastră.

Continue reading Ce mai înseamnă prietenia?

Bine ai venit, 2016!

2016De azi înainte îmi va plăcea ziua de luni. Asta nu face parte din rezoluțiile pe care mi le propun pentru anul acesta, e doar o constatare. Am si două argumente pentru asta, primul e că scriu pe blog pentru prima dată în 2016 într-o luni și al doilea se referă la faptul că am hotărât ca ziua de azi să fie liberă.  Și azi e luni. 😀

Acum că am făcut introducerea asta drăguță care i-a enervat deja pe aceia dintre voi care deja sunt la muncă, vreau neapărat să scriu o serie de chestii pe care mi le doresc întâmplate anul acesta. Bine, seamănă mult cu acelea de anul trecut pe care nu le-am îndeplinit decât în proporție de 70%, dar ce-am fi fără planuri, fără repere, fără liste la care să ne întoarcem? So:

  1. Sănătate Îmi doresc să avem grijă de sănătatea noastră și să fim cu toții lipsiți de evenimente legate de dureri și doctori anul ăsta. Vorba mamei: după ce că avem o  singură viață , nici în aia nu putem fi sănătoși de la un cap la altul! 
  2. Casă Aș vrea să păstrăm armonia de care ne bucurăm acum, până la adânci bătrâneți. Să avem grijă unii de alții și să ne bucurăm de reușitele alor noștri, așa cum plângem la necazurile lor. A, și tot la categoria casă vreau să-mi iau anul ăsta un uscător din ăsta de rufe, tocmai am aflat că după ce îl ai, te gândești cum ai trăit până atunci fără el. Iar dacă câștig la loto îmi voi lua și un fotoliu din ăsta.
  3. Afaceri Aici lucrurile se complică, n-au stat bine deloc anul trecut, avem de gând să facem câteva schimbări care sperăm să ne ducă în zona cu scări îndreptate în sus, dacă nu cumva pe o bandă rulantă, tot așa, cu direcția înainte.
  4. Cărți Ăsta e puctul la care în fiecare an stau bine, sper să fie la fel și 2016, mai ales că am o mulțime de cărți în book reader și am citit deja 2 anul ăsta. Una din ele old fashion, simțind hîrtia și dând pagină cu pagină.
  5. Vacanțe Ca și anul trecut, cel puțin 2. Una Grecia și alta tur de Europa cu Belgia cu tot. Poate și cu Spania. Depinde de punctul 3.
  6. Limbi străine. Am început deja lecțiile de franceză, îmbunătățim și engleza și ne ținem de ele tare de tot. Vorbim la sfîrșitul anului. În germană. :))

Continue reading Bine ai venit, 2016!

Oficial e vacanta

Neoficial azi la prânz vine cineva să ridice niște marfă (n-a mai venit, vine mâine, deci nici maine nu-i complet vacanță) , mai trebuie să merg la trezorerie (nu m-am mai dus), și mă uit încă în cont din  3 în 3 ore, poate, poate, vreun client se gândește să-mi plătească și mie anul ăsta facturile (doh, în loc să intre, au ieșit niște bani).

Altfel e vacanță. Dar griji tot sunt, sentimente de neputință tot sunt. Am luat cadouri pentru aproape toată lumea, mai puțin pentru copiii mei. Pentru că nu știu ce-și doresc. Ok, vor aifoane și chestii ciudate, bilete la concertele lui Biber din state, dar nu-am eu cum să le pot da cadou așa ceva acum. So, mai am doua zile o zi să le găsesc cadourie perfecte.

În rest, snickers-ul e gata, salata de boeuf la fel, de tobă și de caltaboși a avut mama grijă deja. Mâine doar fierbem sarmalele și ne pregătim de venirea Moșului.

Continue reading Oficial e vacanta

Sfarsit de săptămână, vineri și început de weekend

Am vrut să scriu ieri un post de genul: Azi nu scriu nimic. Atât. Apoi n-am avut timp să-l scriu. Azi nu mai am nicio scuză. E vineri.

Pentru noi vinerea e o zi destul de grea, chiar dacă vine weekendul. De obicei vinerea terminăm comenzi, livrăm marfa, pleacă exportul si se plătesc salarii. Si azi e tot o vineri din asta, doar că azi, după program, plecăm la țară.  E sfârșit de an și vorbim de operatiunea porcul. Ne vedem din nou acolo cu mic cu mare, de data asta lipsește doar copilul Iulia care are ceva treabă cu dansurile în weekend.

Ne auzim duminică cu șorici și povești.

Continue reading Sfarsit de săptămână, vineri și început de weekend

Amintiri din octombrie 2015

Aproape c-am uitat cum e să scrii. Mi-e dor de vremea în care scriam zilnic aici. Bine, scriam nimicuri, dar dacă ați ști câte nostalgii îmi trezesc posturile vechi…

Ca o aducere aminte, am hotărât ca săptămana asta să scriu din nou despre subiectele care mi-au inspirat articole în octombrie acum 5 ani.

De exemplu, scriam aici în 13,10,2010 despre o doamnă care a cumpărat cloramină pentru piscină de la…farmacie. Între timp am devenit expertă în cloramina pentru piscine, știu exact de unde s-o cumpar și cum s-o folosesc, e drept că numai vara.

Continue reading Amintiri din octombrie 2015

În două zile două biciclete

Nu știu unde am citit că zilele astea au fost zilele bicicliștilor, sau ceva în genul ăsta, și cum evenimentul nu putea trece neobservat, am hotărât că e vremea să-mi iau bicicletă nouă. Nouă pentru mine, că ea va fi SH.

Ca să fac rost de bani, am pus la vânzare pe prietenul meu olx două din bicicletele care vara asta ne-au ornat curtea, și de duminică dimineața până marți seara s-au dat amândouă. Între timp mi-am ales și eu o bicicletă tot de pe olx, vineri ar trebui să intru în posesia ei, așa că, pot spune sus și tare că am bicicletă nouă. Adică n-am. Adică voi avea, dar nu va fi nouă. În fine, ați înțeles.

După ce îmi vine bicicleta nouă, mai vând o bicicletă. Cum, nu v-am spus că aveam 4 biciclete frumos așezate în curte, cu care nu mergea nimeni? Adică, mergeam eu din când în când cu una din ele, dar practic restul erau nefolosite. De doi ani. Le umfla Sorin roțile din când în când și în rest nimic.

Continue reading În două zile două biciclete