Tag: carti

5 motive sa daruiesti carti de sarbatori

Primul si cel mai important motiv e faptul că azi pe all.ro toate cărțile sunt la jumătate de preț.

Pentru aceia dintre voi care n-au fost deja convinsi d primul motiv, urmează și restul acestora.

Știți foarte bine că-s o mare amatoare de cărți. Iubesc la fel de mult cadourile sub formă de cărți pe care le primesc, dar niciodată nu mi-a părut rău să dau bani pe cărți. Mi-am făcut încet, încet o bibliotecă frumoasă de care sunt foarte mândră, mai ales că n-am nicio carte necitită în raft. Aseară am terminat-o pe ultima dintre ele, Domnișoara Einstein, așa că azi, marți 11 decembrie, voi petrece câteva ore pe site-ul editurii all și voi lua cărți. Nu vor fi doar pentru mine, multe dintre ele vor merge la oameni dragi sub formă de cadou. Pentru că:

Continue reading 5 motive sa daruiesti carti de sarbatori

Alexandru Arșinel, de la Dohasca pe… Calea Victoriei

Joi am avut întâlnire cu domnul Alexandru Arșinel. Dumnealui își lansa o carte editată de All (da, știe că nu-i scriitor, Maria Capelos a fost cea care l-a ajutat), iar eu eram tare curioasă să o citesc. Recunosc, eram la fel de curioasă și să mă întânesc cu dumnealui în carne și oase. Îl mai văzusem la teatru, de departe, ne despărțea atunci înălțimea scenei, dar de data asta a fost lângă mine, a vorbit cu mine, a scris câteva cuvinte pentru mine.

De la Dolhasca pe calea Victoriei e o carte cât o viață de om. Un mare OM. O viață începută într-o căsuță de lângă calea ferată, într-o familie frumoasă, care indiferent de încercările prin care i-a purtat viața, a rămas mereu unită. N-ai zic când îl vezi pe maestru așa jovial și mereu pus pe glume, că undeva în trecutul său există anii de război, refugierea, întoarcerea acasă… Doamne, prin câte mai trece omul în viață! Și nu mă refer numai la domnul Arșinel.

Cum mie îmi plac cărțile adevărate, vă dați seama că am savurat și cartea cu o sete de ziceai că n-am citit nimic în ultima lună. V-o recomand cu mare drag și vă spun sincer că puțini oameni, cred, au curajul să povestească despre ei lucrurile pe care le povestește Arșinel în carte. De exemplu prima lui amintire. Nu v-o spun, dar e de poveste.

Continue reading Alexandru Arșinel, de la Dohasca pe… Calea Victoriei

Chitaristul

Mi-ar fi plăcut să știu să cânt la chitară. Bine, n-ai cum să știi dacă nu înveți, deci corect ar fi să spun că mi-ar fi plăcut ca măcar lecții de chitară să fi luat, că până la a ajunge să știi să cânți și degetele-ți să simtă muzica, în timp ce partiturile stau undeva în bibliotecă, e cale lungă. N-aș fi reușit. Știu sigur, pentru că n-am pic de talent în direcția asta, nu că aș fi plină de înclinații către alte domenii.

Îmi amintesc cum în adolescență aveam în blocul din față un tip cu câțiva ani mai mare ca noi, urât ca nopțile cu furună și trăsnete, care cânta la chitară într-un mare fel. Asta după exigențele noastre de copii de cartier, nu știu dacă trecea de preselecții la XFactor, dar pentru noi era un zeu.

Știa băiatul ăla o mulțime de melodii pe care ni le cânta seara la colțul blocului. Acolo era banca, nu că avea omul ceva cu colțul blocului. el stătea pe bancă, parca-l văd, cu chitara pe care erau lipite ceva surprize cu mașini, dar cine avea timp să le bage de seamă.

Continue reading Chitaristul

Oameni

Pe măsură ce trec anii, omul înțelege din ce în ce mai bine că tâlcul vieții este o sumă de experiențe fără legutură între ele și abia creionate. Oameni…care mi-au lăsat numai amintirea unui chip, unui gest, unei voci, unei impresii, unui nume sau unei fraze, oameni cuibăriți în mine o vreme, pentru a-și urma apoi cursul lor, iar eu pe al meu, așa încât destinele noastre, care pentru o clipă păreau să-și unească albiile spre a forma unul singur, s-au bifurcat în cele din urmă și nu s-au mai întâlnit niciodată. 

Citesc o carte din care mi-a sărit în ochi citatul de mai sus. M-am gândit de multe ori în viața mea la chestia asta. Ai niște oameni în jur, la un moment dat al existenței tale, pe care îi crezi extrem de apropiați și aproape că nu-ți imaginezi că va veni o zi în care oamenii ăia vor ieși definitiv din viața ta. Și totuși asta se întâmplă și nu mă refer la foști iubiți sau foste iubite ci la oamenii care au facut parte din cercul nostru.

P.S. Primul care știe din ce carte este citatul, câștigă de la mine cartea. 

O educație costisitoare

Nu, nu vă povestesc cât a costat educația mea, ci vă vorbesc despre o carte citită recent, o carte al cărui titlu sună chiar așa: O educație costisitoare și este scrisă de Nick McDonell, un tip de 28 ani cu ceva romane la activ, primul dintre ele scris la 17 ani, când tinerii de vârsta lui au de obicei cu totul alte preocupări.

Revenind la roman, acțiunea se desfășoară pe două planuri: de o parte Africa cu problemele ei, cu liderul controversat al refugiaților ce luptă împotriva sistemului și un tanar si carismatic agent CIA ajuns acolo cu o misiune, iar de cealaltă parte viața la Harvard, unde o profesoară cu influență primește premiul Pulitzer pentru o carte scrisă despre liderul refugiaților Africani, în care acesta din urmă este prezentat într-o lumină mai mult decât favorabilă lui, și câțiva dintre studenții acesteia.

Continue reading O educație costisitoare

Cartea călătoare

Înițial am vrut o carte călătoare (cartea este trimisă de Editura All unui om care după ce o citește o trimite altuia, făcând astfel cartea să călătorească, scopul nefiind altul decât acela de a face cartea să ajungă la cât mai mulți cititori). S-a întâmplat să fie o carte de istorie. Am avut norocul să fie o carte despre istoria României. Am avut șansa să-l cunosc pe Regele Mihai. Prin carte, evident, dar să-l cunosc. E incredibil cum ți se poate schimba viziunea asupra istoriei României doar cunoscând pe cineva care a fost direct implicat în scrierea ei. A istoriei.

Am citit Mihai I al României- Regele și țara. Am intrat într-o lume despre care aveam idee, dar căreia nu-i cunoșteam intimitatea. L-am cunoscut pe Rege copil, l-am cunoscut pe Rege adolescent și am avut șansa de a prinde trecerea lui de la adolescență la maturitate. Unii spun c-a fost forțată, alții că a fost grea, eu spun doar că Majestatea Sa a fost născut să fie Rege.

Ți se deschid, citind astfel de cărți, noi perspective. Vezi cu alți ochi evenimente despre care credeai că știi totul. Faptele capătă alt sens pentru ca la sfârșit totul să se reașeze, dar într-o cu totul altă ordine.

Continue reading Cartea călătoare

Gata și tragerea la sorți

Am zis s-o fac mai personal așa, ca să nu zic băbește. Am făcut bilețele cu numele participanților, le-am pus într-un bol  și am extras. Iaca și câștigătorii, ca să nu ziceți că e făcătură:

Mulțumesc tuturor pentru participare și felicitări câștigătorilor! Veți primi azi mâine câte un mail de la mine și luni cărțile vor pleca spre voi. Vă mai aștept și altă dată la concursuri pe toane.

Studiu de audiență

De patru ani scriu aproape zilnic pe acest blog. Scriu gânduri, întâmplări, povestiri sau impresii. Scriu pentru mine și pentru voi.

Când nu scriu ce visez noaptea, se cheamă că am inspirație sau cu o zi înainte s-a  întâmplat ceva notabil, de care aș vrea să-mi amintesc peste ani, și cum nu mă mai ajută ținerea de minte, am zis că-i bine să rămână aici scris. Asta a fost cred una dintre cele mai înțelepte decizii din viața mea (deocamdată au fost doar trei), pentru că deja, uneori când citesc ce-am scris acum 2-3 ani, stau și mă întreb dacă eu chiar am trăit chestiile alea. Și le-am trait, credeți-mă, pentru că am o regulă creată chiar pentru situațiile astea de incertitudine: “Nina, nu inventa lucruri despre tine, dacă nu vrei să ai false amintiri”.

Revenind, am scris acest post pentru a vă ruga ceva. Vreau să-mi dăruiți 5 minute din viața voastră și să completați studiul de audiență al blogurilor românești.  Chiar dacă l-ați completat și pe alt blog, acum eu vă rog să-l completați și la mine. Vă promit că nu-i plictisitor.  🙂

Continue reading Studiu de audiență

O zi din viața unui extraterestru- seara

După ce și-a petrecut dimineața citind, Fant și-a continuat lectura și după -amiază, a terminat Triumful prostiei pe care l-a găsit extrem de interesant, îl memorase deja, dar se simțea în continuare ca un tocilar din clasa lui Greg, puștiul din Jurnal unui puști. Știa tot, dar nu înțelegea nimic și nu-și dădea seama de ce, pentru că el era un tip deștept sau cel puțin așa era până ieri. Azi se întâmpla ceva ciudat, începea să-și piardă din abilități.

Fant face un semn spre monitor și Jena apare ravisantă pe ecran, spunându-i plină de gingășie că în seara asta va începe călătoria lor pe Pământ.

Nu vreți să știți cum se îngrămădeau întrebările băiatului în capul său, e el suficient de pregătit? Cum adică a lor? Cum adică în seara asta? Cum…

Continue reading O zi din viața unui extraterestru- seara