Category: pentru ca putem

Pentru că dăruiesti, primești

Rar se mai întâmplă în zilele noastre să fim altruiști. Mărturisesc că-s foarte mândră de mine când mi se întâmplă asta. Și-s mândră des. 🙂 Sunt foarte puține persoane care dăruiesc lucruri, fără să ceară nimic în schimb la un moment dat, deși există posibilitatea să primească mult mai mult datorită gesturilor pe care ei le fac fără nici un fel de subînțeles.
Zilele acestea, (pe lângă faptul că mi-am pierdut buletinul 🙁 )  am primit un pachet promoțional Milka Jacobs – Daruiesti, Primesti. În pachet se afla și o eșarfă draguță (cine mă cunoaște știe că sunt fan eșarfe, cine nu, află acum) tocmai bună de purtat pe vremea aceasta dificilă și ciudată de sfârșit de aprilie și început de mai. În mintea mea de femeie cu toane n-am crezut niciodată ca movul cu verdele ar putea fi puse în același loc, dar iacătă că se poate.
Acum am aflat că Milka și Jacobs de fapt premiază purtătoarele de accesorii din aceste pachete. Sunt tot felul de caravane pretutindeni prin oraș conform paginii lor de Facebook , iar eu am văzut zarvă mare acum două zile prin zona P-ța Unirii, dar nu mi-a picat fisa căci altfel făceam și eu o mică paradă și poate câștigam un voucher de 10.000 ron. Da, n-am scris suma greșit. 🙂
Acum în săptămâna mare când toți cheltuim mai mult decât ne ține punga, este frumos să vezi cum unii oameni câștiga totul felul de premii, mai mici sau mai mari, în funcție de norocul fiecăruia. De exemplu eu ieri am pierdut 100 de lei din buzunar. Nu mi i-a furat nimeni, sunt sigură. So, cineva se cheamă că i-a câștigat. Dar nu-mi pare rău. Fiecare cu norocul sau ghinionul lui. 😀

Continue reading Pentru că dăruiesti, primești

Povești de marți

Pentru că blogosfera e plină de povești frumoase pe care nu toată lumea reușește să le citească, din lipsă de timp, din necunoașterea blogurilor  sau pentru că nu a recomandat nimeni articolul, m-am gândit (știu, prima dată e mai greu) să fac ziua de marți ziua celor trei linkuri, o zi  în care vă voi recomanda trei articole care mi-au plăcut din blogosferă. Îmi place să cred că nu trebuie să fii cine știe ce blogger ca să poți recunoaște și recomanda un articol frumos, interesant și bine scris. Așadar începem azi cu:

  •  Lia care își încheie un articol foarte frumos despre frică și curaj, așa: “Nu știu cât de mare legătură (sau poate toată) cu frica și curajul are ce vă voi spune, dar eu consider viața un măr imens din care mușc cu pasiune. Mai dau și de viermi, de zone stricate și amare, mă mai înec cu o coajă, aș putea să mor sufocată cu o bucată intrată pe calea greșită, dar până la cotor, Doamne! ce senzații, ce dulce-acrișor, răcoros, gustos, aromat, colorat, fabulos e mărul viață!” citește întregul articol
  • Tomata ne plimbă puțin prin Europa și detaliază vizita ei la Bruxelles, așa că, dacă n-ai nici timp și nici bani să vezi capitala Belgiei în primăvara asta, dar îți permiți măcar un sfert de oră de concediu petrecut pe net, citește articolul. Va fi ca și cum ai fost acolo. Mă rog, aproape ca și cum…  
  • Ca să nu zică lumea că fac discriminare și nu recomand și-un articol scris de un baiat, uite că încerc să echilibrez balanța recomandînd un articol despre fete (cum altfel) scris de un reprezentant al sexului opus frumosului, deși Criserb e un baiat foarte draguț, un articol care nu prea ne face cinste nouă fetelor, dar la care avem ocazia să răspundem. Că dacă n-o facem înseamnă că omul are dreptate și asta e grav. citește articolul 

Continue reading Povești de marți

Primăvara Biotissima

Acum, că iarna și-a dezbrăcat și ultimul cojoc, mă bucur cât pot de primăvară. În cinstea ei am plantat anul ăsta în curte o magnolie. Sigur, mai are mult până să ne facă și flori, dar numai gândul că va mirosi a magnolie în jurul casei fie și peste doi trei ani,  îmi dă un alt suflu. De primavară. Bine, la asta a ajutat mult și faptul că, de ceva timp, am urcat hainele de iarnă în pod, am redecoperit garderoba de vară și pentru ca totul să fie perfect, am început de curând să folosesc produsele cosmetice organice BIOTISSIMA, 100 % BIO, din materii prime naturale certificate ca origine, fără coloranţi, parfumanţi sau conservanţi, produse  lansate de curând în România de Life Care și pe care am șansa să le folosesc exact la începutul acesta de primăvară.

M-am obișnuit cu un ritual de care sper să nu mai scap. 🙂 Dimineața, înainte de orice, îmi spăl fața cu loțiunea de curățare Bio cu Aloe Vera BIOTISSIMA. Îmi curăță fața delicat, ajută la prevenirea apariției ridurilor și lasă pielea curată, proaspătă și mătăsoasă. După asta sunt gata pentru a aplica serul antirid BIO pentru ochi Biotissima care-mi pregătește pielea din jurul ochilor să reziste stresului de peste zi. Și rezistă. Pielea zic. Efectul serului este imediat și uneori după ce-mi pun și cremă hidratantă BIO de zi Biotissima, de la care mă aștept să-mi ajute la refacerea aspectului întinerit şi sănatos al tenului, nu mai am nevoie de machiaj. Uneori am zis.

Eh, și după tot ritualul acesta ies afară cu cafeaua mea cu lapte în mână, mă așez la masă și măsor cu privirea toate plantele din mini-grădina mea din curte. Unele-s mai înflorite decât ieri, alte-s abia mai verzi și mă gândesc că și ele la fel ca noi femeile se îngrijesc care mai de care de frumusețea lor. Bine, uneori atunci când suntem norocoase, tot ele se îngrijesc și de frumusețea noastră, așa cum fac cele de liliac, cimbru şi salvie, prezente in componența cosmeticelor Biotissima. 🙂 Contemplarea naturii nu ține mai mult de jumătate de oră, pentru ca job-ul, chiar dacă-i acasă, nu mă lasă să lenevesc la soare.

Continue reading Primăvara Biotissima

Am făcut-o și pe asta

De ceva vreme tot renovam pe rând, câte o cameră, câte o cameră de prin casa. Cu buget redus, desigur, pentru că e criză. Până acum am refăcut două dormitoare și speram noi ca până la Paște să terminam tot. N-a fost să fie. Nici finanțe și nici timp. Așa că am amânat termenul limita până la Crăciun. 😀 Dar nici de stat degeaba parcă nu ne venea, mai ales că joi când am fost după niște docuri pe la distribuitorii de materiale, am văzut o piele ecologică frumoasă care mergea foarte bine pentru tapițat canapeaua și fotoliile din sufragerie, care arătau ca după un razboi și-un tsunami.

 Așa că vineri l-am luat cu mine pe maestrul în domeniu, recte soțul din dotare și l-am convins ca înainte de a da circa 5000 lei pe  canapea și fotolii noi pentru  living să încercam o aroganță și să le retapițăm pe cele vechi. Mai țineti minte ce reușită am avut cu scaunul de la birou, așa că, de ce nu?

Zis si făcut. Nu fără peripeții, bineînțeles. Am luat mai puțin material decât trebuia pentru că știți cum e, croitorul estimează perfect materialul când e pentru client, dar o zbârcește grav când calculează pentru el. Noroc că oamenii ăia lucrează și sâmbăta, așa că am putut da dimineață o fugă să mai iau 5m. 🙁

Continue reading Am făcut-o și pe asta

Cum am ajuns la coafor

Nu știu în ce împrejurare mi-am făcut cont pe Zumzi (e posibil chiar să nu-mi fi făcut 🙁  ), așa că primesc de la ei în fiecare zi ofertele cu reducerile acelea mari pe care le promitea Grupon când a venit  în România. Nu spun că nu le face deja, nu cunosc, n-am cont acolo, iar ei n-au avut bani să cumpere o bază de date cu adrese  de e-mail. Divaghez. Să revenim.

Într-o zi la începutul anului am cumpărat una din ofertele astea, o sesiune de tuns, vopsit, spălat și coafat la 79 de lei, în loc de 229 ( sau cam așa ceva) la Cosmopoitan Spa.  

Țin minte că era înainte de Sfântul Ion și eu voiam să merg la coafor să-mi dreg freza, zilele alea, asa că oferta a picat la fix.  Așa gândeam până am apucat să plătesc. Apoi am văzut că erau cumpărate până la ora aceea 195 de vouchere, așa că m-am desumflat rapid, dar faptul era deja consumat.

Continue reading Cum am ajuns la coafor

Îngeri de zăpadă

Hai că nu ne mai putem plânge. La noi pe stradă e zăpadă din belșug, dispoziție de săniuș să ai.

Pe o vreme ca asta sau puțin mai rea, am renunțat ieri la cartea mea și la căldurica din casă și-am ieșit cu fetele afară să facem îngeri de zăpadă. Dacă n-ai făcut asta niciodată, înseamnă c-ai trăit degeaba. Să stai întins în zăpada moale, pufoasă și neatinsă înainte de tine, să vezi deasupra ta doar cerul și să încerci să zbori, nu se compară cu nimic altceva. E absolut minunat. Noroc că pe mine nu m-a fotografiat nimeni. 😀

Exercițiu de imaginație- varianta optimistă

14.01.2031

ora 8.00 – Îmi parchez cu îndemânare EcoDacia între două BMW-uri vechi și nefuncționale (autoturismele pe bază de combustibili fosili fuseseră scoase din circulație încă de anul trecut), în parcarea subterană făcută pe vremea primarului Oprescu (credeți sau nu, Oprescu chiar a fost odată primar) în apropierea blocului în care Sonia s-a mutat de curând împreună cu soțul și bebelușul ei. Mă îndrept grăbită spre casa fetei mele, pe care n-am mai văzut-o de la Revelionul  petrecut, ca în fiecare an, la balul mascat organizat, în incinta Casei Poporului, de către popor. 

 O găsesc pregătită de drum, își ia “la revedere” de la soțul ei, care din păcate nu ne poate însoți în călătoria asta pentru că trebuie să rămână cu juniorul. 😉

9.00 – Taxiul ne lasă la capsulodrom, de unde urmează să plecăm într-un zbor scurt, de cca. 2 ore, către New York. De când cu capsulele astea, călătoriile nu numai că sunt mai scurte ca și durată, dar sunt și mai ieftine și mai confortabile. Bine, confortul este doar pentru persoanele trecute de 50 de ani. Acum fie vorba între noi, altfel faci un drum de două ore în picioare când ai 20 de ani.  Bătrânii își amintesc de trenurile de altă dată și de cum făceau naveta la sfârșit de săptămână pe toată perioada studiilor. Cum, nu vă mai amintiți de CFR? Hai mă ca sunt legendă, s-au desființat în 2013 și în locul lor circulă astăzi nert-urile de mare viteză. Ehe, ce vremuri..

Continue reading Exercițiu de imaginație- varianta optimistă

Dăruieşte, pentru că poţi

Există oameni care se simt excelent atunci când pot să-i ajute pe ceilalţi şi o fac de câte ori au ocazia. Din fericire pentru mine cunosc mulţi asemenea oameni, şi mai mult decât atât, am convingerea că şi  fetiţele mele sunt de aceiaşi factură. 

 LiaLia e un astfel de om, care acum ne roagă să o ajutăm. Nu pe ea personal, deşi sunt sigură că ajutorul pe care noi îl putem oferi câtorva familii cu mari greutăţi, ea îl va considera un ajutor dat ei direct. Da, există astfel de oameni care deşi nu câştigă nimic, câştigă enorm. Respect. Stimă. Iubire. Da, Lia, ai tot respectul, stima ţi iubirea mea, şi-s sigură că nu numai a mea.

Am hotărât împreună cu familia (bine, pe Sorin nu l-am întrebat, dar el sigur e  de acord. 😀 ) s-o ajutăm şi noi atât cât putem din când în când pe doamna Cornelia Moldovan, care are 4 fete cucuiete, toate mai mici decât Iulia şi Sonia. Ceea ce e perfect pentru că nu vreţi să ştiţi câte hainuţe ne rămân nouă mici. Şi aproape noi. Sonia şi-a golit şifonierul şi-mi spune să le dau pe toate că pe ea nu o mai încape nimic. 😀

Continue reading Dăruieşte, pentru că poţi

Când ai noroc, ai noroc

       Nu pot spune că debordez de imaginaţie, dar până-ntr-acolo încât să vizualizez ce vreau, mă ţine. Da, imaginaţia. Mă văd din când în când la o  seară a fetelor. Seara asta poate fi oriunde, dar dacă e la Residence Domenii Plaza , în umbra Arcului de Triumf,  înseamnă că am fost foarte cuminţi noi fetele. Adică să ajungi acolo pe la opt, să bei o ciocolată caldă cu fetele în lobby, să observi cu surprindere şi plăcere că hotelul nu seamănă a hotel, ci mai degrabă a palat mare boieresc, în care oaspeţi de vază sunt bine primiţi oricând, să cobori apoi la spa, să-ţi schimbi hainele de stradă cu papuci şi halat pufos şi odată cu asta faţa pleoştită cu care credeai că îţi vei încheia ziua să ţi se învioreze de la căldura şi răsfăţul dat de sauna încinsă, de apa  cu bule din piscina jacuzzi sau de discuţiile dintre fete. Pentru că da, fetele vorbesc. Şi au nevoie de reguli pentru a se înţelege. Reguli pe care şi le stabilesc singure şi pe care tot ele nu le respectă. Dar asta-i teorie generală despre femei, ne abatem de la subiect…

Când lumânările parfumate de pe marginea apei sunt pe terminate, când paharele, la început pline cu un cocktail multicolor,  se golesc, când pielea fină  a degetelor se încreţeşte, fetele vor altceva. Şi cum în seara fetelor e de ajuns să-ţi doreşti şi dorinţa-ţi va fi împlinită, ca prin minune te vezi în faţa unei mese mari, frumos aranjate, înconjurată de feţele radiante ale participantelor la răsfăţ. Căci e răsfăţ, asta e clar. Mâncărurile trebuie  pregătite de un maestru bucătar pe care-i musai să-l cheme Mohamed.  De nu-i aşa, visul nu mai e vis, răsfăţul despre care vorbeam, nu mai e răsfăţ şi mâncarea nu are nici pe departe gustul dorit.  Desertul e cum nu se poate mai zemos şi dulce, iar  discuţiile dintre fete sunt cel puţin la fel de savuroase ca bucatele.

Seara era însă abia la jumătate. Camerele cochete şi altfel decât aţi văzut voi prin hoteluri, menţin impresia că suntem  într-un  palat. Pe lângă faptul că mobilierul e mult diferit de clasicele camere de hotel, camera asta despre care vă spun este împânzită de pantofi. Pantofi eleganţi, sandale, botine, care mai de care mai frumoase, semnate, cum altfel, de Mihaela Glavan. Da, acea Mihaela Glavan, care este şi ea cu noi. Cine zicea că n-am imaginaţie?  Seara a continuat cu probat încălţăminte, cu discuţii şi vizionari de  filme, eu m-am retras în plină glorie, înainte ca pastilele de mijloc să-şi piardă efectul şi Cenuşăreasa să se transforme în Babă Cloanţă. 😀

Continue reading Când ai noroc, ai noroc