toane

Archive for Ianuarie, 2010

În serile geroase de iarnă, când ne strângeam cu toţii în bucătărie, singura cameră încălzită din casă, depănam amintiri. Ascultam poveştile părinţilor de nenumărate ori.  Dialogul,decurgea în fiecare seară, cam aşa:

Noi copiii:  Tati, ne povesteşti ceva de când erai tu mic?

Tata:  Pe care vreţi să v-o spun azi?

Noi copiii: Pe aia cu tancurile care treceau pe stradă…

Pe măsură ce creşteam, am adus în casă obiceiuri de la şcoală. De exemplu, la şcoală jucam cu colegii fazan şi  x şi 0. Când tata ne-a văzut jucând asta acasă, ne-a considerat suficient de copţi la minte încât să înceapă să ne înveţe sah. 

Sahul a devenit rapid jocul nostru preferat în serile de iarnă de care vă spuneam. Tata nu ne-a învatat doar regulile, ne-a transmis şi plăcerea lui de a juca şah.  Evident că la vremea aia, ne putea învinge uşor pe noi copiii, dar el avea strategia lui. Ne lăsa din când în când să câştigăm. Dar nu oricum. Ne lăsa să câştigăm în partidele în care noi jucam concentrat, când urmăream toată tabla de şah, nu numai doi pioni şi-un nebun, pe care ne axam tot atacul.

Timpul a trecu, acum când ne întâlnim (mai rar decât am vrea noi) şi jucăm sah, tata zice că joacă la capacitate maxima. De câte ori câştig, am totuşi bănuiala că m-a lăsat.

Azi încep să le învăţ pe fete să joace sah. Deja e un pic cam târziu aş spune, dar mai bine mai târziu decât niciodată.  Cum de ce e cam târziu? Păi, ele joacă x şi o de ani buni.

Inceraca sa raspunzi la intrebare fara a consulta celebrul google. Poti?

 Loading ...

Alessandro Canini-bruta

Dimineaţă n-am avut curent, aşa că de voie de nevoie, am executat un machiaj la lumina difuză a unei lămpi cu baterii, cumpărată după ultima pană majoră de electricitate, avută nu mai departe de Ajunul Craciunului 2009.

Zic să vă explic cum se face că cine ştie când vă vine rândul şi să nu fiţi nepregătite.

Dacă te trezeşti dimineaţa în frig (centrala se opreşte automat când se ia curentul) şi pe întuneric, se cheamă că e musai să sări peste duş, să-ţi speli doar faţa şi dinţii, să-ţi pieptăni părul şi să te îmbraci. Odată terminat ritualul ăsta adaptat la condiţii, te trezeşti că nu se face să pleci nemachiată la serviciu şi cauţi soluţii.

Eu am făcut următorii paşi şi rezultatul nu-i unul de lepădat. Sunt de 10 ori mai frumoasă. Lol. Vi-i recomand cu toată încrederea:

• trimiţi pe cineva să vă aducă din pod, lampa cumpărată special pentru cazuri din astea (nu mă întrebaţi cine a luat hotărîrea ca respectiva să fie păstrată în pod ) ;
• odată avută lampa, realizaţi că aţi uitat să-i luaţi baterii şi vă rugaţi ca un om responsabil din casă să fi făcut asta;
• dacă aveţi noroc operaţiunea continuă cu punerea bateriilor şi aprinderea lămpii, dacă nu, totul se opreşte aici;
• mergeţi cu lampa în baie şi identificati oglinda;
• încercaţi apoi să vă localizaţi faţa în oglindă;
• gata, ce-a fost mai greu a trecut, acum poţi începe să-ţi întinzi maclavaisurile pe figură;
• pe măsură ce procesul înaintează vă daţi seama că nu-i chiar aşa greu să faceţi asta şi nu mai sunteţi aşa atentă  la detalii;
• pasul următor este inevitabil greşit. Vă daţi cu rimel pe gene, pe pleoape pe obraz şi pe bluză;
• în continuare ori renunţaţi, vă demachiaţi şi plecaţi nemachiată ori doar încercaţi să retuşaţi stricăciunile şi continuaţi machiajul ca şi cum nimic nu s-ar fi întamplat;

Eu am ales prima variantă, am plecat fără machiaj şi cu moralul la pământ. În plus de asta, am uitat cred să sting lampa, aşa că adio baterii data viitoare. Cool!

El e Matei

şi-i place mult iaurtul.

Pe fapte bune-fapte rele, avem o fapta buna facuta de un sef.

Aseară când am ajuns acasă, am găsit pe măsuţa din hol două plicuri. Unul era de la bancă şi conţinea un extras de cont deloc prietenos şi celălalt era un plic de la taxe locale. Îmi aduceau aminte că tre’ să platesc impozitul la o maşină pe care n-o mai am de vreo 8 ani, fiindca am vândut-o la modul: “dă-mi banii ia actele, lasă că mergem noi la poliţie după sărbători şi punem totul la punct”.

Tot pe foaia cu impozitul la maşină era trecută şi frumoasa suma de 400 lei, pentru amenzi neplătite în 2009.

În primul rând, nu-mi amintesc să fi luat o amendă în 2009, şi chiar dacă am luat, sigur am plătit-o imediat, ca un cetăţean responsabil ce sunt. Evident că am păstrat chitanţele şi mă voi duce cu ele la administraţie, cum am făcut-o şi-n alţi ani,  dar de ce e nevoie ca de fiecare dată, noi, cei care plătim, să fim nevoiţi să ne dovedim asta?  De ce tot noi trebuie să apărem cu restanţe, taxe şi amenzi neplătite?

Să zicem că n-aş fi bagat în seamă prea tare chestia cu plicul aducător de veşti proaste, dacă nu mi-ar fi stat inima când am auzit urmatoarea ştire: Statul român trebuie să-i plătească lui Nuţu Cămătaru daune morale în valoare de 3300 euro.

Helllo!!!! România!!!! Unde dracu vrei să ajungi cu noi??? Exact tichie de mărgăritar ne trebuia.

Adică, statul nu mai ştie cum să mai scoată bani de la cei care muncesc, pentru a face un amărât de buget, pentru a nu intra în colaps, pentru a nu da România faliment (vorba unui copil) şi acum suntem nevoiţi să plătim şi daune morale unui infractor, pentru că nişte mecanisme ale  statului roman, susţinute tot de platitorii de taxe,  sunt incompetente? OMFG

Nu ştiu cum de inima mea a reînceput să bată. Dacă era să-mi  asculte creierul s-ar fi oprit. Cum să fie posibil aşa ceva? De ce nu vuiesc ziarele despre treaba asta? De ce nu aduce de acasa cel care s-a ocupat de caz 3300 de euro?

Sunt eu nebună? Vouă vi se pare normal? Mie, cetăţean responsabil, statul român, îmi spune că sunt datoare 400 lei, bani pe care probabil i-am plătit deja, iar lu’ Nuţu trebuie să-i plătească statul român daune morale?

Azi, mai mult decât oricând, îmi doresc să mă fi născut în altă parte sau să nu mă fi născut deloc.

Eu nu prea mănânc dimineaţa. Ştiu nu fac bine, dar asta e. Azi însă m-am trezit cu o foame nebună. Probabil, a aflat stomacul meu că e criză şi frigiderul e aproape gol.

Stăteam la masa din bucătărie şi savuram un sendviş cald şi gustos, cu ochii la televizorul din living, unde erau, cum altfel, ştiri.

Când papilele mele gustative se bucurau mai tare de gustul caşcavalului, care se îngemăna cu şunca uşor crocantă, pe ecranul televizorului a apărut o babă cu multe bube pe faţă şi apoi, imediat, fără să am timp să mă feresc, a urmat o imagine cu stomacul babei, deschis. Ceva de coşmar, vă spun. De unde, până atunci fusese o ştire cu pârtiile de pe Valea Prahovei, au băgat ei direct, stomacul şi intestinele babei buboase.

Brusc sendvişul meu n-a mai avut gustul iniţial, ba chiar a căpătat un putenic iz de suc gastric, nu că aş şti ce gust are ăsta.

Acum, probabil vreo 10-15 zile, iar n-o sa mai mănânc dimineaţa, dar măcar concluzia pe care am tras-o, a fost să nu mă mai uit niciodată la televizor atunci când mănânc. Niciodată.

În principiu cam asta e.

Dupa ce v-am înebunit de cap de-o săptămână, dupa ce mi-au ieşit fire albe la tâmple şi-n mustăţi şi dupa multe căutări, să zicem că am găsit o tema care mă mulţumeşte. Evident că şi asteia îi voi gasi defecte, dar asta e altă poveste.

Gata,  am terminat pentru o vreme cu schimbatul temelor.

Multumesc morena pentru ajutor!

Sebi scrie un articol despre cum ar trebui să-i recompensăm pe copiii noştri. Face o paralelă între cum am fost noi crescuţi şi cum ar trebui crescuţi copiii de azi.  Dacă Iulia mea, de exemplu, ar vrea să ajungă ca tatăl ei  când va creşte, în niciun caz nu va trebui să primească aceeaşi educaţie pe care a primit-o el.  Vremurile s-au schimbat.

La un singur aspect nu sunt de acord cu Sebi. Recompensarea copiilor în bani ar trebui introdusă undeva după 15-16 ani sau deloc.

Eu le recompensez pe fete, dar nu cu bani. Ah mint, câştigă şi bani când merg să-mi cumpere ceva de la magazinul din colt şi le rămâne 1 leu rest, işi pot cumpăra ceva.

Revenind. Ele ştiu că, dacă merg la olimpiada de română au câştigat un bilet la film, dacă trec de prima fază câştigă o bicicletă nouă şi dacă mai trec de una, au o excursie la munte.

Dacă citesc o carte şi sunt în stare să mi-o povestească, mergem la un loc de joacă care lor le place mult. Tot ca şi recompensă primesc hainele care le plac sau cărţi pe care altfel nu le-aş lua, gen “Fete de oras” sau mai ştiu eu ce.

Sunt multe lucruri pe care copiii mei le fac fără nicio răsplata materială imediată. Ele ştiu că de învăţat, învaţă pentru ele şi se bucură de fiecare notă bună primită. Mai ştiu şi că e musai să fie politicoase, să-i ajute pe ceilalţi copii sau să-şi ţină ordine în cameră. Asta cu ordinea nu prea le reuşeşte dar perseveram, aplicăm pedepse…

E greu sa-ţi dai cu părerea obiectiv, despre cum se creşte un copil, cum se educă el. Dacă ar fi după mine şi mi-aş permite, le-aş da la o şcoală străină. Să trăiască printre străini şi să le înveţe mentalitatea.  Deocamdată nu se poate, dar sper că la un moment dat, în viitor, asta să fie posibil.

Educaţia unui copil nu ţine numai de parinţi. E important şi mediul în care trăieşte, anturajul de prieteni şi nu în ultimul rând, de şcoală. Însă mai mult decât toate astea, contează personalitatea copilului.

Subiectul ăsta este vast. Ideea, pe care am vrut să o subliniez aici, este că, recompensarea faptelor bune este importantă, însă până la o vârstă e bine ca ea să nu implice direct banii.

La 24 ianuarie 1859, cand si Moldova Tara Romaneasca l-a ales ca domnitor pe Alexandru Ioan Cuza, dupa ce  Tara Romaneasca Modova facuse acelasi lucru in 5 ianuarie, cele doua tari au devenit un stat unitar, sub denumirea de Romania  punand astfel bazele Romaniei Moderne.
Evenimentele care au precedat si urmat alegerea lui Cuza, au fost mult mai complicate, dar noi, romanii de astazi, abia daca ne amintim ce-am invatat despre perioada aceea.
La noi in casa rasuna azi Hora Unirii. Fetele o vor canta maine la scoala impreuna cu ceilalti colegi. Ma bucur ca scoala incearca sa marcheze cumva evenimentul Unirii in mintile copiilor, pline de Hannah Montana & Co.

Modificarile pe care le  veti vedea azi in tema blogului, se datoreaza in exclusivitate talentului meu, neexploatat si inexistent, in zona temelor custom.

Daca stiti site-uri de unde pot downloada teme misto de blog (cu trei coloane, musai) va rog sa-mi dati link. Trebuie neaparat sa schimb tema asta care nu-mi da voie sa-i fac nimic.

Wish me luck!