Să-i educam…dar cum?

Sebi scrie un articol despre cum ar trebui să-i recompensăm pe copiii noştri. Face o paralelă între cum am fost noi crescuţi şi cum ar trebui crescuţi copiii de azi.  Dacă Iulia mea, de exemplu, ar vrea să ajungă ca tatăl ei  când va creşte, în niciun caz nu va trebui să primească aceeaşi educaţie pe care a primit-o el.  Vremurile s-au schimbat.

La un singur aspect nu sunt de acord cu Sebi. Recompensarea copiilor în bani ar trebui introdusă undeva după 15-16 ani sau deloc.

Eu le recompensez pe fete, dar nu cu bani. Ah mint, câştigă şi bani când merg să-mi cumpere ceva de la magazinul din colt şi le rămâne 1 leu rest, işi pot cumpăra ceva. 😀

Revenind. Ele ştiu că, dacă merg la olimpiada de română au câştigat un bilet la film, dacă trec de prima fază câştigă o bicicletă nouă şi dacă mai trec de una, au o excursie la munte.

Dacă citesc o carte şi sunt în stare să mi-o povestească, mergem la un loc de joacă care lor le place mult. Tot ca şi recompensă primesc hainele care le plac sau cărţi pe care altfel nu le-aş lua, gen “Fete de oras” sau mai ştiu eu ce. 😀

Sunt multe lucruri pe care copiii mei le fac fără nicio răsplata materială imediată. Ele ştiu că de învăţat, învaţă pentru ele şi se bucură de fiecare notă bună primită. Mai ştiu şi că e musai să fie politicoase, să-i ajute pe ceilalţi copii sau să-şi ţină ordine în cameră. Asta cu ordinea nu prea le reuşeşte dar perseveram, aplicăm pedepse… 😀

E greu sa-ţi dai cu părerea obiectiv, despre cum se creşte un copil, cum se educă el. Dacă ar fi după mine şi mi-aş permite, le-aş da la o şcoală străină. Să trăiască printre străini şi să le înveţe mentalitatea.  Deocamdată nu se poate, dar sper că la un moment dat, în viitor, asta să fie posibil.

Educaţia unui copil nu ţine numai de parinţi. E important şi mediul în care trăieşte, anturajul de prieteni şi nu în ultimul rând, de şcoală. Însă mai mult decât toate astea, contează personalitatea copilului.

Subiectul ăsta este vast. Ideea, pe care am vrut să o subliniez aici, este că, recompensarea faptelor bune este importantă, însă până la o vârstă e bine ca ea să nu implice direct banii.

(Visited 46 times, 1 visits today)
Ada

Perfect de acord cu tine.
Si un pic pe langa subiect, dar are legatura oarescum: copilu’ avu’ crize de personalitate, ca el nu merge la patinoar… 🙁 si sor-sa cand a vazut cat de frig e, a zis si ea “pas”. Sper sa nu ma injuri (prea tare)!!!

Simona M

Sper ca atunci cand vom avea copii, sa imi dea Dumnezeu intelepciune sa stiu cum sa ii educ intr-o lume asa rea si egoista; si sunt de acord cu tine, ca educatia tine si de mediu, anturaj, etc…

nina

@Ada- stai linistita, am vazut si noi cat de frig a fost. Astea mici n-au rezistat afara mai mult de 15 minute. 😀
@Simona- da, sa ne dea Dumnezeu intelepciune si copii cuminti. 🙂

morena

N-am copii inca ( 🙁 ), dar ii iubesc atat de mult. Am vazut ca ai scris la sfarsit ca in formarea copilului nu conteaza numai educatia primita de la voi ci si anturajul. Dar cel mai mult conteaza personalitatea. Eu asa cred. De-a lungul vietii cunosti mai multe categorii de oameni, intri in mai multe gasti, unele nu tocmai bine vazute. Daca nu ai personalitate si puterea de a distinge singur intre ceea ce este bine sa faci si ce nu este bine, atunci esti din start pierdut cu toata educatia ta.
So, incurajeaza-ti fetele in continuare si fa-le ceea ce le faci deja. Esti pe drumul bun. 🙂

brontozaurel

Ehee, eu am fost o mica profitoare. Nu prea erau recompense pentru ceva ce faceam, dar de fiecare data cand isi numarau banii ai mei, de fiecare data cand se intorceau acasa eu ma guduram pe langa ei. Si in felul asta strangeam bani. Pe care nu ii cheltuiam aproape niciodata, ii tot strangeam, eventual imi luam ceva cu adevarat mare, un calculator, o imprimanta, un scanner dupa ce am intrat la liceu. Pana spre sfarsitul liceului eu nu prea am stiut ce inseamna cheltuit bani pe undeva de una singura (in afara de revistele auto si de ziarele de sport, bineinteles 😛 ).

PS – din nou la vechea tema?

viatanomada

Deocamdata ai mei nu prea au treaba cu banii,stiu ca daca au nevoie de ceva cu adevarat sunt prompta(si daca merita)iar atunci cand stiu ca-si doresc ceva ce au si prietenii lor si e o chestie rezonabila iar se rezolva.E dragut cand sunt uimiti ca am stiut ce-si doresc.Atunci cand au bani ii pastreaza pentru excursii sau vacanta sau situatii de urgenta(ca se mai exista si d’astea din pacate).Calculam diversele mofturi in carti sau reviste de care au nevoie sau in consumabile pentru pictura si atunci se calmeaza.Dar trece timpul si mai vedem noi.

vectorialpx

Am scris si eu un articol acum o vreme referitoare la educatie [http://blog.vectorialpx.net/educatia-la-romania-194.xhtml] dar imi dau seama ca e foarte greu sa te lupti cu anturajul stabilit de societate.

nina

@vectorialpx- societatea are in educatia membrilor sai un rol important dar parintii sunt primii care pot arata copiilor niste valori reale de care sa nu se dezica, orice le-ar face societatea.
Bine ai venit!

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.