Era o zi insorita de iarna. Zapada trecuse si odata cu ea si drumurile alunecoase erau de mult apuse/uitate. Oamenii pe strazi pareau pierduti in griji dar pentru mine ziua incepuse promitator. Sa zicem ca era ieri. 😀
Trebuia sa ajung la Unirii sa dau comanda de un tricou cu mesaj pentru unul din colegi. Mancasem deja bomboanele si era frumos sa-l rasplatim cu ceva concret.
Conduceam minunea mea de spark cu mare voiosie, aş spune chiar “fluierând”. La un moment dat, vad ca vrea sa iasa de pe o straduta, de undeva din spatele unor blocuri, o dubita peugeot. Omul de la volan a oprit sa se asigure. Eu trec. Nu de tot. Apuc sa trec doar cu botul masinii ca de restul s-a agatat dubita. Si mi-a zgariat toata partea dreapta. Usor, dar zgariata si pe alocuri indoita. Tot usor. 😀

Am facut ieri si mi-a iesit excelent. Nu am apucat insa sa-l gust. Abia ce l-am scos din cuptor si-au tabarat ai mei pe el, de ziceai ca-i cel mai bun chec din univers, l-au taiat cald, l-au mancat cald si-ar mai fi vrut. Azi fac doua si poate apuc sa fac o poza inainte sa dispara. Apoi daca doriti va dau si reteta, care acum e secreta. O am de la Natalia care o are de la o colega care o are…
