Tag: sarbatori

Aștept ceva

Sunt sigură că nu numai mie mi se întâmplă asta, dar zilele astea la mine se manifesta mai intens decât altă dată.

Am impresia că tot ce fac e așa, în virtutea inerției, până trece ceva, unde ceva-ul e un termen de predare, e o zi din calendar, e un moment, e o intâlnire, e ceva. După care invariabil ceva-ul trece, toată lumea e fericită, planetele se aliniază și eu mă trezesc după o vreme, scurtă, că asta-i problema, că aștept să treacă alt ceva, după care sunt sigură că lucrurile vor reveni la normal. Unde normal e atunci când ai timp dimineața să-ți bei în tihnă cafeaua, îți poți lua gustarea la 10,30, poți lucra fără alte întreruperi până la prânz, îți poți duce copiii la școală și te poți opri să admiri pomii înfloriți de la marginea parcului în drum spre casă. Normal e atunci când ai o oră rezonabilă a sfârșitului de program, când poți face seara o prăjitură pentru ai tăi, când îți începi ora de lectură mai devreme de unu dimineața, normal e (mai spuneți și voi).

Din păcate de vreo trei luni normalul ăsta nu mai vine și eu mă simt din ce în ce mai fără vlagă. Nu vă gândiți că nu-s învățată cu program prelungit și multă muncă, numai că de data asta…

Continue reading Aștept ceva

La revedere 2011, bine ai venit 2012!

Dragii mei, vă numesc așa din toată inima, vă urez un an nou plin de împliniri, cu multă sănătate și bucurii!

Fie că vă numărați printre cititorii fideli de toane, fie că ați venit aici căutând ceva sau pur și simplu din greșeală vreau să știți că pentru mine sunteți cu toții importanți, mă bucur tare că pe mulți dintre voi am reușit să-i cunosc personal, pentru ceilalți nu-i timpul trecut și urarea de azi este pentru voi toți.

Aș vrea să putem uita momentele grele, bolile, neputința, certurile, bârfele și pițipongeala și să ne păstrăm în suflet doar ce iubim mai mult, doar momentele frumoase, doar prietenii buni și să ne uităm la noul an cu optimism.  Nu va fi greu, va fi exact așa cum ni-l vom face noi. Să nu uităm asta nicio clipa și atunci totul va fi bine.

Continue reading La revedere 2011, bine ai venit 2012!

Fără titlu

Niciodată, de când am blogul asta, n-am avut rețineri în a scrie ceva. Bine, au fost multe zile în care nu am scris pentru că nu aveam inspirație sau  timp, dar acum nu-i vorba de asta. Am trăit multe în ultimele zile, s-au întâmplat destule, am multe chestii de care aș putea scrie, dar am o reținere pe care cu greu mi-o înfrânez acum când tastez. Nici titlu nu-mi vine să-i pun postului.

Nu înțeleg ce se întâmplă, nu știu dacă și altcineva a pățit-o, tind să cred că e de la lene, dar credeți-mă, oricum nu lenevesc.

Am încercat pe 26 să nu ies din casă orice-ar fi. Mi-a reușit, dar am fost ca un leu în cușcă, m-am învârtit, am găsit 1000 de lucruri de făcut în casă, m-am răsucit și până la urmă n-am ieșit nici măcar în curte. 😀

Continue reading Fără titlu

Patru ierni de toane

Nu știu cum se face că întotdeauna iarna mă apropie mai mult de blog. Vorba aia, am făcut deja trei ierni împreună, asta-i a patra și ceva tradiții trebuie să se fi născut.

Am recitit azi parte din postările din 2008 și-am înțeles că altfel aștepți Crăciunul când mergi la serviciu, și-ar fi cazul să nu mă mai plâng de lipsă de timp, că dacă mă descurcam atunci, cu siguranță mă voi descurca și acum.

În 2009 pe vremea asta îmi luam covor în sufragerie așa din goana mașinii, ceea ce îmi arată că nu m-am schimbat prea mult ținând cont că și anul asta schimb uși și mobilă în prag de sărbători. Nu pot să nu observ că acum cheltuiesc mai mult, cu tot cu criza. 🙁

Continue reading Patru ierni de toane

Raportați, vă rog!

Hehehe, uite că a trecut Moș Nicolae și pe strada mea și tare bine mi-a părut când aseară (da, la mine a venit prima dată :D) mi-am găsit ghetele pline de cărți și dulciuri.

Bucuria a fost cu atât mai mare cu cât și ghetele copiilor erau tot pline de cărți și dulciuri, iar fețele lor fericite când și-au găsit cadourile de la Moș au fost, ca de obicei, priceless. Dacă mai punem la socoteală și faptul că titlurile erau exact cele solicitate moșului aproape că nu ne-am mai încăput în piele de bucurie.

A, a primit și tati ceva, o periuță de dinți specială. Asta pentru că pe cea veche, care era la fel de specială, am folosit-o eu  pe post de periuță de unghii. Nu, nu sunt mândră de asta, dar chiar aveam nevoie în momentul ăla să-mi scot ceva de sub unghie și aia mi-a fost mai la îndemână, chiar dacă fix lângă ea era și periuța mea de dinți. 😀

Continue reading Raportați, vă rog!

Să vină și la ei sărbătorile

Azi am avut impresia că toată ziua e luni. Probabil că nu-i nici prima nici ultima dată când se întâmlă așa, dar atât de mult m-am relaxat acum pe seară când am înțeles că vine weekend-ul, încât simt că ăsta-i momentul când trebuie să vă vorbesc neapărat de ei.
Când spun ei, mă refer la familia nevoiașă de la tine din bloc sau la vecinii părinților mei de la țară. La copiii din Casa de Copii a Asociatiei “The Door” Mogosoaia cărora Sabina ajutată și de noi, cei care putem, încearcă șă le ducă daruri și de acest Crăciun, dar și la Valentina, fata de la Timișoara care-și continuă odiseea și încearcă din răsputeri să rămână pe linia de plutire. Mai înseamnă și toate familiile care ne așteaptă, oameni pe care uneori i-am ajutat împreună cu Ioana și care n-au absolut nicio putere spre a-și depăși situația.
N-am cum să-i mulțumesc pe toți, am înțeles asta, dar nici nu pot să stau liniștită să-mi văd de ale mele și să nu fac nimic. Oameni buni, e decembrie, luna în care fiecare dintre noi trebuie să dăruiască ceva. Ce-ar fi ca anul acesta, pe lângă cadourile pe care le faci alor tăi să faci și-un cadou unui om care altfel n-ar primi nimic? Ai idee ce senzație de bine se întoarce către tine odată ce faci un astfel de gest?
Înceacă unul din link-urile de mai sus și alege o familie căreia să-i trimiți anul acesta un cadou. Din suflet.
Sau alege un om nevoiaș pe care-l știi și fă-i o bucurie oricât de mică, acum, de sărbători. Ei se vor bucura, dar crede-mă, tu vei fi de-a dreptul fericit.

Momente intense

Când spui moment intens eu înteleg emoţie, concentrare, suflet  făcut ghem, piele ca de găină, lacrimi în ochi,  o gheară în stomac, o zvâcnire de venă în spatele urechii… Le stiu, le cunosc, le-am trăit şi-am să le mai trăiesc. Nu se temină întotdeauna cu bine, dar sunt memorabile.

La mine prima dată s-a manifestat cu lacrimi în ochi.  Aveam 7 ani şi mă despărţeam de mama, care rămânea în spate în timp ce eu intram în şcoală. N-am plâns atunci, am făcut-o însă peste 25 de ani, când  eu am fost cea care a rămas în spate ascultând: “ să sune clopoţelul, în prima zi de şcoală, să-nveţe toţi copiii, să scrie cu cerneală…”  iar Iulia si Sonia, fetiţele mele, păşeau, ţinându-se de mână, pentru prima dată pe treptele şcolii. Mi se face în continuare pielea ca de găina la fiecare început de an şcolar. Al lor, că la ale mele, după clasa întâi n-am mai avut emoţii. Doar bucurie. Intensă.

Momentele de aşteptare sunt, iarăşi , de-o intensitate aproape nepermisă.  Un rezultat la un examen nu este aşteptat decât  cu inima strânsă,  fie că eşti la limita dintre  noua şi zece, fie sau mai ales, dacă esti pe punctul de a-l pica. Când nu ştii în ce toane va fi azi profesorul de statistică şi dacă problema aia se rezolva de fapt intr-un  alt fel.  Deh, momente…

Continue reading Momente intense

Zile de relaș

A vrut Dumnezeu ca anul acesta de Paște să avem soare și zile frumoase. Am stat mult în curte, am fost în vizită la prieteni, care btw, și-au făcut o casă frumoasă și așteaptă acum să le crească gazonul în curte, am mâncat, am râs, am meditat (în pozele alea în care am ochii închiși asta făceam, să fie clar!), am vorbit și ne-am jucat. Ah, de-ar fi toate zilele din an așa frumoase… La însorite mă refer. 😀

Sper că și voi ați petrecut frumos!

Scurte de luni

Nu-ș cum naiba astea scurte pică numai lunea. Poate pentru că în această minunată zi de început de săptămână nici iarba nu crește, nici leoaica nu vânează. Ia să vedem:

  • În weekend am fost la țară, la parinți,  de unde am venit cu nici mai mult nici mai puțin de 270 ouă. Da frate, în fiecare zi ia mama din cuibar câte 45 de ouă.
  • Azi sper să-mi primesc cărțile pe care le-am comandat online săptămâna trecută. De mult n-am mai așteptat cu așa bucurie un pachet cu carți. Nu vă spun încă de ce. 😀
  • Nu mă mai ințeleg cu copilul Sonia care face zilnic baie în cadă. Oricât aș încerca eu s-o îndrept spre duș, ea are argumentul suprem: Mami, în curând n-am să mai încap în cadă și atunci îmi va părea rău că n-am folosit-o când eram mică. WTF
  • A venit primavara.
  • Îmi trebuie neapărat un pat și-o saltea nouă, pe alea vechi le-am rupt. Nu întrebați.
  • Azi sau mâine va trebui să merg din nou la AF. Sper să reușesc de data asta. Tineți-mi pumnii! N-aș vrea să mă las doborâtă de sistem. 🙁
  • Se simte în jur apropierea sărbătorilor de Paște, care-mi sunt foarte, foarte dragi. Evident, dacă nu ținem seama de aglomerația din magazine, pe care sper să o sar cu măiestrie anul ăsta.
  • Au înflorit copacii chiar și în București. Când mă gândesc că peste câțiva ani îmi va înflori magnolia din curte, parcă nu-mi mai pare așa rău că anii aia se vor adăuga la vârsta mea.
  • Vă doresc tuturor o săptămână excelentă!

Să mă achit de-o datorie

Știți că urma să prepare  și Iulia ceva, da?

În penultima zi a anului pe care tocmai l-am încheiat, și care în paranteză fie spus, n-a fost tocmai rău pentru mine, copilul Iulia și-a ținut promisiunea și ne-a pregătit și ea un desert. A făcut-o însă în cu totul altă manieră decât Sonia, adică a apărut în bucătărie și a zis: “Lăsați-mă și pe mine să fac un desert!”  I-am cerut să-mi arate rețeta, să văd ce-a ales ea cu privirea limpede mi-a spus senină: “Nu-mi trebuie rețetă, eu fac clătite.”  😀

Bineînțeles că până la urmă a apărut și rețeta, care era cu totul altfel decât fac eu clătitele în mod obișnuit, copilul a găsit-o pe net și s-a decis că pe aia o face.  A pregătit o compoziție pentru 10 clătite și s-a apucat de treabă. A trebuit doar să i le întorc eu, căci altfel cred că de revelion zugrăveam bucătăria. 😀 În rest, ea a ales umplutura, ea le-a aranjat cum a găsit de cuviință pe farfurii și ne-a invitat la masă. Au fost, desigur, delicioase: Continue reading Să mă achit de-o datorie