Paula Seling – Cerul si pamantul
Anul acesta n-am vrut niciun cadou de Crăciun. Nimic. Nici de la mine, nici de la ceilalţi. Am nevoie numai de sănătate. Şi pentru mine şi pentru ceilalţi. Are cineva de prisos sănătate?
Mos Crăciun a venit, fetele sunt fericite. Ne-au scris şi o scrisoare în care ne mulţumesc pentru cadouri. 😀
Am scris un post lung în care vă povesteam întreg necazul care mă ţine în sah de vreo trei saptamani. L-am şters. Nu-i treaba voastră şi în plus, vin sărbătorile. Lumea aleargă după cadouri, după cumpărături, dupa brad… Nu-i nimic rău în asta. Numai că eu n-am chef de nimic. Nici măcar fetelor nu le-am luat cadouri. Abia am ajuns să le cumpărăm ceva mai gros de îmbrăcat.
Azi copiii pleacă la colindat şi sinceră să fiu sper ca măcar ei cu urările lor să mă scoată din starea asta nasoală.
O încercare de-a mai uita de supărări am făcut-o acum vreo două seri, când după ce-am venit de la spital, unde tata începe uşor, uşor să se simtă mai bine, am avut chef să împodobim bradul. A ieşit aşa:
Sau nu. Ştim cu toţii că urmează cea mai nebună perioadă din an în privinţa cumpărăturilor. Ei bine, chiar acum mie mi se întâmplă ceva grav. Nu îmi mai place să merg la cumpărături. Pam. Pam.
Se întâmplă adesea în ultimul timp să rămânem fără diverse alimente, oarecum de bază în casa omului, cum ar fi brânză, ouă, lapte, uneori chiar apă, iar pe mine nu mă trage inima să merg să le cumpăr. De unde în urmă cu câţiva ani abia aşteptam să vină ziua în care mergeam la cumpărături şi niciodată dar absolut niciodată nu respectam lista cu care plecăm de acasă, acum trag cât pot de mult de timp până să-mi iau inima în dinţi si să intru în magazin.
Nu-i vorbă, că nici acum nu respect lista şi tot timpul bugetul pe care-l stabilesc acasă, se dublează la faţa locului , dar nu mai am plăcerea aia de a cumpăra, de a găsi cel mai bun ulei de măsline la reduceri sau de a lua trei feluri de cereale pentru că nu mă puteam hotărî acolo care din ele mă slăbeşte mai repede. 😀
Gata. Mi-au trecut toanele rele, au revenit cele bune. Am închis necazurile într-o cutie mica şi am acum o cutie nouă şi mare pe care vreau să o umplu cu lucruri frumoase.
De câteva zile caut să comand un pat supraetajat pentru camera fetelor. M-au înnebunit de cap cu asta şi am zis că merită să-l primească de Paşte, in loc de papusa chicco bello. 😀
Ieri, în sfârşit, am găsit pe cineva care nu mi-a spus direct că nu mai sunt (paturile sunt făcute undeva în Ungaria dacă nu mă înşel). Omul mi-a promis că încearcă să mi-l trimită până-n sărbători, mi-a facut şi reducere pentru că nu are culoarea pe care am vrut-o eu, etc.
Buna dimineata la Mos Ajun si maine cu bine, la Mos Craciun!
Vine Craciunul. Atat am vorbit despre el, ca nu-mi vine sa cred ca-i aproape gata sosit si va trece mai repede decat vom avea noi timp sa mancam sarmalele din oala mare, toba si piftia.
Nimic nu se compara insa cu asteptatrea copiilor. Il asteapta pe Mos, parca pe masura ce trec anii, cu asteptari mai mari. Ma intreaba la ce ora vine Mosul, vor sa doarma sub brad, isi fac planuri inchipuindu-si cum s-ar juca daca primesc nu stiu ce jucarie… 😀 Ieri le-am prins cu ultima gaselnita in materie de asteptare. Au gasit un site care le spune cat mai e exact pana vine Mos Craciun si ce face el in momentul asta. Vreau sa va zic ca verifica din zece in zece minute starea lucrurilor, accesand site-ul cu pricina. Daca nu ma credeti, verificati.
Pana si eu astept cu mare drag sa le vad fețele in momentul in care vor gasi cadourile sub brad. Nici nu mai contreaza de unde a pornit obiceiul asta si cat va tine, important este ca noi il traim cu intensitate, cu bugete mai mici sau mai mari de la un an la altul.
Fetita se trezeste ca in fiecare duminica, un pic mai tarziu. Nu atat de tarziu pe cat ar vrea, insa duminica somnul pleaca devreme.
Azi se inbraca frumos. Pentru ca primavara si-a intrat in drepturi si vremea acum ii permite isi ia plovarasul subtire roz, lucrat finut de bunica cu anchior. Isi pune si fustita gri, lucrata de mama la noua prima ei masina de cusut. Isi pune dres de doamna, desi ea nu are decat 10 ani si e foarte multumita de felul in care ii vine tinuta. O sa-si puna balerinii gri cand va iesi impreuna cu tata din casa. Vor merge impreuna la cateva rude, carora le vor duce imparteala.
Mama a pregatit deja farfuriile cu bunatati, cozonac, drob si oua rosii.Totul e gata, cei doi pleaca. E ziua de Paste. Pana si Dacia lor din ’75 era rosie. Au facut turul orasului in cateva ore. Pe unde se duceau, rudele ii primeau cu zambete si oua rosii. Si se minunau. Vai ce mult a crescut fetita! Am auzit ca invata foarte bine! Si ce frumoasa s-a facut! Seamana cu taica’su! Si tatalui ii crestea inima, cand auzea asa vorbe frumoase, despre odrasla lui.
Iti urez din suflet, “La multi ani”, tie, celui ( celei) care citesti aceste randuri!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ygr7FPJhB_Q&feature=related]
Ca tot romanul care se respecta, ieri am fost in cel mai putin aglomerat supermarket din capitala, pentru cumparaturile de Craciun ( oricum aveam frigiderul gol si singura noastra zi libera in care putem merge la cumparaturi e sambata 😀 ). Am avut dreptate, parcarea era aproape goala si la case cate o persoana, maxim doua.
Da, totul parea a nu fi “Romania inainte de sarbatori” dar bucuria n-a durat prea mult. Doar pana am ajuns la carne:
Fara sa ma gandesc mult inainte ( la mine ” gandesc mult” = ” razgandesc” ) imi fac o lista cu 3 lucruri pe care vreau sa mi le aduca mosul ( e superbine daca primesc doar unul din ele):
1. o excursie de cateva zile la munte 🙂
2. o placa wii fit 😀
Dupa un weekend foarte linistit incepe maine o saptamana plina si agitata.
O zi obisnuita la birou incepe cu cafeaua de dimineata si cu schimbul de impresii cu colegii despre weekendul ce tocmai s-a incheiat ( am niste colegi minunati 🙂 nu mai gasesti altii ca ei pe o raza de …..km de firma). Deschid calculatorul verific e-mailul si citesc cateva stiri ( sport si monden ce credeati 😀 ). Aha, si horoscopul, citesc horoscopul, il mai dau si la altii, asa ca sa stie lumea la ce sa se asteapte, sa nu fie debusolati toata ziua 😀 ( sit, n-am mai facut asta de ceva vreme, dar promit sa reiau). Dupa care incepe nebunia ( telefoane, vanzari, intalniri, vanzari, achizitii, vanzari, vanzari, vanz…. . In jur de 16.00 se linisteste treaba si revin la stiri ( doar sport), si la muzica. In jur de 17.30 gata, plecam acasa.
Mda…, dar asta ar fi intr-o zi obisnuita de lucru, nu intr-o luni de sfarsit de an, cand toti bugetarii vor sa cheltuiasca banii care le-au ramas, cand sefii vor un bilant exteordinar la sf. de an, cand clientii nu mai stiu daca e bine sa cumpere acum, cand logistica are alte treburi mai importante decat livrarile tale, cand mai sunt atatea si atatea de rezolvat de parca vine sf. lumii. Sau vine…….?
Oricum ar fi, promit sa o iau slowly si sa nu ma las angrenata de agitatia din jurul meu. Ca vorba ceea, daca te agiti prea tare, or sa treaca sarbatorile pe langa tine si n-o sa le simti decat lipsa 🙂