O dimineață ploioasă nu poate începe decât așa:
Mancăm un croissant cu miere, bem o cafea și plecăm către Bookfest. Sper să-mi iau câteva cărți bune, pentru că de vreo lună trenez cu trei cărți pe noptieră, și nu m-a prins niciuna. Mi-am propus acum ceva timp să nu-mi bat capul cu cărți care nu-mi plac din prima, dar nu știu de ce nu mă țin de chestia asta.
Am o listă cu vreo 5 cărți pe care vreau să mi le iau azi, sper să le găsesc și să vi le arăt după amiaza. Uite, e gata dupa-amiaza:
Altfel eu sunt bine, la munca. 😀
Mă trezesc dimineața. Atât cât pot mă țin de cuvânt. Uneori scriu, alteori, cum a fost azi de exemplu, n-am chef. Îmi fac cafeaua fără să dau drumul hotei pentru ca aroma ei să pătrundă și în cel mai îndepărtat colțal casei.
Intru în baie să fac un duș scurt așa, de vineri dimineață, dar am de gând să-mi săpunesc și capul să mai sperii din pureci. Dau drumul apei și curge direct de 35 grade cât îi spune bateria simandicoasă cumpărată dintr-o excursie în Belgia. E nemțească. Mă întorc cu ochii pe jumătate închiși și caut un șampon pe raftul cu de toate. Ar trebui să fie multe. Vreo 4. La noi aproape fiecare are altă preferință la șampon. Nu-i niciunul. Mă șterg la ochi și mă mai uit o dată. Nimic. Nada. Niente. Nothing. Erau pe rafturi geluri de duș de toate felurile, erautretamente de păr, balsamuri, uleiuri aromate, scrob, mai puțin șampoane.
Nu mai devreme de sâmbăta trecută am luat cu mâna mea din supermarket două șampoane noi, dar nici cele vechi nu erau terminate. Unde naiba sunt? Și atunci mi-am amintit. Mi-am amintit că am două fete certate cu dușul. Nu în sensul că nu se spală, ci în ideea că nu-l folosesc. Ele preferă cada și cum noi adulții nu prea mai avem timp s-o folosim, e toată numai a lor. Le uită Dumnezeu în cadă câteva ore în fiecare seară. Când iese una intră cealaltă așa că dacă ai trebă seara în baia de sus, n-ai avut noroc. Revenind la șampoane, am înțeles cine-i hoțul.
Anul trecut pe 5 octombie profesorii făceau grevă. Şi era ziua educaţiei. Anul acesta istoria se repetă, numai că situaţia e mult mai maro. Se ştie că atunci când vrei să zgâlţâi din temelii o societate şi intenţia ta e ca treaba asta să aibă repercusiuni pe termen lung, încerci să-i dezorganizezi economia, sănătatea şi învăţământul. Vi se pare că ştiţi un loc unde se întâmplă asta? Mda… şi mie.
E aşa frumos afară că nici nu vreau să mă enervez. Da, ştiu că plouă, dar mie îmi place ploaia. Îmi place şi să mă plimb prin ploaie uneori, ceea ce voi face şi azi, întrucât trebuie să ajung undeva şi mi-e lene să vad care-s străzile închise din cauza mitingului, aşa că o voi lua frumos la picior prin oraş. Fără umbrelă.
Azi am de cumpărat Legendele Olimpului. Îmi amintesc de vârsta la care le-am citit prima dată. 10 ani. Mi-au plăcut foarte mult şi pentru că aveam mintea odihnită am ţinut minte toţi zeii. Când le-am reluat, pe la vreo 13 ani, mi-am făcut arborele genealogic al zeitătilor, ca să-i reţin cu tot cu legăturile de rudenie. 😀 Acum a venit rândul fetelor să le citească.
Acum o săptămâna am dus fetele la ţară bunici. Bucurie mare, că acolo cam fac ce vor ele, însă dorul de părinţi (adica de mami şi de tati) le apucă mai repede decât ar fi cazul, aşa că trebuie stabilit cu ele de la început cât urmează să stea acolo, când venim să le luăm sau să le vizităm şi tot aşa. Prima revedere urma sa fie peste doua saptamâni dar sa vedeţi…
În bagajele lor şi-au făcut loc multe rochiţe, fustiţe,tricouri cu mânecă scurtă, pantaloni scurţi şi cam atât, ca era vară atunci când au plecat. Le-am pus şi câte un trening şi câte-o pereche de blugi, dar cine să se gândească că prima săptămână de stat la bunici va fi una de toamnă veritabilă, cu ploi şi vreme rece, cu vânt şi copaci rupţi.
Aşa că, vreau nu vreau, mă duc mâine să le mai duc haine groase. Logic că de luni va veni vara adevărată şi nici nu se vor atinge de ele, dar poţi să rişti? Sorin zice că-i doar un pretext, că vreau eu neapărat să le văd şi nu vreau să recunosc. 🙁
Continue reading Merg să le duc haine sau e doar un pretext?
Trebuie să fiţi de acord cu mine, că azi e zi de numărat bani şi făcut copii. 🙂
Dar nu, noi am plecat, ca în fiecare zi spre serviciu, ne facem treaba cum ştim noi mai bine şi încercăm să nu ne gândim cât de bine ar fi fost dacă eram acum într-o cabană ascunsă undeva în munţi, împreună cu câţiva prieteni.
Să te trezeşti la ce ora vrei, să mănânci omletă cu şuncă şi mărar la micul dejun, să-ţi bei cafeaua pe verandă urmărind ploaia, să citeşti ceva în timp ce bucătarul grupului pregateşte prânzul, să-ţi pregăteşti undiţele pentru momentul în care ploaia se va opri şi veţi încerca să prindeţi câţiva peşti, în râul din spatele cabanei, pentru grătarul de diseară.
Hai că am luat-o razna, îmi trebuie urgent, dacă nu concediu, măcar ceva de mâncare. 🙁
Cand toata lumea incerca sa mai salveze de ploaie ce se mai putea salva, eu faceam poze:
Din nou vreme urata (pentru voi) din nou stare misto (pentru mine).
Mai nasol este ca am muncitorii in curte si nu pot lucra pe ploaie. Astia de la meteo au zis ca vremea se strica de miercuri. 😀 Acum asta e, cum ne-o fi norocul, bine ca e gata fatada. Acum suntem in faza “Pe afara-i vopsit gardul, inntru-i leopardul!”
Ok, lasand asta la o parte, ne-am bucurat ieri de poate ultimul weekend cu caldura din toamna asta. Am fost in parc la IOR si am zis ca stam o ora. Insa acolo timpul trece altfel si fara sa ne dam seama de timp, am petrecut trei ore excelente, in natura. Ce daca aveam un mare teanc de rufe pentru calcat? Ia sa vedem, moare cineva ca n-am calcat eu rufele ieri? Nu, cel mult, intarzie cineva la scoala, pentru ca mami dimineata calca de zor la uniforme si camasi. :
Prea brusc…. dar asta nu o face cu nimic mai urata. Mie imi place vremea asta poate pentru ca sunt nascuta toamna.
Azi dimineata am auzit a radio ca s-a inventat parfumul de iarba proaspat cosita. Uof… Chiar asa sa fi ajuns omenirea? Sa se multumeasca cu un amestec de trei substante chimice care iti dau senzatia ca miroase a iarba? Tragic.
Incep saptamana cu un ochi care rade si se bucura de prezent (ploaie, vacanta, sanatate) si unul care plange si se gandeste la viitor (spary cu miros de iarba, sfarsitul vacantei, alegeri).
Tocmai m-au sunat ai mei din Braila. De fapt un sat de langa Braila. Mi-au spus ca a fost prapad acolo.
Cel putin omunele Scortaru Nou, Gemenele au fost sub grindina de marimea unui ou de gaina, cca 15 minute in urma cu jumatate de ora. Ai mei plangeau. Toata munca lor de cativa ani s-a dus pe apa sambetei.
Casa are geamurile sparte si tencuiala cazuta. Tabla este sparta si podul plin de gheata. Puii care au scapat sunt fara pene. Pana si cotinetele erau pline de grindina. Pomii sunt inca in picioare dar nu mai au nici frunze nici fructe. Gradina este neagra, iar pamantul care arata de parca este proaspat arat. Nu rosii aproape coapte, nu vinete, nimic…