Tag: parinti

Cum fac copiii curăţenie

Tata:

– Voi doi (eu si fratele meu, Laurenţiu) nu ieşiţi afară la joacă, pâna nu e curaţenie lună la voi în cameră.

Noi, cu capetele plecate şi feţele triste, intrăm în cameră şi privim resemnaţi dezastrul. Totul era cu susul în jos, adică paturile nefăcute, hainele curate amestecate cu cele murdare erau prezente la tot pasul (la propriu), cărţile şi caietele într-o dezordine de nedescris pe birou, pe scaun, pe pat… perdeaua era desfăcută din câteva cleme, cănile cu laptele de seara stateau stinghere pe marginea mesei, iar asta era doar ce se vedea, la o simplă aruncare cu privirea.

Nimic nu amintea de faptul că cu doar 24 de ore înainte camera abia fusese amenajată. Nimic. Poate doar lipsa prafului vizibil, dar cine să mai caute urme de praf în aşa dezastru. Fusesem ca două mici termite care văzându-se într-un loc numai al lor,  frumos amenajat, dăduseră frâu liber bucuriei şi se alelesese praful de tot. Sau aproape de tot, pentru că încă se mai putea face câte ceva.

Continue reading Cum fac copiii curăţenie

Portofoliu

Aseară am fost la şedinţă cu părinţii. 🙁

Printre altele am aflat că toţi copiii din clasă (ok, unu sau doi nu se încadrează aici) au probleme cu portofoliu. Acesta, pentru cei dintre voi care nu ştiu, înseamnă o mapă în care copilul îşi păstrează toate fişele lucrate la diverse materii, gen română, istorie, geografie, ştiinţe. Fişa, de exemplu pentru Ştefan cel Mare,  e o foaie pe care copilul scrie câteva lucruri despre domnitor, lipeşte două fotografii legate de vremea respectivă, o biserică, un portret şi cam atât.

Mapa asta copiii trebuie să o aibă la ei de fiecare dată când au materiile respective, adică în fiecare zi. Ia ghiciţi! Nu prea se întâmplă asta. Cel puţin caprele mele uită tot timpul portofoliul  acasă. Şi ce se mai chinuie la fişelea astea pentru că-s dese, sunt zile în care au de făcut şi câte două. Pentru ca mai apoi să le uite acasă. 🙁

Continue reading Portofoliu

Copilul merge cu Steaua si tata face socoteala

steauaIeri, in prima zi de Craciun, la noi in cartier, ca mai departe de el nu cunosc, e obiceiul ca astia mici sa meraga cu Steaua. Adica sa ureze “Steaua sus rasare, ca o taina mare…”

Au fost ei cu colindul, cu “Domn, Domn” dar acolo au primit covrigi, mere si nuci, si vorba lui Arhi, asteptau sa mearga cu Steaua ca sa castige si ei un ban cinstit. 😀

 S-au organizat in grupuri de trei (pentru ca asa-i traditia, erau trei magi) si-au facut rost de cate-o stea mai mica sau mai mare, care mai de care mai urata, daca ma intrebati pe mine, si-au plecat.

Continue reading Copilul merge cu Steaua si tata face socoteala

Dezastru la Braila

Tocmai m-au sunat ai mei din Braila. De fapt un sat de langa Braila.  Mi-au spus ca a fost prapad acolo.

Cel putin omunele Scortaru Nou, Gemenele au fost sub grindina de marimea unui ou de gaina, cca 15 minute in urma cu jumatate de ora. Ai mei plangeau. Toata munca lor de cativa ani s-a dus pe apa sambetei.

Casa are geamurile sparte si tencuiala cazuta. Tabla este sparta si podul plin de  gheata.  Puii care au scapat sunt fara pene. Pana si cotinetele erau pline de grindina. Pomii sunt inca in picioare dar nu mai au nici frunze nici fructe. Gradina este neagra, iar pamantul care arata de parca este proaspat arat. Nu rosii aproape coapte, nu vinete, nimic…

Continue reading Dezastru la Braila

Oameni care depind de noi

Majoritatea dintre noi, nu suntem singuri pe lume. Avem parinti, iubiti , copii, prieteni… Tinem vreodata cont de ei cand luam o hotarare?  Desigur, vorbesc de  hotarari mai importante decat culoarea pantofilor din dimineata de vineri. Importante zic. Atat de importante, incat ei sa fie afectati intr-un fel.

Ne hotaram de ex. sa facem facultatea in alt oras. Ne gandim la parintii nostri? Ne pasa ca ei, dupa 18 ani, in care copilul/copii a fost prioritatea lor nr.1 zilnic, raman acum  fara “obiectul muncii” ?

Sau, parintii isi schimba serviciul, se duc sa castige mai mult pentru copii lor, in alt oras/tara.  Sa luam in calcul varianta in care copilul pentru asta isi schimba scoala si implicit colegii, prietenii si viata.  Nu vreau sa ma gandesc la cazurile in care copii sunt lasati acasa, mai ales cand au sub 18 ani si pleaca ambii parinti de langa ei. Au luat parintii in calcul fatul ca, altul ar fi fost destinul copilului lor?

Continue reading Oameni care depind de noi

Petrus

Erau trei frati la parinti. Trei baieti, de la mic la mare Danut (7) , Petrus (9) si Fanel (11). Erau, ca orice baieti de varsta lor, tare neastamparati. Vremurile erau grele si parintii lor nu aveau bani sa le ia incaltari si haine la fiecare. Purtau de la unu la altul. Totdeauna cel mai mare avea parte de palton nou, ghete noi, care din ce in ce mai ponosite, erau luate in primire pe rand, de Petrus si Danut. Intr-o primavara timpurie, Petrus si-a luxat mana stanga. Trebuia sa mearga la oras, la doctor si nu avea ghete bune. Le-a luat pe cele noi ale lui Fanel. Petrus era asa mandru de ele si Fanel era asa suparat, incat mama a trebuit sa-i promita ca ii va aduce ceva de la oras, numai sa vina sanatosi acasa. Doctorul i-a pus mana la loc lui Petrus si mama cu copilul s-au intors acasa. Pe drum, baiatul ii zice femeii ” Fa mamica, io nu-i mai dau ghetele astea lu’  Fanel.”  “Ei, parca e voia la tine” ii raspundea mama. Din oras femeia luase trei bomboane mari de ciocolata ( in mintea mea, sunt  ca Ferrero Rocher). Cand au ajuns acasa, au aflat cu totii ca trebuie sa se joace mai linistit de acum in colo, ca drumul la doctor e costisitor, dar ca totusi le-a adus ceva de data asta si le-a dat cate o bomboana la fiecare. Danut a desfacut bomboana si a mancat-o imediat, Petrus la fel, dar  Fanel  a gasit si el o metoda sa-si enerveze fratii, asa ca a pastrat un pic bomboana, si a bagat-o in gura dupa ce cei doi le-au terminat de mancat pe ale lor. Nu vreti sa stiti cum facea, cum  scotea bomboana usor cu limba afara ,  ca astia doi sa  o vada si sa pofteasca. Numai ca Petrus, fara sa se gandeasca prea mult, Continue reading Petrus

Violenta in scoli

Pe mine ma ingrozeste treaba asta. Copii batuti de profesori, copii batuti de copii, profesori batuti de copii. Ce urmeaza? Profesori batuti de parinti, parinti batuti de copii, etc. 😀 . Nu-i de ras.

Ideea este, ca asta nu se intampla de  azi de ieri. Parintii mei imi povesteau, cum luau ei cate o palma peste fata, de la domnul Panait ( un profesor de tara, despre care ei vorbesc cu respect),  cand spuneau convisi ca, 5×5 fac 42.  Pe vremea cand eram eu in scoala, profesorii nu ne bateau, in schimb erau batai intre copii. In special intre baieti, dar uneori si intre fete. De conflictele astea, nu aflau niciodata parintii si in foarte rare cazuri profesorii.  De atunci situatia a degenerat si acum nu numai ca se bat intre ei, dar isi bat si profesorii, ca de, evoluam.

Oameni buni ce-i de facut? Unde gresim?

Azi avem musafiri

E dimineta si astept sa vina musafirii. O sa se umple casa de copii ( doua perechi de gemeni + inca unul). Sper sa fie o zi frumoasa si pentru copii dar si pentru adulti. Pacat ca a cam inceput sa ploua. Am de gand sa le fac o tarta cu gem ca sigur n-au mai mancat prajituri facute-n casa, de mult. Poate ne ducem diseara sa le aratam si lor un pic bucurestiul luminat. Baietii ziceau ca ar fi vrut sa se duca si la tenis de masa, dar nu cred ca or sa fie nevestele de acord ( vezi doamne, raman singure cu copii si nu fac fata 🙂  ) . Eu cred ca copii ar fi tare bucurosi sa ramana fara nici un parinte acasa 😀 dar nu au ei norocul asta. Cel putin nu azi.