Fondanta

Sâmbăta trecută am mers cu fetele la cofetărie să ridicăm torturile. Ştiam că sunt în jur de 90 de lei aşa că am luat la mine 120 ca să n-am surprize.

Împreună cu noi a mers şi primul oaspete pe care l-au avut fetele la petrecere, micuţa Laura, un copil năzdrăvan şi râzgâiat, de 5 ani.

Intrăm în cofetărie, rog vânzătoarea să-mi cântărească torturile şi începe discuţia:

Laura: uau, ce de prăjituri…

Eu: hai că o să luăm şi noi prăjituri dacă ne rămân bănuţi. Stai să vedem cât fac torturile.

Laura: aaaa, uite bomboane colorate, vreau şi eu din astea. Îşi lipise faţa de vitrina cu bomboane.

Sonia: sunt fondante, aşa se numesc.

Iulia:  eu nu vreau.

Laura: eu vreau bomboană din asta roz.

Vânzătoarea: 90 lei fac torturile, vă mai dau ceva?

Laura: eu o vreau pe asta.

Sonia: taci Laura, că-ţi ia!

Eu: Da, daţi-mi şi un platou cu prăjituri, puneţi din toate. Abia atunci observ că miniprăjiturile alea au un preţ diferit de cel al fondantelor. 🙁

Laura: Nina, mi-o iei şi mie pe asta roz, da?

Eu:  Da, da.

Vânzătoarea cântărind platoul cu prăjituri din care lipseau fondantele: 32 lei, în total 122. 😀

Laura: eu vreau bomboana asta roz. Asta, prima.

Iulia: m-am plictisit.

Sonia: pot să ţin eu torturile?

Eu catre vanzatoare: Vă rog să mai luaţi din prăjituri, am numai 120 lei. 🙁

Vânzătoarea: sigur!

Laura: Nina, pe asta o vreau, asta roz.

Vânzătoarea: Gata, în total 119.4 lei.

Laura: Bomboană.

Eu: puteţi să-mi cântăriţi şi o bomboană fondantă pentru fetiţă? Poate nu face mai mult de 60 de bani.

N-a făcut. Laura a ieşit din cofetărie  capsând cu dinţii din faţă fondantul bomboanei.

Ajungem la maşină cu cătel, cu purcel, torturi, copii, prăjituri… Reuşim să ne instalăm şi exact în momentul în care bag cheia în contact, o aud pe Laura din spate:

– Eu nu mai vreau bomboana asta, că nu-mi place….  😀

Sursa foto

(Visited 589 times, 1 visits today)
Cristina

hahaha normae este copil si nu stiu daca vreunui copil ii plac fondantele 🙂 poate numai de felul in care arata ca la gust….

nina

@Carmen- Cofetaria de care zic e undeva pe Pantelimon in apropiere de Cora, dar cred ca n-ai fost tu in destule cofetarii. Cum sa nu aiba fondante? Atunci de ce se mai numesc cofetarii?

Noni

Copii sunt mereu capriciosi, ce ii place astazi peste o ora poate spune ca nu ii mai place. E o varsta dificila, dar asta ii face si mai dragalasi ……uneori

weigela

Fondante….hmmm ..ce bune…imi aduc aminte de liceu…atunci imi permiteam sa ma rasfat…acum e mai greu din cauza anumitor kg. :)…imi mai iau si eu foarte rar cate 2 bomboane, de se uita asa urat vanzatoarea…

Oricum, cred ca Laura a fost inselata de aspect. Asa cum mai suntem si noi astia mari cateodata….

ABS

Salutare!
Ma bag si eu in vorba neinvitat 🙂
Fondante bune am gasit si pe la cofetaria Piticot din 13 Septembrie. Nu stiu daca eram doar nostalgic sau chiar au fost bune, da’ am mancat vreo 10 dintr-un foc.

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.