Când ai noroc, ai noroc

       Nu pot spune că debordez de imaginaţie, dar până-ntr-acolo încât să vizualizez ce vreau, mă ţine. Da, imaginaţia. Mă văd din când în când la o  seară a fetelor. Seara asta poate fi oriunde, dar dacă e la Residence Domenii Plaza , în umbra Arcului de Triumf,  înseamnă că am fost foarte cuminţi noi fetele. Adică să ajungi acolo pe la opt, să bei o ciocolată caldă cu fetele în lobby, să observi cu surprindere şi plăcere că hotelul nu seamănă a hotel, ci mai degrabă a palat mare boieresc, în care oaspeţi de vază sunt bine primiţi oricând, să cobori apoi la spa, să-ţi schimbi hainele de stradă cu papuci şi halat pufos şi odată cu asta faţa pleoştită cu care credeai că îţi vei încheia ziua să ţi se învioreze de la căldura şi răsfăţul dat de sauna încinsă, de apa  cu bule din piscina jacuzzi sau de discuţiile dintre fete. Pentru că da, fetele vorbesc. Şi au nevoie de reguli pentru a se înţelege. Reguli pe care şi le stabilesc singure şi pe care tot ele nu le respectă. Dar asta-i teorie generală despre femei, ne abatem de la subiect…

Când lumânările parfumate de pe marginea apei sunt pe terminate, când paharele, la început pline cu un cocktail multicolor,  se golesc, când pielea fină  a degetelor se încreţeşte, fetele vor altceva. Şi cum în seara fetelor e de ajuns să-ţi doreşti şi dorinţa-ţi va fi împlinită, ca prin minune te vezi în faţa unei mese mari, frumos aranjate, înconjurată de feţele radiante ale participantelor la răsfăţ. Căci e răsfăţ, asta e clar. Mâncărurile trebuie  pregătite de un maestru bucătar pe care-i musai să-l cheme Mohamed.  De nu-i aşa, visul nu mai e vis, răsfăţul despre care vorbeam, nu mai e răsfăţ şi mâncarea nu are nici pe departe gustul dorit.  Desertul e cum nu se poate mai zemos şi dulce, iar  discuţiile dintre fete sunt cel puţin la fel de savuroase ca bucatele.

Seara era însă abia la jumătate. Camerele cochete şi altfel decât aţi văzut voi prin hoteluri, menţin impresia că suntem  într-un  palat. Pe lângă faptul că mobilierul e mult diferit de clasicele camere de hotel, camera asta despre care vă spun este împânzită de pantofi. Pantofi eleganţi, sandale, botine, care mai de care mai frumoase, semnate, cum altfel, de Mihaela Glavan. Da, acea Mihaela Glavan, care este şi ea cu noi. Cine zicea că n-am imaginaţie?  Seara a continuat cu probat încălţăminte, cu discuţii şi vizionari de  filme, eu m-am retras în plină glorie, înainte ca pastilele de mijloc să-şi piardă efectul şi Cenuşăreasa să se transforme în Babă Cloanţă. 😀

Continue reading Când ai noroc, ai noroc

Luni pe fuga

Nu stiu cum se face ca lunea niciodata nu am timp de scris. Of, sunt atatea de facut… Intalniri de la 9.30 si multa munca pe teren.

As fi vrut sa va povestesc cum am fost ieri cu familia la film. Nici nu stiam ca tre’ sa ai 300 de lei disponibili daca vrei o seara la film.  Si macar daca ar fi fost un film misto. Am vazut Harry Potter-Talismanele mortii care a fost, pentru mine cel putin, am un copil caruia i-a placut, o mare dezamagire. Pentru ca trebuie sa stiti ca desi eram oarecum reticenta la seria de filme cu baietelul ochelarist si simpatic, atunci cand am vazut primele parti am fost incantata. Talismanele mortii insa nu mai sunt pe gustul meu si din cate am observat nici pe gustul oamenilor din sala, pentru ca a fost o galagie continua la filmul asta.

Oricum n-am timp sa povestesc. Va pup si sa aveti o saptamana excelenta!

Mami, trebuie să mă vopsesc

Ce ţi-e şi cu părul ăsta. Ţi-l dă mama natură creţ, tu eşti nemulţumită că îl vroiai drept. Dacă ai avut noroc şi părul îţi stă drept şi mai e şi bogat, tu îţi iei cele mai performante bigudiuri şi ti-l faci creţofolin. Dacă eşti blondă şi diafană, sigur ai fi vrut părul negru sau măcar roşcat, pe când toate brunetele posibile se visează blonde îmbracate în alb. Life sucks, I know!

M-am născut cu un păr castaniu, culoare extrem de la modă acum vreo doi ani. Din păcate atunci eu aveam părul vopsit, deci nu m-a ajutat deloc faptul că pe dedesubt eram la modă. Chestia asta cu vopsitul am început-o în primul an de facultate. Ţin minte că mi-am făcut rezervare la coaforul hotelului Dorobanţi (mama unei colege de facultate era coafeză acolo, nu vă imaginaţi că ştiam eu de Dorabanţi) cu gândul de a mă tunde şi vopsi. Exista un singur impediment, tata îmi spusese că n-am voie să mă vopsesc, cât timp mai vreau să vin acasă. A mai zis ăsta bătrân al meu că dacă mă mărit şi soţul meu e de acord să mă fac şi albă în cap atunci el n-o să mai aibă nimic împotrivă, dar până atunci: “Uite, tată, ce păr frumos castaniu ai, nu se cade să-l vopseşti!”

Aşa stând lucrurile, înainte de a merge la coafor îl sun pe tata şi îi spun:”Bate-mă, omoară-mă, m-am vopsit şi-mi stă super.” Voiam să văd care-i reacţia lui şi mă aşteptam să mă facă cu ou şi cu oţet, dar taţii de fete nu sunt aşa. E numai gura de ei. Al meu, când a auzit că m-am vopsit deja, deci faptul era consumat, mi-a zis: “Să-ţi fie de bine, când vii acasă să te vedem şi noi?” Vă daţi seama cu ce inimă usoară m-am dus eu la coafor ştiind că am binecuvântarea tatălui. 🙂 Şi da, mi-a ieşit chiar super noua freză. Atunci.

Continue reading Mami, trebuie să mă vopsesc

Ce-şi doresc femeile când nu mai vor haine şi genţi?

Aţi ghicit, încăltăminte. Ok, sunt unele dintre noi care îşi doresc ceasuri, bijuterii telefoane şi laptopuri, dar de câte ori pe an îţi poţi dori aşa ceva? Maxim o dată. Pe când încălţăminte…cum să-ţi ajungă astea?

A fost o vreme ( nu foarte îndepărtată) în care dacă mă întrebai ce vreau, îmi doream haine. Haine, haine şi iar haine.

Continue reading Ce-şi doresc femeile când nu mai vor haine şi genţi?

Ce-ai lua cu tine pe o insulă pustie?

Copilul Sonia, nu-i nici pe departe un geniu. Bine, nu-i nici un copil obişnuit, dar până la urmă nici nu cred că există copil obişnuit. Sau sunt prea cuminţi, sau prea obraznici, prea talentaţi sau total lipsiţi de talente şi putem discuta  mult şi bine pe temă, dar asta vreau să vă spun acum, ci cu totul altceva.

Săptămâna trecută la şcoală, într-un fel de joc-concurs, nu ştiu exact ce-a fost, copiilor din clasa fetelor li s-a cerut să răspundă la întrebarea din titlu: “Ce-ai lua cu tine pe o insulă pustie, dacă ai avea voie să alegi o singură chestie?” Ăştia mici au început să-şi dea cu părerea şi să spună fiecare ce-ar lua. Iulia de exemplu a spus că şi-ar lua cu ea aragazul şi credeţi-mă, nu-i mâncăcioasă deloc şi nici nu cred că ştie să-l aprindă, dar aşa a gândit ea atunci.

 Au fost fetiţe care au ales să ia cu ele păpuşi, biciclete, ba chiar una a ales să o ia pe mama cu ea. Nu-i rău, mai ales ca doamna nu le-a interzis să aleagă persoane. Acum stau şi mă gândesc, Iulia de ce nu m-o fi luat  pe mine? Probabil s-a gândit că ar rămâne sora ei fără mamă. Hmm… tre să lămuresc treaba asta. Eniuei. În tabăra baieţilor cică au fost câţiva care şi-ar fi luat cu ei prietenii, dar majoritatea au ales să-şi ia calculatorul. 

Continue reading Ce-ai lua cu tine pe o insulă pustie?

Cum să arate contraceptivul ideal?

O domniţă cu sânge fierbinte îmi plasează o leapşă cu schepsis, cum că tre’ să spun lumii întregi cum vreau eu să arate contraceptivul ideal. Nu râde pe sub mustăţi cu satisfacţie, că-ţi va veni şi ţie rândul. E leapşă, s-a înţeles?!

Ca să nu vă spun din prima ce şi cum mi-ar plăcea mie, m-am gândit să vorbesc cu baba Tudosia (da, ştiu, nici mie nu-mi place numele ăsta, dar ea e cea nai bătrână persoană pe care o cunosc) , despre ce însemna contracepţia pe vremea ei, adică acum vreo 70 de ani. Bătrâna mi-a spus atât: “Contra ce, maică?” N-am insistat. Poate am pus eu problema greşit, nu cred că exista cuvântul contracepţie pe vremea aia. Tudosia are 12 copii. 🙂

Am vrut totuşi să aflu, de la o doamna trecută bine de a doua tinereţe, cum se fereau doamnele din generaţia ei de sarcinile nedorite. Am stat de vorbă cu doamna Rodica, o femeie la vreo 65 ani, pe care o cunosc de-un car de vreme şi pe care o ştiu mai slobodă la gură. Când m-a auzit că vreau să ştiu de contracepţie ( ea ştia despre ce-i vorba, e fan televizor) i-au sclipit ochii în cap. Mi-a povestit (pe larg, se înţelege) despre cât de inventive erau femeile pe vremea ei. Ele beau ierburi făcute de moaşa satului sau înghiţeau capsule de oaie atunci când răul era deja făcut. A suportat totul cu stoicism şi zice că-i creştea inima când îşi vedea bărbatul mulţumit. O întreb dacă şi ea era mulţumită. “Şi eu, şi eu, bată-te norocul, păi tu crezi că numai de dragul lui treceam eu prin foc şi pară? Păcat numa’ că Gelu al meu şi-a urcat de-o vreme sculele în pod că acum n-aş mai fi avut nevoie de nicio contracepţie.”  Dar cum v-ar fi plăcut, doamana Rodica, să fie contraceptivul ideal?” Stă o clipă pe gânduri şi îmi spune. ” Numai să fi existat, atât aş fi vrut.”

Continue reading Cum să arate contraceptivul ideal?

Marţi dimineaţa

În camera de jos se vorbeşte germana. De fapt, mai mult vorbeşte doamna, dar prima afirmaţie rămâne valabila. Sunt şi fetele acolo. 😀

Pentru că aseară am lucrat până târziu în noapte, mi-am luat liber în dimineaţa asta. (Ce super e să-ţi iei singur liber!) Mi-am făcut o cafea mare şi m-am aşezat să citesc presa. Pentru mine presa înseamnă să citesc câteva bloguri. Vreo 30. Ok, nu aflu ce-a mai făcut nu ştiu ce pipiţă (asta să fie pierderea mea) dar sunt la curent cu tot ce-i nou în lumea asta. Chiar şi în materie de umor. Sau mai ales de umor.

Îmi pun caştile pe urechi cu ceva muzică de relaxare şi citesc….. Nu durează mult şi am aflat o multime de lucruri, ba am văzut chiar o altfel de dimineaţă prin obiectivul lui Alex şi am ales să fac azi curry de porc cu ciuperci. Am înţeles că facem ca proştii reclamă gratuită firmelor ale căror sigle le purtăm la vedere şi m-am enervat când am văzut că unele fete au părul des şi ondulat , dar aleg să-l poarte scurt. Şi-ar mai fi, dar doar n-o să va spun vouă acum tot ce ştiu. 😀

Continue reading Marţi dimineaţa

Să-l văd pe ăla mai blogger ca mine

Ştiu că o să mă credeţi nebună, bine, n-ar fi prima dată când mi s-ar întâmpla asta, dar aseară când stăteam pe tron (aş aprecia să nu vizualizaţi imagina asta) şi nu mai aveam nimic de citit (terminasem şi etichetele de şampoane si cutia de detergent) n-am de lucru şi mă uit spre hârtia igienică.

  

Nu ştiu ce vedeţi voi scris acolo dar eu din prima am citit Blog. Auziţi voi? Văd Blog, scris pe hârtia igienică, frate. Cât de atras de lumea asta a blogurilor să fii, ca să ajungi să-ţi iei hârtie igienică de gen? Ăsta fu primul meu gând.

Continue reading Să-l văd pe ăla mai blogger ca mine

Sfârşit de săptămână

Ar fi trebuit să vă povestesc ieri despre conferinţa cu tema “Învăţarea la un click distanţă” organizată de Intuitext, dar au detaliat cei de la suntpărinte.ro foarte frumos aici toată discuţia. Eu vă arăt doar o poză cu doamna în prim plan:

Şi vă mai spun ceva, Sonia şi Iulia au o nouă pasiune, matematica. 😀 Asta datorită acestui joc care a picat cum nu se poate mai bine, ele fiind în plină epocă de matematică. Epoca este perioada de 3 săptămâni în care elevii studiază în fiecare zi primele două ore, aceeaşi materie, în cazul de faţă matematica.

Continue reading Sfârşit de săptămână