Tag: educatie

Câteva de miercuri

Azi o să vi le zic pe puncte, că mi-e mai comod așa și poate le înțelegeți și voi mai bine:

  • E luna aceea din an în care pe toți parcă ne violează bunătatea și vrem mai mult decât în timpul anului și să-i ajutăm pe alții, dar și să ne ajutăm pe noi. Nu uitați de asta, ajutați-vă și pe voi, punctele ce urmează vă vor da câteva idei.
  • Azi dimineață m-am trezit la 5, și nici nu știți câte lucruri interesante ne apar in feed-ul de facebook la ora aia. De exemplu am găsit la Cristina Bazavan o chestie faină, îmi permit fără știrea ei să-i copiez aici statusul și să pun link către listă, eu am parcurs-o aproape în întregime, seamănă mult cu lista noastră săptămânală de cumpărături, doar cantitățile și câteva produse în plus fac diferența. Dar dacă fiecare ar alege câte ceva, noi toți am putea să facem fapte bune. status cristinaLista o puteți vedea aici. Partea buna e că aveti de unde alege, partea mai puțin bună este că trebuie să o faceti azi sau cel mai tarziu maine. Însă mai e o parte bună, dacă nu reușiți să ajutați în cazul ăsta, nu-i o tragedie, e plină lumea de oameni care au nevoie de câte ceva.
  • Acum vine partea aia în care vă spun cum vă puteți ajuta pe voi. Mai aveți 5 zile în care să vă rezervați o oră din alea multe pe care le petreceți zilnic pe net, pentru a parcurge un tutorial online de programare pus la dispozitie gratuity la adresa  ro.code.org. Bineînțeles, și că eu trebuie sa fac lucrul ăsta. Nu-s convinsă că voi înțelege ceva, dar dacă nu încercăm… Evenimentul se cheamă Hour of Code și dacă anul trecut cei peste 400.000 de români care au parcurs o Oră de Programare au clasat Romania pe locul 10 din 185 de țări participante, haideți să vedem cum o să fie anul ăsta. Nu uitați, până pe 13 decembrie, dar n-o lăsați chiar pe utima zi, știți voi, 13…
  • Punctul ăsta e pentru cei cărora le plac cumpărăturile la mall. Dacă mergi la Mega Mall (știți voi, ăla de pe Pantelimon) și cumperi de mai mult de 300 lei, vei primi un cadou pe care îl poți păstra sau îl poți oferi mai departe cui vrei tu. Partea mișto e că aia 300 pot fi cheltuiti și la Carrefour-ul din mall. Și nu-s premii așa de neglijat. Și-au unit forțele multe brand-uri, așa că dacă tot faceți cumpărăturile acolo, mergeți și luați-vă sau oferiți cadoul. Campania  se numește “Primești ca să dăruiești” și ia uite ce se poate câștiga: un mobilier de bucătărie LEM’S, în valoare de 3000 de lei si 5 bilete duble Wizz Air. În plus, cei care participă în campanie se mai pot bucura de daruri de la Autograf, Avon, Benvenuti, Escudo, Flormar, FOODA, Gatta, Geta Voinea, Gett’s, La Femme, LEGO, Media Galaxy, Meras Green, Nirano, Nobila Casa, Parfois, Pascucci, Sephora, Suvari, Suvari, Valentini Bianco, Vans, Vodafone, World Class, Wu Xing și ZaZa Underwear.
  • Gata, nu vă mai zic nimic, la punctul ăsta faceți ce vreti voi. 🙂

Spor!

Daca as lua-o de la capat

Dacă aș lua-o de la capăt nu mi-aș mai crește copiii în România. Mă doare sufletul să spun asta, eu am crescut forte frumos aici, pentru copilăria mea n-aș alege altă țară, dar pentru a lor, da.

Îmi și imaginez cum le-aș fi dus la o gradiniță din Germania sau din Belgia fără să trebuiască să le las acolo plângând. Sonia mea a plâns în fiecare dimineață în care a mers la grădiniță vreme de 4 ani, din prima pana-n ultima zi. Exceptie făceau zilele cu teatru, spectacole sau excursii. Iulia n-a plâns și și-a îmbărbătat sora cât a putut, dar eu regret enorm anii aia în care mi-am obligat copilul să frecventeze un loc care nu-i plăcea. De fapt greșesc, locul nu avea nimic, ei nu-i plăceau educatoarele. Nu că azi ar avea cine știe ce afinități la profesori, dar măcar se duce cu drag la școlă și are profesori preferați.

Nu spun că nu-s la noi grădinițe cu educatori buni, nu, departe de mine asta, știu sigur cel putin două locuri  unde copii merg cu mare bucurie, dar ideea era alta. Mi-ar fi plăcut ca fetele să vorbeasca nativ o limbă straină. Una în care eu să le cer lor meditații. Una pe care să se bazeze oricând, alta decât engleza.

Continue reading Daca as lua-o de la capat

Camere de luat vederi în sălile de curs

Am văzut aseară la TV cum o învățătoare le vorbea copiilor de clasa I într-o manieră incredibilă. Citez din memorie: ”Vai cât esti de prost! Ești foarte prost!” ”Dă-mi banii. Mi-ai adus banii? Pai ce, eu te întrețin pe tine? Că doar nu esti copilul meu.” Și n-au fost numai astea, evident. Adresate unor copii de maxim 7 ani.

Reporterul spunea că că e învățătoare cu experientă. Păcat! Eu nu mă gândesc la rușinea ei. Ea și-o merită cu vârf și îndesat. Mă gândesc la cum se simt acum copii ei, cei care toată viața au spus probabil cu mândrie că mama lor e învățătoare. Asta dacă nu cumva tot așa vorbea și cu ei.

Niciun copil pe lumea asta nu merită să i se vorbească așa. Niciunul, cu atât mai puțin niște boboci de clasa I pentru care școala abia a început de două luni.  Oare nu s-ar putea, cu toată tehnologia pe care o avem azi la dispoziție, să avem camere de luat vederi în fiecare clasă. Camere la care să aibă acces atât conducerea școlii cât și părinții elevilor din clasa respectivă. Ar fi de vis.

Continue reading Camere de luat vederi în sălile de curs

Unde nu-i cap, vai de picioare

Andreea a fost prima prietenă a feteor mele, chiar dacă ele erau cu 5 ani mai mici. În prima ei zi de școală, mi-a promis ca va fi o școlăriță silitoare. Era de o frumusețe îngerească, o fată blonda cu ochii albaștri și păr lung, mătăsos. Avea un surâs cu care-ți pătrundea direct la inimă și toată viața înainte.

Timpul a trecut, la un moment dat diferența de vârstă s-a făcut simțită și Andreea (nu-i numele ei real, n-as vrea s-o fac sa sufere mai mult decât o face deja) și-a făcut alți prieteni. O vedeam din când în când pe stradă, o salutam, ea mă întreba de fete, eu îi răspundeam și nu puteam să nu mă gândesc la cât de repede trec anii.

Apoi, o vreme, n-am mai știut nimic de ea. Părinții îi pleaseră la muncă pe afară, ea rămăsese aici cu bunica, apoi am înțeles că a plecat și ea la ei. Dacă mă gândesc bine, n-am mai văzut-o de câteva luni bune. Nu mi-am făcut nicio problemă. Familia lor, deciziile lor.

Continue reading Unde nu-i cap, vai de picioare

Ce-am mai scris

Știu că voi credeți că m-am cam lenevit, dar nu e chiar așa, muncesc zilele astea mai mult ca niciodata sau, mai bine zis, în mai multe direcții ca niciodată. Pentru că urmează pentru mine un weekend la fel de plin ca oricare altă zi a săptămânii, am zis că nu-i frumos să-mi las cei câțiva cititori cu ochii în soare, ci ar fi fain să-i trimit să citească ce am scris săptămâna asta prin alte părți:

  • Luni pe mamistie.ro am adus vorba despre bani și copii, un subiect fără limită dacă ar fi să discutăm, de data asta eu am încercat doar să spun că recompensarea faptelor bune e indicată, dar până la o vârstă ar trebui să ne ferim să le oferim premii sau cadouri în bani copiilor noștri.
  • Miercuri am scris din nou despre lectură și copii  pe mamistie.ro.  A fost de fapt un fel de tragere de mânecă pentru mine, fetele au crescut și eu nu le-am dus încă la bibliotecă. 🙁
  • Tot miercuri am scris pentru maibun.ro o pledoarie pentru necesitatea unei mașini de spălat vase. Între timp am și achiziționat una în controversata zi de black friday. Pentru mine a fost la fix, ca să zic așa, reducerea de 130 lei cu care am luat mașina. Aș fi luat-o si fără reducere pentru că-mi trebuia, dar dacă s-a putut așa cu atât mai bine. 🙂
  • Azi a apărut pe mamiștie.ro un prim episod de foileton despre viața cu gemeni, și povestea începe, cum altfel, din ziua în care am aflat că vor fi doi bebeluși. Pe atunci nici nu bănuiam că vor fi două fete. Cucuiete. 🙂

Continue reading Ce-am mai scris

Le-am bătut sau nu le-am bătut pe fete

că de meritat o meritau sigur. 😀

Am scris azi pe mamistie un articol în care povestesc cum am rezolvat eu treaba cu bătaia copiilor, care nu-i indicată, desigur, dar despre care fetele mele au aflat că există.

Îmi aduc aminte cum am incasat eu cea mai mare bataie de la ai mei, atunci cand copil fiind am plecat pe la alte blocuri, aproape din alt cartier si am stat pana pe la 12 noaptea. Părinții m-au căutat atunci cu toți vecinii, era și în vremea în care se zvonise că se fură copii, așa că eu cred că atunci i-am adus la limita disperării. Și mi-am luat-o. Adică m-a dus maică-mea din fața blocului până in casă ținându-mă de păr. N-am atins nici-o treaptă și locuiam la etajul trei.

Credeți că le-am purtat pică părinților sau ceva de genul  acesta? Nici vorbă, știam exact ce le-am făcut și aproape că m-aș fi supărat dacă treceau peste asta fără să fiu pedepsită mai aspru, nu cum făceau de fiecare dată, tăindu-mi porția zilnică de ciocolată. 😀

Continue reading Le-am bătut sau nu le-am bătut pe fete

Am trăit s-o pățesc și pe asta

După cum v-am tot spus, nu merg eu distanțe prea mari cu bicicleta, dar încerc să  o folosesc zilnic și mi-s tare mândră că reușesc. Ajung urgent unde am treabă, fac mișcare pentru mine că am mare nevoie de asta, nu ajut la prosperitatea firmelor de combustibil…

Toate bune și frumoase până la un punct. Acum câteva zile, când îi lăudam în gând pe șoferii care cu grijă mă ocolesc în trafic când mă văd cu bicla, și pedalam cu un zambet larg pe față, vad cum dintr-o mașină care mă depășește, zboară pe geam un muc de țigară care aterizează, cum altfel, fix la mine în coșul bicicletei, care nici una nici două, se aprinde. Bine, exagerez, n-a ars în flăcări, pentru că m-am oprit și-am aruncat mucul ăla care încă ardea, însă pagubele le puteți vedea și dumneavoastră în pozele de mai jos.

Continue reading Am trăit s-o pățesc și pe asta

Pentru că putem și-a venit vremea

Trec zilele astea prin incredibilele emoții, ca să nu le zic griji, legate de plecarea copiilor de acasă.  Căci da, au plecat. Singure.

N-a spus nimeni că-i uşor să fii părinte, dar nici să ne martirizăm nu avem dreptul. Că vrei să-ţi protejezi copilul cât mai mult, să-i oferi tot ce-i mai bun,  să-l fereşti pe cât posibil de greutăţi, e în firea nostră de părinţi să ne dorim asta, dar trebuie să ştim că nu întotdeauna îi ajutăm pe cei mici purtându-ne prea protector.

Soluţia nu-i să interzicem ci să oferim libertate. Nu toată odată, căci va fi în exces, şi excesele nu-s indicate nici de medici.  Ah, dacă ar exista măsura asta care să se aplice tuturor copiilor… 

Continue reading Pentru că putem și-a venit vremea

The freedom writers

The freedom writers este un film mai vechi (2007), făcut după o întâmplare reală. La vremea respectivă mi-a plăcut mult, dar cum eu nu țin minte numele filmelor pe care le văd (excepție face Titanicul, nu știu de ce 😀 ), am uitat cum se numește și prin 2009 am vrut să-l revăd. N-am avut atunci nici timpul, nici dispoziția necesară să sap după el așa că, în stilu-mi caracteristic, am lăsat-o baltă.

Săptămâna trecută într-o noapte pe la 1 si ceva, când dau să sting televizorul care mergea în gol  (adică nimeni nu se uita la el) îmi arunc un ochi pe ecran (celălalt ochi era închis) și văd o secvență din filmul cu pricina. Secvențele  nu le uit, doar titlurile. 😀  Deși de data asta nu l-am prins chiar de la început, mi-a făcut mare plăcere să-l revăd și să sper că există oameni născuți să fie dascăli și copii cu șansă, ca cei din povestea descrisă de film.

Continue reading The freedom writers

Să-i spună şi ei cineva…

În weekendul ăsta am fost la ţară la părinţii mei şi acolo duminică dimineaţa toată lumea din sat, dar absolut toata lumea, cu mic cu mare, baştinaş sau musafir se uită la emisiunea “Viaţa satului”. Mărturisesc că am urmarit-o şi eu cu interes, mi-am amintit astfel că există viaţă şi dincolo de porţile oraşelor, şi încă ce viaţă… 

 În timp ce noi urmăream, cum spuneam, cu atenţie emisiunea, Sonia şi Iulia lipeau pe nişte coli de hârtie frunze şi tot felul de crengi. Se pregătesc intens pentru bazar, vă scriu eu zilele viitoare care-i treaba cu el. Între timp se prezenta în emisiune cum într-un sat (îmi scapă numele) o doamnă bibliotecară destupată le-a permis copiilor în bibliotecă accesul la net de pe vreo trei calculatoare, iar ăştia mici erau tare bucuroşi. I-a învăţat ce au voie şi ce nu au voie să facă la calculator dar sigur că, copiii curioşi  mai intrau şi pe unde nu aveau voie, mai ales baieţii. 😀 Când reporterul i-a întrebat ce le face doamna bibliotecară dacă îi prinde că accesează pagini de net care nu-s tocmai educative, copiii au raspuns că vinovaţii sunt pedepsiţi prin interzicerea accesului la net o luna de zile sau, atunci când copilul recunoştea că a greşit şi îi promitea doamnei că nu se va mai întâmpla, pedeapsa i se reducea la o săptămână.  Când a auzit aşa o grozăvie, copilul Sonia şi-a ridicat capul ciufulit dintre hârtii şi frunze şi cu un aer atotştiutor a zis:

– Ce doamnă fraieră! Să-i spună şi ei cineva că există magic desktop. Alege ea din prima site-urile la care copiii au acces şi nu mai stă să-i urmărească. Tu ştii tataie că există un program de calculator pentru copii?…

Continue reading Să-i spună şi ei cineva…