Tag: concurs

Un citat si-un concurs

Și evident o întrebare, dar asta nu acum, ci mai aproape de sfârșit.

Citesc Maimuta vine să-și ia craniul de vreo două săptămâni. Nu râdeți, seara pic leșinată de oboseală și apuc să citesc doar câteva pagini. Cartea-i frumoasă (dacă pot să spun așa nebuniilor nenorocirilor pe care le făcea Hitler și oamenii lui), dar nu-i una de citit în vacanță. Mi-ar fi plăcut să o citesc la iarnă, undeva într-un fotoliu tras aproape de șemineu, dar am început-o acum și e musai s-o termin, voi și scrie ce părere am despre personaje și întâmplări, dar mai e până atunci, vă spuneam n-am terminat-o.

M-a intrigat însă un pasaj (n-are mare importanță în desfășurarea evenimentelor), dar vreau să-mi spuneți ce credeți voi. Am de dat o carte ”Factorul groazei” și o sacoșică hand made făcută de moi, unuia dintre cei ce răspund corect. Prin tragere la sorți. Știți că urăsc tragerile la sorți, dar rămân eu cu conștiința împăcată că n-am dat cadoul pe criterii subiective. 😀

Acum citatul:

Continue reading Un citat si-un concurs

Cheia

Păstrez cărțile pe care le citesc pe noptieră până când le scriu recenzia. Se amestecă cu cele care-și așteaptă rândul la citit și trec uneori luni până mă hotărăsc eu să scriu. Am acum pe noptieră 9 cărți. Trebuie să fac ceva să scap de ele. Mai exact trebuie să scriu.

cheiaCheia este al doilea volum din trilogia Sancti a lui Simon Toyne, publicat de editura Allfa. Primul a fost Sanctus și părerea mea despre el o găsiți aici. Nu-i un secret pentru nimeni că nu-s fan Toyne și cu toate astea Gheia mi-a plăcut. În orice caz mai mult decât Sanctus.

Ruina, vechiul oraș turcesc, este și de data asta punctul cel mai important al povestirii, deși acțiunea romanului se desfășoară pe mai multe continente. Personajele din Sanctus își continuă aici aventurile iar Liv Adamsen, ziarista americană, sora geamănă a călugărului care s-a aruncat de pe Citadelă, înțelege că ea este Cheia, că soarta omenirii se află practic în mâinile ei, dar din păcate toată povestea asta o depășește. În fine, povestea e plină de acțiune, te face să te gândești la modul în care vor reuși până la urmă eroii, nu numai să ajungă în Eden, dar si să afle ce trebuie făcut acolo.  Dacă Liv reușește să împlinească sau nu profeția veți afla voi atunci când veți citi Cheia. Nu vă mai spun decât că nici de data asta Gabriel (personajul principal masculin, ca să spun așa) nu m-a impresionat, practic n-a reușit să facă nimic și de fiecare dată când trebuia ca cineva să pună bază pe el, o dadea în bară. Nu o dată, nu de două ori, ci de fiecare dată. Așa că eu am reușit să mă detașez de el și să mă bazez pe ceilalți pentru a duce la bun sfârșit misiunea.

Continue reading Cheia

O educație costisitoare

Nu, nu vă povestesc cât a costat educația mea, ci vă vorbesc despre o carte citită recent, o carte al cărui titlu sună chiar așa: O educație costisitoare și este scrisă de Nick McDonell, un tip de 28 ani cu ceva romane la activ, primul dintre ele scris la 17 ani, când tinerii de vârsta lui au de obicei cu totul alte preocupări.

Revenind la roman, acțiunea se desfășoară pe două planuri: de o parte Africa cu problemele ei, cu liderul controversat al refugiaților ce luptă împotriva sistemului și un tanar si carismatic agent CIA ajuns acolo cu o misiune, iar de cealaltă parte viața la Harvard, unde o profesoară cu influență primește premiul Pulitzer pentru o carte scrisă despre liderul refugiaților Africani, în care acesta din urmă este prezentat într-o lumină mai mult decât favorabilă lui, și câțiva dintre studenții acesteia.

Continue reading O educație costisitoare

Hai România!

Că sunt fan sport cred că nu mai trebuie să vă spun. Că țin cu România oriunde m-aș afla, iar cred că nu mai trebuie să vă spun. Și că suntem în plină desfășurare a celei mai importante competiții sportive mondiale, respectiv Jocurile Olimpice, e evident pentru toată lumea. Chiar acum când scriu postul ăsta, gimnastele noastre evoluează în concursul pe echipe. Evident că sunt cu un ochi acolo, așa că mă iertați dacă sunt incoerentă.

Ideea este următoarea: probabil că ați aflat că Farmec este Sponsorul Principal al Lotului Olimpic al României. Adică mai concret 1% din încasările obținute din vânzarea produselor Gerovital merg către sport. Dar cei de la Farmec nu s-au gândit doar la sportivi, ci și la noi, publicul spectator (ok, telespectator) al Jocurilor Olimpice. La noi cei care urmărim din fotolii și stăm cu inima cât un purice când evoluează ai noștri, la noi cei care strigăm ”stai” la coborâri și avem tot timpul ceva de comentat legat de greșelile celorlalți, desigur.

Nu-i așa că ai vrea să le poți spune și tu alor noștri succes? Nu-i așa că ai vrea ca după ce faci asta să ai șansa de a câștiga un tricou cu semnătura uneia dintre gimnastele noastre prezente la Londra? Ei bine, nu trebuie decât să-ți scrii mesajul aici  și să mă anunți cumva și pe mine că ai făcut asta (cu link în comentarii, tagul pe facebook nu-i suficient și nici recomandat :D). Mesajul ce mi se va părea cel mai original, va câștiga tricoul cu autograf.

Continue reading Hai România!

Cine are noroc, are

Pentru că n-am încă bani de mașină nouă și pentru că am zilnic multe drumuri de făcut spun sincer că m-aș multumi să am pe mână, fie și numai pentru o săptămână, o mașinuță Citroen DS3 ca cea din filmultețul de mai jos, în care viitoarea fostă iubită a lui Cabral ne plimbă prin București o zi întreagă. Partea în care pe fundal cântă Zaz – Je veux e preferata mea. Bine și partea cu mâncarea, dar cum mă străduiesc de câteva zile să țin o tentativă de cură, mă abțin de data asta. 🙂

Pentru a intra în posesia mașinii nu-i suficient însă doar să vă uitați voi la filmuleț, ci și să scriu eu pe unde m-aș plimba prin București cu mașinuța, vă spun doar atât: marea majoritate a timpului mașina va sta în fața casei ca să vadă toți vecinii că am mașină nouă, să vorbească, să bârfească, etc. Cum adică am garaj? Păi cine vede mașina în garaj? Acolo țin Dacia veche a lu’ tata socru. Glumesc! Ar vrea ea să stea în fața curții, dar asta nu se va întâmpla decât noaptea. Poate.

Continue reading Cine are noroc, are

Ținută de blogger

Ok, pentru ținuta asta ne trebuie un blogger care cîștigă ceva bani, și nu neapărat din  scris. Și da, poate să fie fată. 😀

Să zicem că ți-ai început activitatea pe blog de ceva vreme, iar acum a venit timpul să-ți întâlnești partenerii de blogăeală și altfel decât virtual. Fie că te vei întâlni cu ei la un celebru twittmeet, fie că mergeți la o conferință pe teme de online, tu te simți ca înainte de prima întâlnire cu băiatul acela care-ți plăcea în liceu, chit că de data asta nu ți s-au aprins călcâiele.

Ei bine, dacă te vei afla în situația asta, ar trebui să-ți pui problema așa: “Tu, dar ar trebui să arăt bine, prima impresie contează și nu se știe ce prostii voi spune pe acolo de emoție, măcar să fiu îmbrăcată mișto”.

Continue reading Ținută de blogger

Hearing birds fly

Acum două săptămâni am primit frumoasa veste că sunt una dintre cele trei câştigătoare ale concursului legat de motivul pentru care călătorim, organizat de Lumea mare şi Books- Express.

Premiul consta în alegerea unei cărţi de pe site. Cum eu sunt fascinată de Mongolia încă de pe vremea când jucam Păcălici, alegerea nu a fost aşa de grea.

Aseară când am ajuns acasă, am văzut că-mi sosise cartea. Am văzut în timp ce începusem să mă schimb de haine. Fără cămaşă şi cu pantalonii desfăcuţi la curea am desfăcut  pachetul primit. Am luat cartea în mână şi m-am aşezat, exact aşa cum eram, pe pat. Am citit.

Continue reading Hearing birds fly

Ţin cu clickio şi-mi fac treaba

Acum, în ceasul al unsprezecelea, m-am decis să adaug widget-ul concursului Pagini Aurii.  L-am văzut pe multe bloguri încă de la început şi dacă m-aş fi hotărât de-atunci, tot pe Ionuţ aş fi ales să-l susţin. 🙂

Vă spun sincer că nu mă intereseaza să plec în nicio excursie (vezi regulament), dar mi-a plăcut ideea de concurs (voi stiţi că eu sunt fan concursuri)  şi mai mult decât atât, mi s-a părut util să am chestia asta cu căutarea in site-ul lor, pe blog.

De exemplu, am un furnizor, Aconso Prod,  al carui numar de telefon îmi trebuie urgent. Ştiu, e uşor, dai pe google…, dar dacă tot am blogul deschis mereu,  e mult mai simplu să-l caut aici şi să am un rezultat sigur şi rapid, nu o pagină nerelevantă de răspunsuri, între care trebuie să cauţi iar un telefon, o adresă sau harta locaţiei.

Continue reading Ţin cu clickio şi-mi fac treaba

Am bicicleta mea?!

Voi ştiţi că îmi plac bicicletele, şi dacă nu ştiţi, aflaţi acum. Hotcity împreună cu MBike organizează un concurs care are drept premiu, cum altfel, o bicicletă. De fată. Frumoasă, frumoasă. Nu fata, bicicleta.

Pentru a putea participa, trebuie să scrii un articol, în care să povesteşti ce aventuri ai avut sau vrei să ai cu bicicleta cea noua, şi să-l trimiti la redactie@hotcity.ro. Câştiga povestea cu cele mai multe vizualizări.

Acum ceva timp am avut şi eu, ca toata lumea,  o aventură demnă de povestit, cu bicicleta, pe care am scris-o pentru concurs aici. Vai, ce-am mai pătimit atunci…

Continue reading Am bicicleta mea?!

Concurs în școala fetelor

Emilia Nicolaescu e profesoară de matematică/informatică și dirigintă la clasa a opta C. Cum era de așteptat, elevii ei sunt cei mai buni matematicieni din școală. N-au fost așa mereu, însă Emilia știe să lucreze cu ei și de-a lungul anilor a știut să-i motiveze și să le stârnească interesul pentru materie și nu numai.

Dacă la început, când copiii erau în clasa a cincea, organiza cu ei întreceri,  la care cei mai buni, primeau cadouri fructe și bomboane, pe măsură ce copiii au crescut, premiile s-au transformat în pixuri, stilouri și chiar căști pentru calculator. Nu era mare lucru, dar copiii erau încântați de temele pentru concursuri și le rezolvau cu mare plăcere. Până și cei mai năzdrăvani, care la început încercau să se evidențieze prin tot felul de teribilisme, ajunseseră ca atunci când e vorba de lucruri serioase, să fie serioși.  În plus, le era dragă profesoara și nu i-ar fi ieșit din cuvânt pentru nimic în lume, decât atunci când aceasta intenționat le spunea ceva greșit și aștepta de la ei să fie contrazisă.  Atunci ar fi fost bine să nu spună ca ea, dacă țineau să-și păstreze statutul de elevi “sclipitori”.

De data asta, doamna Nicolaescu avea pentru elevii săi o surpriză de proporții. Primise, prin intermediul AMD, trei procesoare de ultimă generație, pe care să le ofere ca premiu.  Se gândea să organizeze un concurs mai special și nu știa încă ce să facă. Ar fi vrut ca de data asta să antreneze în competiție și elevi din celelalte clase a opta și se gândea la un subiect interesant de concurs, nu neapărat de matematică. Pâna la urmă l-a găsit: Continue reading Concurs în școala fetelor