In 1932 era cea mai frumoasa femeie din satul Pitulati, judetul Braila. Locuia in a doua casa de la albia raului Buzau, o casa mare alba pe dinafara si crem pe dinauntru. Cum frumusetea ei a starnit invidia femeilor maritate si nemaritate din sat, pe seama ei se spuneau si se faceau multe lucruri murdare fara temei real.
Odata, intr-o zi cand soarele arde tot si caldura te trimite la cel mai apropiat ochi de apa, Dragomira se duse la rau, intr-un loc numai de ea stiut, pentru a se imbaia. In sat la ei femeile faceau baie la rau imbracate, dar ea, stiindu-se frumoasa si nefiind rusinoasa din fire se scalda fara straie. Numai ca in ziua aceea niste copilandrii ce se jucau prin padurea de pe malul Buzaului o vazura, o recunoscura si hotarara sa le faca o bucurie hatrelor lor de mame, care tare s-ar mai fi bucurat sa afle ca frumoasa satului umbla goala pe uliti. Copii i-au luat hainele fara ca ea sa banuiasca ceva si dusi au fost ( eu sincer cred ca ei au ramas prin zona sa vada privelistea dar ei n-au recunoscut niciodata nimic).
Dragomira isi termina baia si iesi din apa. Pe mal nici urma de haine si cum vegetatia era pe celalalt mal si-a dat seama ca mai e nimic de facut si ca va fi nevoita sa mearga cum a facut-o mama ei, pana acasa. Noroc ca locuia aproape si in sinea ei mai avea o speranta ca nimeni nu va fi la ora aceea a amiezei pe ulita. Se gandea ca daca s-ar intalni cu cineva v-a sta demna, ii va da “buna ziua” ( cel caruia i-ar fi dat “buna ziua” sigur ar fi avut o zi mai buna decat a ei) si isi va vedea de drum. Din fericire in drumul ei pana acasa i-a iesit in cale doar Mos Negoita, un batran pictor care locuia la prima casa si nu vedea prea bine. Dragomira l-a salutat, asa cum se cade sa saluti un om batran, iar el i-a raspuns ” Buna draga tati, ptiu ca frumos iti sade in rochia asta noua, batute-ar norocul.” Multumita ca mosul nu vede bine si ca a scapat doar cu atat femeia a ras in sinea ei ( atat cat poti rade atunci cand esti in pielea goala pe ulita in anii ’30) si a intrat in curtea ei.
Continue reading Conita Dragomira
