Tag: timp

Fotbal si mâncare

Pentru că nu am avut timp să termin articolul despre echipele calificate în optimile Cupei Mondiale din Africa de Sud, adica prefer să urmaresc meciurile decât să scriu, vă spun doar că au mai ramas în luptă pe lângă cele mentionate aici: Olanda, Japonia, Paraguay, Slovacia, Brazilia, Portugalia, Spania şi Chile.

Dacă mă întrebaţi pe mine, acum începe cu adevarat CM, însă eu aş fi făcut şi aici un fel de grupe, mă rog…cine-s eu să vin cu propuneri. 🙁

Vă doresc un weekend frumos, făra ploaie! Ia uite ce gătesc eu azi 🙂

Continue reading Fotbal si mâncare

10 minute

Azi mi-am propus să scriu un articol în maxim zece minute.

Atât am la dispoziţie între două treburi urgente (la mine ori sunt urgente ori nu sunt :D). Vreau neapărat să scriu ceva acum pentru că nu voi mai avea prea curând alte zece minute libere şi ţin să vă spun că am trecut cu mare bucurie la sandale. 😀

Mai am nouă minute şi mă gândesc să vă mai spun şi că mă gândesc din ce în ce mai tare la concediu, nu la două trei zile libere ci la un concediu adevărat de cel puţin trei săptămâni în care să am timp să respir. Adică să respir la liber. Ne gândeam în iarna ca  anul ăsta să ajungem la Disneyland în Paris dar dacă mă întrebaţi acum, cred că nu ajungem nici până la Constanţa. 🙁

Mai sunt 7 minute şi am timp să iau două guri de cafea, să sun acasă să văd dacă au venit fetele de la şcoală, azi nu fac decât două ore pentru că dau cei mari testrea naţională…. Gata am vorbit.

Continue reading 10 minute

Şcoala Waldorf

Mi-a intrat în cap să înscriu fetele de anul viitor la Liceul Waldorf. M-am interesat cât am putut despre programă, profesori şi condiţii de învăţare. Pentru cei care nu ştiu, este vorba de o şcoală în care copiii nu primesc note şi teme pentru acasă obligatorii. Bineînţeles ca este mai mult de atât, dar pe copii asta-i interesează. 🙂

Se studiază pe lângă materiile tradiţionale (care sunt predate pe epoci şi cu accent pe personalităţile care au marcat epoca respectivă) teatrul, un instrument muzical şi doua limbi straine. Cel mai important mi se pare faptul că la sfârşitul  clasei a patra, copiii sunt la nivelul celor de-o vârstă cu ei  din învăţământul tradiţional, în a opta şi a doisprezecea la fel. Rămâne să mă şi conving de treaba asta, că aşa sună totul frumos.

Gura lumii spune că nu-i chiar aşa, că nu se compară nivelul copiilor care au învăţat la Waldorf cu cel al copiilor din învăţământul tradiţional, însă tind să cred că în ambele cazuri, copiii sunt atat de pregătiţi cât le permite gradul lor de inteligenţă. Nu pot fi toţi premianţi, cum nu pot fi toţi total nepregătiţi, oriunde ar învăţa.

Continue reading Şcoala Waldorf

Cat timp faci fix ce-ti place?

curbeCat timp petreceti in fiecare zi, facand doar ce va place?

Eu cred ca ideal ar fi ca raspunsul sa fie: cam 80% dintr-o zi fac doar ce-mi place. In restul timpului ma spal pe dinti, dau cu aspiratorul si strang masa. 😀

Idealul insa e departe de realitate si ajungem deseori ca doar in 20% din timpul unei zile il petrecem facand ceva ce ne place, incluzand aici si mesele ca doar suntem gurmanzi si-i o placere sa mancam.

Continue reading Cat timp faci fix ce-ti place?

Mame de ieri si mame de azi

Cand eram copil imi imaginam ca mama mea e Samanta, stiti voi, vrajitoarea cu chip de gospodina dintr-un serial al vremii respective. Mi se parea ca prea le face si le stie ea pe toate. Am inteles mai tarziu cat de greu ii era si am apreciat-o si mai mult. Acum cred cu convingere ca ea era o mama cool a vremurilor sale.
Mama muncea, in vreme ce toate vecinele noastre stateau acasa. Cu timpul s-au angajat si celelalte insa a mea era mai cool ca facuse treaba asta inaintea lor. Astazi citeste mai departe

Deja martie

Timpul trece extrem de repede. Nu-mi vine sa cred ca e martie, au trecut deja doua luni din 2009 si uite a venit primavara.
Dimineata, desi nu mi-a trecut inca raceala, m-am imbracat mult mai subtire, pentru a fi in pas cu vremea.
Am primit multe flori si martisoare (lucrez la o firma cu multi baieti, deh). Imi place sa port martisoarele, macar azi, asa ca mi le-am pus pe toate in piept (le-am prins cu capsatorul 😀 ).
Asta imi aminteste de copilarie. Aveam in generala, pieptul plin de martisoare si tin minte ca ieseam doar in uniforma in pauze, ca sa ma mandresc cu martisoarele mele. De cele mai multe ori un baiat mai mare mi le smulgea din piept si pauza o incheiam intr-un planset. Noroc ca frate’mio imi aducea seara acasa multe martisoare, smulse de el de la alte fete 😀 . Asa era obiceiul la noi in scoala. Obicei tampit, da’ seara eram multumita. 😀
Cum spuneam timpul trece extrem de repede. Sa facem cumva sa pretuim si sa traim fiecare clipa cum se cuvine.
Sa aveti o primavara frumosasa, va doresc!

TOANELE din viata mea

Cea mai mare dorinta a mea, zilele astea este sa castig un domeniu.ro de la blogway, cu ajutorul fetelor din blogosfera feminina. Pentru asta, trebuie doar sa spun daca bloggingul mi-a schimbat viata.

Raspunsul meu este da, nu numai ca a schimbat-o dar, a si preluat-o intr-un fel. Gasiti aici pe blog, in mare parte, fapte si vorbe din viata mea. M-am atasat de el si il ingrijesc ca pe o planta draga, care rezista fara tine cateva zile, dar daca lipsesti prea mult, incet incet se ofileste. Pentru mine, blogul este un loc unde incerc sa strang, asa cum fac si in viata de zi cu zi, mai multe TOANE bune, decat rele. 🙂

De cand am blogul, mi-am facut multi prieteni ( unii carcotasi ar spune ca e mult spus prieteni 🙂 ). Sunt oameni care ma citesc zilnic si care uneori, imi spun si ce gandesc ei vis-a -vis de toanele mele. Pe unii dintre ei am reusit sa-i cunosc personal, datorita intalnirilor Continue reading TOANELE din viata mea

Cand plang…

Au fost vremuri in care, se spunea despre mine ca sunt o plangacioasa. Plangeam daca ma certam cu fratelo, plangeam de ciuda cand luam o nota proasta, pangeam ca nu am telefon fix acasa, plangeam cand nu primeam cadoul fix de ziua mea ( chiar daca il primeam cu o zi inainte 😀 ) , plangeam…. Cand ma opream, eram aproape impacata cu situatia, imi recapatam fortele, si ii bagam fratelui meu toate hainele din sifonier in cada plina cu apa, ma puneam pe invatat si notele proaste se indreptau, dadeam nr. de telefon al vecinei mele si ziceam ca e al meu, si cu timpul, cadoul s-a obisnuit sa vina fix de ziua mea 🙂

Nu mai sunt o plangacioasa, dar mai plang si acum cateodata. Asta imi aduce aminte ca sunt om, ca imi pasa, si ca desi  se spune ca rasul face bine la sanatate, cateodata e bine sa lasi lacrimile sa-ti curga….