Tag: concediu

Placerea nebunească de dupa călătorii

Nu știu dacă mai simte cineva asta, dar mi-ar plăcea să știu că nu sunt singura.

De fiecare dată când mă întorc dintr-o concediu, am o plăcere inexplicabilă de a întinde rufele la uscat. Aproape că am făcut un ritual din asta. Am mereu detergent și balsam de rufe nou, acum vreo patru ani mi-am cumpărat un uscător de rufe pe care să-l mut ușor de la soare la umbră, deși stăm la casă și am undeva în spate întinse niște sfori întinse.

Anul ăsta am mai urcat o treaptă în drumul spre nebunia deplină a spălatului de rufe de după concediu, așa că mi-am luat cârlige noi de rufe. Aproape fetiș, vă spun. Spăl hainele și le întind cu o plăcere care lipsește aproape complet în alte perioade ale anului. 

Continue reading Placerea nebunească de dupa călătorii

Ziua de după concediu

back-to-work2Nu, nu ziua în care ne întoarcem la serviciu, ci ziua aceea de stat acasă, după ce ne-am petrecut concediul pe cine știe unde, ziua care ne desparte de revederea cu sefii, cu biroul…

De fiecare dată când mi-am planificat concediul, am făcut în așa fel încât la întoarcerea acasă dintr-o călătorie, să-mi rămână libere măcar 2 zile înainte de reînceperea activității. Mi se par zilele necesare pentru sedimentarea amintirilor, pentru rememorarea lor, pentru întâlnirile cu prietenii apropiați carora să le povestești cum a fost, pentru spălatul rufelor și nu în ultimul rând pentru pregătirea psihică și înțelegerea faptului că tocmai se termină concediul.

Să-ți pui fotografiile în ordine, să-ți admiri bronzul, să mergi la cumpărături, să lenevești în casă, să vezi filme bune și să ți se facă dor de serviciu. Asta-i ritualul pe care noi îl respectăm, și ne iese de fiecare dată. Oricât de dor ne e de concediu, atunci când ne întoarcem la job suntem pregătiți 100% și sunt sigură că la asta contribuie și zilele acelea de stat acasă înainte de a o lua de la capăt.

Concediul în cuvinte, imagini și cărți

Am plecat vinerea trecută cu bagaje și gânduri de odihnă către locuri pline de soare blând și oameni dragi. Am stat două zile la părinții mei la Sihleanu, un sat brăilean cu istorie veche și plajă nouă. Mi-am luat cu mine o singură carte, Întâlnire cu viața de Cecelia Ahern.

Am stat la plajă pe malul Buzăului două zile înainte de plecarea la mare, ne-am antrenat un pic pielea pentru soarele litoralului. A fost perfect. Apa Buzăului a fost mică și l-am putut trece în picioare, am făcut plajă pe malul celălalt, pe un prund de nisip proaspăt apărut. 

Am început să citesc din carte pe plaja din Sihleanu și am făcut acolo cunoștință cu Lucy Silchester și scrisorile ei primite de la Viață, de la viața ei, desigur. Vă dați seama că în pauzele de râs și bălăceală mă gândeam cum ar fi să mă pot întâlni și eu cu viața mea, deși am vaga impresie că mi-e tot timpul în preajmă.

Continue reading Concediul în cuvinte, imagini și cărți

Concediu

Mi-e și frică să spun că plec în concediu.

Să vă spun pe scurt de ce: acum două saptamani, cand am fost la Breaza, mama acasă a primit un telefon de la (de acum celebri) băieți care au anunțat-o fără menajamente că noi am avut un accident de mașină, am călcat un copil pe trecerea de pietoni, bla, bla, bla. Deși inițial i-a crezut, mama a avut totuși tăria să le ceară detalii, să ceară să vorbească cu noi și până la urmă le-a spus că sunt niște farsori. Au închis telefonul și au lăsat-o pe mama plină totuși de temeri, pe care evident și le-a spulberat imediat ce a vorbit cu noi și s-a liniștit.

M-am gândit, cum naiba au ajuns oamenii ăia să o sune pe mama exact atunci când noi eram plecați de acasă. Toată lumea s-a gândit că au aflat de pe facebook, deși noi n-am pus niciun mesaj de genul ăsta nici acolo și nici în altă parte pe net.

concediuÎn fine, revenind, în sfârșit avem 7 zile libere și avem de gând să le luăm ca atare. Sper ca după asta să revenim la lucru mult încărcați. Evident, am muncit mult înainte de a pleca și probabil vom trage tare și la venire să recuperăm, dar deocamdată nu vreau să mă gândesc la asta.

Continue reading Concediu

Concediuuuuu!

Pregătim excursia asta de  6 luni. Uite că a venit până la urmă și ziua plecării, bagajele sunt în mașină, telefoanele sunt încărcate, banii în portofel și pofta de călătorie la cote maxime. Dacă am fi fost și suficient de odihniți totul ar fi fost perfect, dar știi cum e, nu le poți avea e toate.

Urmează două săptămâni de călătorit prin Europa. Nu va fi ușor, dar sigur va fi frumos.

– Dacă ne rătăcim ce facem?

Continue reading Concediuuuuu!

AMR 4 zile

Hihih, mai sunt 4 zile si vă salut din mers. Budapesta, Salzburg, Munchen, Strasbourg, Paris, here I come.

Aproape totul e rezolvat. Mai avem câteva de rezolvat, dar din astea minore, gen bani. 🙁

Azi e serbarea la școală și dacă trec vie și peste asta mai am doar de rezolvat 4 comenzi măricele de veste, saltele, tricouri, huse, parasolare…

Continue reading AMR 4 zile

Concediul continuă

Deci da, concediul continuă. Nici nu mai știu de cât timp nu mi s-a mai întâmplat asta, să stau și să mă gândesc ce vreau să fac. Hmm…să ma uit la un film, să citesc ceva, să joc cărți cu fetele, să mergem în parc sau la patinoar, să ascult muzică, să scriu ceva pe blog, să încep un serial nou… și toate astea nu într-o singură zi, în grabă, ci până duminica ce va urma, mai exact încă cinci zile. 🙂

Știu că de săptămâna viitoare vom intra tare în pâine și probabil nu ne vom opri până la Crăciunul viitor, cu excepția câtorva zile de concediu și a weekend-urilor, de aceea am de gând să mă bucur cât pot de tare de zilele astea, să termin de citit cele 4 cărți de pe noptieră, să văd câteva filme pe care le-am tot amânat și să-mi dezmorțesc oasele pe gheață.

Am avut niște sărbători foarte frumoase, un Revelion între prieteni, zile cu mult soare, nu m-aș fi supărat să fie cu zăpadă, dar asta e. Poate ne facem curaj și zilele astea dăm și o fugă până la munte, dar numai dacă aflu că măcar acolo e zăpadă.

Continue reading Concediul continuă

Anul ăsta a fost Blasova

În primul rând, legat de concediul ăsta în Deltă trebuie să vă spun că n-am mai ajuns acolo, pentru că soții noștri (al meu mai puțin, abia acum prinde microbul) au hotărât în ultimul moment că pescuitul e cel mai important aspect al sejurului și cum peștele ne aștepta cu mic cu mare, am poposit marți spre seară în Insula Mare a Brăilei (care-i tot o Deltă, dar mai mică), mai exact la Blasova:

Continue reading Anul ăsta a fost Blasova

Din nou acasă

Am ajuns aseară târziu acasă, rupți de somn și negrii ca dracii. Abia am avut putere să ne spălam și apoi am căzut toții  la datorie ca soldații pe front. Până îmi revin eu, și-mi trece tulbureala din ochi și ciufuleala din păr, vă spun că suntem toți bine (în afară de pedichiura mea), a fost foarte, foarte frumos și vă voi povesti pe larg toate peripețiile prin care am trecut, că, slava domnului, au fost câteva. 😀

Și da, am prins și pește:
Continue reading Din nou acasă

Incurcături pe ultima sută

De dimineață (la mine dimineață e pe la 6, da?) în curtea mea mirosea a mentă. Nu știu de unde, probabil de pe la vecini că printre ierburile și florile mele nu-i. Mirosul ăsta mi-a făcut poftă de ceai de mentă și de încă ceva. Ceva de amnezie. Aceea pe care aș vrea s-o am, să uit de răutatea oamenilor, să uit de guverne și legi tâmpite, să uit de taxele și utilitățile care lună de lună sunt mai mari (da, sunt supărată, mi-a venit curentul 500 lei) să uit de tot și toate și să plec în concediu.

AMR 4 zile. Aseară am aflat că cineva (nu spun cine, persoană importantă) a încurcat zilele și s-ar putea ca restul găștii noastre să plece spre Deltă cu o zi mai devreme ca noi. Nasol. Mai ales pentru ei, că majoritatea echipamentelor de campare sunt la noi. 🙁 Dar e nasol și pentru noi, fiindcă ne-ar fi plăcut să mergem cu toții. Să vedem, azi decidem ce și cum, oricum, e neplacută treaba, dar asta e, oamenii mai și greșesc. Dar prefer de o mie de ori greșelile de genul ăsta, celor pe care le fac ăia care nu se mai satură, ne conduc și se prefac că ne vor binele. Vorba cuiva ieri pe twitter: “Romania n-a intrat niciodată în criză, dar a ieșit de două ori din ea. ”

Hai că nu mă mai gândesc la asta, ce naiba, e weekend-ul dinaintea concediului. Ai zice că-i de vis. Ei bine, nu e chiar așa. Sunt multe adunate pe ultima suta de metri. Comenzi în așteptare care trebuiesc lăsate croite să aibă atelierul ce lucra cât timp noi suntem plecați. Ultimele verificari de bagaje și schite de așezare a tuturor lucrurilor într-un porbagaj de Accent. 😀 Plus că n-am facut încă lista cu haleala, pentru că vrem să ne gătim noi acolo cele mai multe mese. Bine, asta până aproape vom muri de foame și vom merge să mâncăm un borș adevărat de pește. Hmm.. și mai e și încurcătura asta cu plecarea separată.

Continue reading Incurcături pe ultima sută