Un smoothie și-un weekend plin de amintiri

Weekendul ăsta a început mai devreme, undeva joi seara când am fost să luăm microbuzul închiriat (60 euro/zi) pentru plecarea la munte cu verii noștri ce veneau din Belgia (4 persoane) împreună cu prietenii lor francezi (încă 4 persoane). A urmat apoi ridicarea lor de la aeroport după ce cursa lor a avut întârziere din cauza unei furtuni la Bruxelles. Dar totul e bine când se termină cu bine, chiar dacă la noi abia începea. Weekendul.

Așadar, noi patru și încă 8 prieteni de-acum, am plecat vineri dimineața către Moieciu. De jos. Rezervam cu vreo câteva luni înainte o vilă întreagă pentru noi 12 (250 euro/noapte), mai exact Pensiunea Casa Dudu. Recomand, dacă aveți nevoie de cazare în zonă. Oamenii se ocupă personal ca totul să fie pe placul turiștilor care le calcă pragul și credeți-mă așteptările vă vor fi depășite.

Am ajun în jur de ora 14 la locație (dap, ne-am trezit târziu și nu ne-a grăbit nimeni) și după un scurt tur al casei și împrejurimilor am plecat să vizităm Castelul Bran. Ne speriaseră meteorologii că a doua zi va ploua, așa că am vrut să profităm de după-amiaza însorită și să ne facem poze cu Dracula.

Continue reading Un smoothie și-un weekend plin de amintiri

Copiii vor plimbări în weekend

Pentru că la școala fetelor vineri e Bazarul și anul acesta vin și copii din alte Licee Waldorf din țară (s-ar putea ca asta să fie o tradiție de care eu aflu abia anul acesta), la noi va sosi joi Ioana, o fetiță din Sibiu si Bogdan, coleg cu ea. Mi se pare o chestie foarte faină asta cu cazarea copiilor din provincie la casele gazdelor din București, se leagă altfel prieteniile între copii. Ioana si Bogdan vor locui la noi până duminică așa că intenționăm să le arătăm un pic orașul și să-i facem să se bucure cât mai mult de vacanța la București.

Cum eu sunt neieșită din casă de vreo jumătate de an, am nevoie de ajutorul vostru să-mi recomandați ceva locuri frumoase de vizitat în Bucuresti in weekendul ce va veni. 

Ca să nu ziceți că vă rog chestii fără să vă povestesc ceva, ei bine anul ăsta la bazar am decis împreună cu fetele să facem… nimic. În fiecare an stăteam și vindeam chestii toată seara.  Ba lucruri făcute de noi în atelier, ba prăjituri… Mai țineți minte tartele de anul trecut? Acum e timpul să mai și cumpărăm. Vrem doar să ne plimbăm prin tot bazarul și să ne cumpărăm lucruri drăguțe pentru brad. Abia aștept!

Continue reading Copiii vor plimbări în weekend

Olimpiada Greacă

Ieri am participat la Olimpiada greacă, organizată în fiecare an de Liceul Waldorf , o întrecere sportivă între copiii  claselor a V-a din toate școlile Waldorf din țară. Pentru că anul trecut, când fetele au fost a V-a și era primul lor an la Waldorf, Olimpiada Greacă s-a ținut la Simeria, ele n-au participat, așa că am forțat un pic anul acesta și pentru că acum s-a ținut la București, am mers și noi să vedem cu stau lucrurile și să încurajăm participanții.

Disciplinele sportive au fost: aruncarea discului, ștafetă, maraton, viteză, aruncarea suliței, trasul frânghiei, lupte libere și sărituri. Echipele erau formate din cca 10 membrii distribuiți aleator din toate școlile participante, astfel încât copiii să se împrietenească și să lupte pentru echipa lor. Fiecare echipă a fost condusă de câte o zeitate, cu steag și costumație, iar toți am fost călăuziți de Zeus și discpolii săi pe tot parcursul concursului. Spun am fost, pentru că aproape fără să înțeleg ce se întâmplă eram costumată cu o pelerină maro și transformată pentru o zi în slutul, dar legendarul meșteșugar al Olimpului și anume zeul Hefaistos.

Norocul a fost că echipa mea a fost formată din copii unul și unul, care mai de care mai implicați și mai dornici să ieșim învingători. Deși ploaia n-a ținut deloc cu noi, deși l-am rugat pe Zeus să facă ceva ca să îndrepte vremea, aceasta din urmă nu ne-a făcut deloc parcursul competițional mai  facil, așa că la sfârșitul zilei am fost cu toții foarte obosiți, ok, eu mai mult decât copiii, dar cu toate astea foarte, foarte mândrii că am reușit să câștigăm aproape toate probele. Cele mai bune probe pentru echipa mea formata din 10 copii ( 6 din București, 1 din Timișoara, 1 din Sibiu, 1 din Iași și 1 din Roșia Sibiului) au fost ștafeta, trasul frânghiei și luptele.

Continue reading Olimpiada Greacă

Să fim măcar niște gazde bune

Deși ar fi trebuit să vă spun ceva despre ziua Europei, nu mă pot abține ca astăzi să nu scriu despre fotbal. Bine, poate nu atât de mult despre fotbal cât mai ales despre suporteri. Dar cum suporterii fără fotbal n-ar exista… Sau era invers chestia asta?

Știu că nu sună patriotic, dar îmi pare extrem de bine că niciuna din echipele românești nu joacă astăzi în finala asta. Nu merităm, cu atât mai puțin după incidentele de aseară de la Cluj. Sper doar să avem puterea de a fi gazde bune, chiar dacă hotelierii au triplat prețurile la cazare și bișnițari vând bilete la meci cu super-supra-preț. Ăștia suntem, nu ne putem da drept altcineva. Și totuși…

Îmi plac foarte mult oamenii care au pasiuni și cum azi  subiectul principal e fotbalul, îmi plac oamenii pasionați de fotbal. Am curaj să recunosc că-mi plac suporterii mai mult decât jucătorii pentru că dacă cei din urmă joacă și pentru bani, suporterii își susțin favoritele din pasiune pură. Am avut norocul să cunosc în viața asta câțiva oameni pasionați atât de tare de fotbal în general, și de echipa lor favorită în special, încât mi-au insuflat și mie pasiunea lor. Oamenii ăștia, altfel cu vieți cât se poate de normale, se transformau atunci când vorbeau despre fotbal. Deveneau copii când își susțineau echipa preferată și erau emoționați de-a binelea pe tot parcursul meciurilor. Și da, înjurau, se bucurau, săreau, țipau, trăiau, dar niciodată, absolut niciodată nu l-ar fi luat la bătaie pe vecinul care venise cu ei la meci, dar ținea cu echipa adversă. Pentru că fotbalul, oricât ar vrea unii să ne facă să credem altceva, nu înseamnă ură. Înseamnă sport. Iar sportul este un joc. O competiție ce-i drept, dar în esență un joc. Un joc pe care-l iubești și tu și cel ce ține cu adversarul.

Continue reading Să fim măcar niște gazde bune

Un pic de iarnă

În caz că v-ați săturat de iarnă și nu mai suportați nici în sertar CD-ul cu ”Ninge iar, ninge iar, ninge, ninge iar…” ați nimerit aici greșit azi aici, pentru că am de gând să vă arăt poze cu iarna din jurul casei mele.

Mai întâi terasa care-i atât de plină de zăpadă încât mamei îi e frică să nu se prăbușească tavanul:

Continue reading Un pic de iarnă

Am ratat prima zăpadă

Nu-mi vine să cred că weekendul acesta a nins și eu n-am văzut fulgii decât printr-o perdea cafenie, în graba pregătirii unei plăcinte. Nu, nu pentru mine era plăcinta, dovadă și faptul că am uitat-o în cuptor, un cuptor deștept care se oprește singur dacă cineva îl programează să facă asta. N-a avut cine.

Să revenim, nu-mi vine să cred că a trecut prima zăpadă pe lângă mine și n-am simțit-o deloc, asta dacă nu punem la socoteală ieșirea de ieri până la magazinul din colț în papucii de plastic și geaca de zile bune, ieșire care m-a prins total nepregătită, astfel încât am mers tot drumul cu ochii închiși și am ajuns acasă cu urechile roșii și cumpărăturile în sân.

Norocul meu că în  dimineața asta am observat terasa albă, plină de zăpadă pufoasă. Vedeți dumneavoastră, zăpada asta pe care eu am ignorat-o, a găsit de cuviință să mă răsplătească pentru dragostea ce i-o port necondiționat și a rămas nealterată pe terasa casei noastre. E musai să fac azi un om de nea, altfel sunt sigură că anul ăsta nu mai ninge. Și-i atât de fain când ninge…oare de ce n-am fost atentă?

Continue reading Am ratat prima zăpadă

Mersul pe jos, un sport extrem

Azi am vrut să vin pe jos. Nu mi-a ieşit că n-am cizme de cauciuc. Am luat maşina şi bine am făcut. Şoselele erau pline de apă dar asta n-ar fi aşa rău, dacă excludem găurile din asfalt care acum, acoperite cu apă nu se mai văd şi devin adevarate capcane pentru oamenii şoselelor. mai rău am văzut că a fost azi pentru pietoni.

Trotuare pline de apă, treceri de pietoni care nu se văd şi staţii de tramvai  super-aglomerate. Eu, de obicei, nu prea dau atenţie pietonilor decât atunci când sunt pe trecere dar azi, îmi era aşa milă de oameneii pe care îi vedeam cu cizmele (altfel îmblănite bine) din care se scurgea apa… Cum să ajungi la lucru deja murat?

Ferice de domnişoarele pe care le-am văzut azi cu cizmele alea de cauciuc cu floricele. Dacă aveau în geantă şi o pereche de pantofi “pentru la birou” ele chiar au fost cele mai câştigate.

Continue reading Mersul pe jos, un sport extrem

Scurte din traficul de seara

Pentru ca in  seara asta am plecat la cinci de la serviciu si am ajuns acasa la sapte (cu o scurta oprire intr-un loc prietenos), va spun ce-am adunat din traficul  bucurestean:

  • Masinile mergeau  toate in aceeasi directie cu mine.  😀
  • Politistul dintr-o  intersectie avea cea mai sictirita fata posibila.
  • Un BMW negru mi-a multumit prin aprinderea avariilor. 🙂
  • Taximetristii nu se dezmint, unul depaseste in viteza un autobuz, ii taie apoi fata si opreste.
  • Aproape de casa mi-am dat seama ca s-a inoptat acum 30 de minute si-am aprins luminile. 😀
  • La intersectia de la Morarilor, doua masini de pe banda din dreapta au vrut sa faca stanga. Au reusit. Pe rosu. 🙁
  • Cel care e primul la semafor, niciodata nu se grabeste.
  • Olix si-a inceput emisiunea la radio, cu promisiunea ca, va da 1700 de euro.
  • Pe strada noastra ca de obicei nu functioneaza iluminatul stradal.
  • Masina de serviciu este in garaj si nu-l va parasi pana luni dimineta.

Continue reading Scurte din traficul de seara

Scurte din traficul de seara

Pentru ca in seara asta am plecat la cinci de la serviciu si am ajuns acasa la sapte (cu o scurta oprire intr-un loc prietenos), va spun ce-am adunat din traficul bucurestean:

  • Masinile mergeau toate in aceeasi directie cu mine. 😀
  • Politistul dintr-o intersectie avea cea mai sictirita fata posibila.
  • Un BMW negru mi-a multumit prin aprinderea avariilor. 🙂
  • Taximetristii nu se dezmint, unul depaseste in viteza un autobuz, ii taie apoi fata si opreste.
  • Aproape de casa mi-am dat seama ca s-a inoptat acum 30 de minute si-am aprins luminile. 😀
  • La intersectia de la Morarilor, doua masini de pe banda din dreapta au vrut sa faca stanga. Au reusit. Pe rosu. 🙁
  •  Cel care e primul la semafor, niciodata nu se grabeste.
  • Olix si-a inceput emisiunea la radio, cu promisiunea ca, va da 1700 de euro.
  • Pe strada noastra ca de obicei nu functioneaza iluminatul stradal.
  • Masina de serviciu este in garaj si nu-l va parasi pana luni dimineta.

 Am zis…

Continue reading Scurte din traficul de seara