Bazarul

Am zilele astea nişte probleme de-a dreptul existenţiale. La liceul Waldorf se organizează, vineri 3 decembrie, bazarul anual. Haideţi să vă spun ce-am înţeles eu că este bazarul ăsta, pentru că deşi participă la el absolut toţi elevii, adică de la piticii de clasa întâi,  până la veteranii de-a douăsprezecea, şi chiar dacă fetele mele sunt în clasa a cincea, pentru noi e totuşi prima dată când mergem la bazar pentru că suntem în primul an de Waldorf. Sigur că vom mai vorbi despre asta şi în cunoştinţă de cauză după ce evenimentul se va fi consumat, adică săptămâna viitoare sau în weekend după cum va avea doamna aici de faţă chef şi timp de scris. 

Cu o lună şi ceva înainte de bazar toţi copii care învaţă la Waladorf  îşi aleg nişte teme pe care să lucreze. De exemplu, unii aleg să facă tablouri, alţii felicitări, alţii  globuri de Crăciun. Sunt şi unii care aleg să facă şi tablouri, şi felicitări, şi globuri, şi statuete şi moşi Crăciuni, dar ăştia sunt aia superspecializaţi şi nu e cazul nostru. Copiii pot face ajutaţi de părinţi că asa e regula, orice se poate vinde şi e în stare el sau părinţii lui să facă. De vândut zice-se că vor vinde doar copiii dar vom vedea. 

Dacă iniţial în clasa fetelor se făcuseră echipe de câte doi copii care să lucreze împreună, pe parcurs s-a renunţat la idee şi fiecare se ocupă singur de produsele cu care îşi va umple masa, căci da, fiecare va avea locul său (taraba sa) pe care trebuie să se străduiască s-o aranjeze cât mai frumos pentru ca produsele lui să se vânda bine. Nu-i un concurs, îmi place să cred că e ceva legat de ideea: după muncă şi răsplată.

Acum, noi am zis să-i lăsăm pe cei mai talentaţi să faca tablouri şi felicitari, şi noi să facem ce ştim noi mai bine, adică sacoșele,șorțulețe, eșarfe, lucruri simple la care și fetele să-și poată aduce aportul. Bineînțeles că Sonia nu a fost de acord cu asta, a zis că ea nu vinde șorțuri și că ea vrea să vândă prăjituri. Ce să zic, ce nu face omul ca să scape de treabă. Adică, în loc să lucreze cu o lună înainte ea a ales să muncească o singură zi, să facă multe prăjituri pe care să le vânda vopiilor în ziua bazarului. Cine credeți că o va ajuta? Exact. Vă dați seama că vineri pe la 5 dimineața intrăm în bucătărie și probabil că vom ieși undeva în jur de două, trei după amiaza, cu fața coaptă și cu copilulîin pioneze. Pentru că am de gând s-o pun la treabă serios pe domnișoara Sonia care nu știe cum să se fofileze de la tot ce necesită un pic de timp alocat. Dacă aveți idee de ceva rețete de prăjituri simple și cu mare succes la copii v-aș fi recunoscătoare. Între timp nu mă plâng că n-am de lucru. 😀

P.S. – Sănătate multă să avem de ziua noastră, a românilor, oriunde ne-am afla! La mulți ani, România!

(Visited 47 times, 1 visits today)
nina

@Sonia- ai dreptate, am uitat sa zic ca va fi si un spectacol sustint de elvii liceului. 🙂

@cafeaua_neagra- da, bna ideea cu negresele, le trec pe lista. Multumesc!

Alina

Biscuiti de casa: 2 pachete de unt, 400-450 gr. nuci prajite nitel in cuptor si date prin masina (sau puse intr-o punga si pisate cu ciocanul de snitele), 250 gr. zahar tos, arome (zahar vanilat, rom, scortisoara, dupa gust), 400 gr. faina, 2 oua, eventual niste bucatele mici de ciocolata. Toate astea se amesteca, se face un aluat uniform, daca vrei mai dulce, poti sa mai pui niste zahar (1-2 linguri). Se pune intr-o folie si se da la rece cam o jumatate de ora, cat sa se intareasca si sa il poti taia cu cutitul in diverse forme. Se coace intr-o tava teflonata la foc mediu spre mic, cam 10-15 min. Ies maronii la culoare, se intaresc putin cand se racesc, dar a doua zi sunt fragezi si deliciosi. Din cantitatile astea ies cam 175-200 de bucati rotunde cu diametrul de cam 4 cm si inaltimea de 1-1.5 cm (cresc foarte putin in cuptor). Pofta mare si spor la vanzare!

Laur

Minieclere la pret de ecler si banane cum ne facea mama acasa, daca mai stii sa le faci, daca nu pune mana si sun-o pe ea.
LA MULTI ANI, ROMANCO!

nina

@Alina- am de gand sa incerc reteta ta maine seara. Sa vedem ce iese. 🙂
@Laur- hahahah, buna asta cu pretul. Hmm, im aduc aminte de bananele alea, erau foarte spornice, ma gandesc sa le fac.
PS. Laur, bine ai venit!
Pentru publicul cititor, Laur este fratele meu. 🙂

Ada

Iti tin pumnii maine, vei avea nevoie de rabdare si nervi tari. Cred ca va iesi frumos evenimentul per total, ma bucur ca mai exista scoli unde se pune la incercare creativitatea elevilor si se sutin activitatile extrascolare. Te pup!

Isolda

Bre, ti-am zis io ca la Waldorf se intampla lucruri faine !!
Astept feed back -ul .
Iulia ce va face ? Sau e musai sa se coalizeze cu Sonia la prajituri ??

Nina

@Isolda- Nu, nici vorba, cu Iulia lucrez deja aproape de o luna la niste sacosele, sortulete si ciorapi de Mos Craciuni. Iulia e un pic mai meticuloasa dar nu exceleaza nici ea la capitolul rabdare la bibilit lucruri. 🙁

sonia

Va asteptam si pe voi la bazarul nostru maine. De la ora 16:00 veti avea parte de un sectacol minunat sustinut de elevii liceului Waldorf. Apoi va urma vanzarea lucrurilor facute si pregatite de noi, parintii si profesorii nostri.

Anka

Ce lucruri frumoase se fac la voi la scoala! Mai asteptam povesti, dar oricum, am trecut-o pe lista scurta de posibile scoli la care vor merge fetele mele, odata ce ne vom muta in zona 🙂 (noi mai avem putin pana la scoala, dar deja sondez terenul:))

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.