Jurnal de consilier local – săptămâna 145

Voi fi scurta că asta a fost săptămâna mea anuală de concediu și deși am văzut trei țări cu tot cu România, am avut net mai puțin de 100 de minute. Așa că o să-mi ia un pic să mă reconecteze la ce se întâmplă acasă, dar vreau să las scrise câteva impresii de turist cu ochii după ce fac bine sau rău oamenii prin lume.

Prima oprire a fost la o pensiune în România, pe Clisura Dunării (doamne, peisajul ăla cu Dunărea și stâncile…) unde am avut cazare pentru 4 persoane într-o cameră mai mică decât dormitorul meu de acasă. Pe net părea mult mai mare, noroc că noi am fost doar trei, dar chiar și așa, copilul Sonia a zis că se simte ca-n Asia Express. Priveliștea de la pensiune era una superbă, dar curățenia din curte lăsa de dorit, noroc că oamenii aveau piscină mare și omul care se ocupa de ea chiar își făcea treaba. Poate să fi fost de vină lipsa de personal, dar se vedea că patronii și  personalul abia dacă învață să facă turism. Una peste alta, nu mă plâng, pentru o seară a fost ce trebuie, pentru mai mult (și erau oameni acolo care rămâneau mai multe zile) aș zice pas.

A doua oprire Zagreb. I-am cărat practic pe ai mei acolo ca să văd eu capitale europene de aproape. Și aici mai fusesem odată, acum vreo 14 ani, dar am fost atunci la niște cursuri și aveam timp de oraș doar pentru câte-o cină noaptea târziu. Așa că acum l-am colindat și cu mașina (până am ajuns la cazare) și pe jos. De aici am de zis doar lucruri bune, copacii au fiecare bucata lui de pământ, oamenii știu să facă turism (locul în care am stat a fost mult peste așteptările mele) și parcarea de lungă durată în centru e 20 euro/24 ore. Ca să știți.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 145

Jurnal de consilier local – săptămâna 144

Am avut nevoie săptămâna asta să recitesc niște jurnale mai vechi și mi-am dat seama că pentru mine (mi-ar plăcea să cred că și pentru voi) sunt lucruri atât interesante scrise prin ele, încât mi-am găsit cumva motivația de a merge cu ele mai departe, mai ales atunci când am impresia că spun iar și iar aceleași lucruri. Dar nu-i așa.

Săptămâna asta a fost din nou una fără ședință, dar o să vreau să iau zilele la rând, mi se pare mie că-i totul mai organizat așa. Ooo, dacă ați ști cum e asta cu organizarea la mine…poate vă povestesc odată.

Luni – A fost atât de cald încât nu-mi amintesc să fi făcut și altceva decât să mă plâng de căldură. Și faptul că văd zilnic mașini parcate pe trotuare nu mă ajută deloc să scap de senzația de sufocare. O să fac un salt în timp și o să vă spun că miercuri am fost la DM la concert cu mașina. Nu a fost decizia mea, dar am respectat-o, mi-am pus ”fundul în mașină” cum spun românii și m-am dus. Singura concesie pe care am obținut-o a fost să lăsăm mașina foarte departe de stadion, într-o parcare sigură. Ok, așa am făcut și nu mă pot abține să nu dau, de câte ori am ocazia, acest sfat celor care aleg să vină cu mașina la concert/competiție sportivă/locuri aglomerate în general.  Parcați cât se poate de departe de locul desfășurării acțiunii. Noi când am ieșit, am văzut nu numai că toate mașinile parcate haotic pe trotuare au plecat de acolo cel puțin câteva ore mai târziu, ci și că oamenii, pietonii pentru care se fac în mod tradițional trotuarele, decorează artistic bolizii de pe alei, cu chei și ambalaje. Practic, educă șoferii să nu mai parcheze așa, dar prin metoda grea. Vă las o poză nereușită, făcută pe noapte și ploaie.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 144

Jurnal de consilier local – săptămâna 143

Am suferit de cald toată săptămâna, la modul că abia așteptam să ajung seara acasă să mă răcoresc. N-am fost deloc productivă, dar m-am asigurat că-mi îndeplinesc îndatoririle cât de bine pot. Am lucrat, am mâncat înghețată, am recitit legea partidelor politice, am băut multă apă, am primit o delegație de clienți din  străinătate pentru a pune la punct niște contracte viitoare, am mers pe jos prin caniculă, uneori pe la umbră, cel mai mult pe la soare, am citit bibliografii, dar și fantasy, m-am întâlnit cu colegii consilieri, am vorbit cu oameni din sector despre problemele lor si cum unele se pot rezolva, și altele nu, sau nu încă, am cumpărat de la reduceri, am făcut cea mai buna limonada din viața mea și aș putea continua așa 1000 de cuvinte, că deja aproape 200 sunt scrise.

După cum v-ați dat seama, nu am avut nici săptămâna asta ședință de Consiliu Local și sunt puține șanse să avem una săptămâna viitoare. La serviciu e ultima săptămână înainte de concediu, așa că tragem tare să trimitem un export vinerea viitoare, dar și să terminăm câteva comenzi interne.

Pe plan politic se pare că încet dar sigur, ne apropiem de ultimul an de mandat, un an de foc dacă mă întrebați pe mine, și percep săptămâna aceasta, care tocmai s-a încheiat, cumva ca pe ”liniștea de dinaintea furtunii”, nu știu de ce, dar așa am simțit-o eu. Nu mă aștept pentru următorul an doar la mișcări pe scena politică, ci și în rândurile electoratului. Electoratul acesta foarte hulit că pleacă acum pe fenta unui partid extremist, mai are timp să înțeleagă unde ne va duce asta. Și să își dorească mai mult de atât pentru țara pe care strigă cu toți plămânii c-o iubesc.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 143

Jurnal de consilier local- săptămâna 142

Tocmai am văzut prima conferința de presă a 9 roboți umanoizi și mi-e un pic greu să mă întorc la jurnalele mele. Da o să las aici conferința de presă, poate vă interesează.

Săptămâna asta atenția tuturor a fost pe ”Azilele groazei” și căldură. N-am avut nicio ședință, dar am avut câteva întâlniri cu specialiști în protecție socială pentru a întelege mai bine sistemul și nevoile lui. O să las mai jos câteva date, poate dincolo de emoții (vedeți, abia am văzut asta cu roboții și gata mă dezic de emoții) putem să vedem o parte din imaginea de ansamblu a sistemului social și felul în care funcționează el în România, că nu se știe când vom mai fi la fel de atenți la ce se întâmplă în domeniul acesta.

  • Deși auzim des că mulți bani merg anual către protecția socială, ea consumă în prezent 14% -16% din PIB (aici intra și pensiile sociale) față de media europeana care este de 28%. Dap, suntem cam la jumătate.
  • O protecția socială corectă înseamnă bunăstare în comunități. Nu înseamnă că iei de la bogați și să dai la săraci, ci că membrii comunității trăiesc în armonie și siguranță și există șanse mari ca măcar o parte din asistații sociali să poată deveni contribuabili la un moment dat.
  • Formarea continua de personal este o obligație. Este parte din standardul de calitate. Centrele sociale nu pot spune că n-au avut finanțare pentru pregătirea personalului, pentru că teoretic,  standardul de cost include și asta. Standardul de cost este suma primită pentru fiecare om aflat în grija sistemului de asistență socială. Într-adevăr, sumele acestea trebuie ajustate permanent, dar asta e doar o parte a problemei.
  • Aproape că nu exista personal calificat. Chiar și după terminarea facultății, personalul din asistență socială e slab calificat. Asta e o realitate europeană. Hai să vă spun ceva interesant. În Europa, cea mai mare nevoie de asistenți personali pentru persoane vârstnice o are Elveția. Care și plătește bine aceste servicii. Evident că puținii oameni calificați pe care îi avem, au vrut să meargă acolo. A fost nevoie ca între guvernul României și cel al Elveției să existe o înțelegere prin care îngrijitorii romani pot merge acolo 3 luni să lucreze cu forme legale, cu condiția ca 9 luni să lucreze în România în același domeniu.
  • De ce subfinanțarea sectorului este o parte din problemă? Nu doar din punct de vedere al personalului (care am stabilit deja că-i cel mai important și de acolo pleacă totul), dar și pentru că sistemul social urmează sistemul medical. De exemplu, un bătrân cu dizabilități stă în spital 5 zile și apoi, pentru îngrijire pe termen lung ajunge într-un centru. Aici în centru el practic are aceleași nevoi pe care le avea și la spital, ba chiar și de lucruri în plus. Nu e vorba doar despre spălat, schimbat și hrănit, ci de medicație, care continuă chiar dacă omul a părăsit spitalul, tratamentul trebuie cumpărat, administrat de personal calificat, urmărit, ajutat…, de aceea costurile ar trebui să fie în tandem cu cele de spitalizare.
  • Se ia în calcul personalul străin pentru îngrijirea bătrânilor, dar este o măsură foarte greu de implementat, chiar dacă ar veni personal calificat dintr-o altă țară, diferențele de cultură și de limbă fac măsura foarte greu de implementat. Nu imposibil, dar greu.
  • Continue reading Jurnal de consilier local- săptămâna 142

Jurnal de consilier local – săptămâna 141

Am scris, cu foarte mulți ani în urmă, într-o revistă la care făceam un internship, un articol despre azilurile de bătrâni. Desigur, era vorba despre un vis de-al meu, ca atunci când voi ajunge la vârsta pensionării, să stau împreună cu prietenii de-o vârstă cu mine, într-un loc minunat, unde să ne simțim ca într-un fel de vacanță continuă la 4 stele. Asta e în continuare ceea ce îmi doresc pentru bătrânețea mea, doar că pot vedea acum situația din mai multe unghiuri.

Ca să stabilim de la început o chestie, există foarte mulți oameni care au nevoie să fie supravegheați și îngrijiți permanent. Asta este un fapt.  O discuție de maxim o oră cu cineva care se ocupă de fenomenul ăsta și-o vizită într-un centru de îngrijire, vă va lămuri și veți înțelege că avem nevoie în primul rând de multe resurse umane de calitate și apoi avem nevoie de resurse financiare, pentru a face față fenomenului.

Știu sigur că există în România, și chiar în București/Ilfov, locuri în care bătrânii stau unii cu alții și se simt bine. Sau măcar le e un pic mai bine decât să-și petreacă ultimii ani din viață singuri și neputincioși într-un apartament la etajul 8. Și mă refer exclusiv la cei care nu pe nimeni. Pentru cei care încă au familii, există și alte feluri de ajutor, de exemplu, tocmai a fost publicată în Monitorul Oficial legea propusă de colega mea, Oana Țoiu, acum doi ani (dap, atât durează în cazurile fericite să fie promulgată o lege propusă de USR). E vorba de legea prin care cei care doresc își pot acum suspenda contractul de muncă pe durata îngrijirii celor dragi și se pot dedica îngrijirii acestora angajându-se ca asistent personal pentru apropiații aflați în suferință, fie că vorbim de un părinte, un copil, un frate, o soră sau un partener de viața.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 141

Jurnal de consilier local – săptămâna 140

Scriu jurnalul ăsta cu Marea Neagră pe mâna dreapta, după un weekend petrecut bătrânește la Saturn. Și când zic bătrânește mă refer la faptul că a fost 90% fără tehnologie, iar restul de 10% se referă la fierul de călcat și uscătorul de păr.

Săptămâna trecută a fost grea. Adică am avut de lucru la serviciu pentru a pregăti de plecare un export întârziat din cauza unor decalaje de livrări ale materiilor prime. Tot zilele astea  am avut de încărcat în platformă și de depus un proiect pentru obținerea de fonduri europene prin Digitalizare PNNR, proiect prin care sperăm să obținem fonduri pentru achiziția unei imprimate pentru textile, ceva de vis, cum zice Sorin, adică și bună și greu de ajuns să ai una.  Bineînțeles că ne-am chinuit un pic să urcăm documentele în platformă (două zile și-o noapte), dar totul e bine când se termină cu bine și odată ce am terminat și cu exportul și cu proiectul, a venit convocatorul de ședință pentru joia viitoare. Vorbim.

Urmează să fie supuse votului 17 proiecte, unele bune (se suplimentează locurile pentru ”școala de vară” până la 1000 elevi), altele inofensive (se votează un nou președinte de ședință), unele normale pentru Sectorul 3 (se actualizează indicatorii economici finali ai unui teren de sport, iar creșterea față de ultima actualizare este de 36%), și altele pur și simplu sunt de neconceput pentru o administrație și aici e un pic mai mult de discutat…

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 140

Jurnal de consilier local – săptămâna 139

Îmi dau seama că atenția globală e pe alte subiecte zilele astea, dar nici evenimentele din Sectorul 3 nu-s de neglijat, păstrând proporția, evident. Și pentru că subiectul săptămânii a fost la noi programul ”Grădinița de vară”, numărul de locuri și  modalitatea de înscriere, zic să documentăm aici subiectul ca să avem la ce reveni anul viitor.

Anul trecut (2022)

HCL 222/23.06.2022– Se aprobă un buget de 3.000.000 lei și primăria propune 100 lei/zi pentru personalul participant la activitățile din cadrul programului. În urma amendamentelor venite de la consilieri, s-a aprobat 150 lei net/zi personal didactic, 200 lei net/zi la personal nedidacțic (știu că nu are logică, dar așa s-a aprobat) și 120 lei/zi pentru spălătorese și mecanici. și îngrijitori.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 139

Jurnal de consilier local- săptămâna 138

Două ședințe de Consiliu Local și-un Congres. 

Poate pentru unii se apropie vacanța, have fan (nu știu de ce tot aduc vorba de asta), la mine e încă departe, prin august cândva, până atunci am activitate din plin, atât pe plan personal, profesional, dar și politic, că despre asta mi-am propus să vorbesc cu precădere aici în acești 4 ani, și cum vă scriu eu la sfârșit de fiecare dată, au mai rămas 70 de săptămâni. 

Luni – am avut ședința de CL cu rectificarea bugetară. Vă spuneam că a avut Mihaela 8 amendamente, fiecare super-argumentat, dar niciunul nu a atins urechile vreunui consilier din gașca Negoiță. Rectificarea a fost votată exact așa cum a venit de la Primărie, totul perfect. Să cheltuim, fraților! I-am zis Soniei (fiica mea) că generația ei va avea de achitat o datorie a României care e astăzi 153 miliarde de euro. Asta le lăsăm moștenire copiilor noștri. Nepăsarea noastră naște găuri imense pe care copiii noștri vor fi obligați să le achite. Dar, deocamdată, să cheltuim!!!

Continue reading Jurnal de consilier local- săptămâna 138

Jurnal de consilier local- săptămâna 137

Probabil acesta va fi cel mai târziu publicat jurnal. Încep să îl scriu pe drumul spre casă, venind de la Târgoviște, pentru că weekendul ăsta nu am fost aproape deloc consilier local, chiar dacă azi noapte, în mijlocul nunții la care participam, mă uitam pe amendamentele la buget pe care colega mea Mihaela Văcaru le-a formulat ieri (practic, le-a terminat târziu în nuntă noapte).

Săptămâna asta am avut două convocări de ședințe de Consiliu Local, una extraordinară pentru luni și alta ordinară pentru joia viitoare. Adică vom avea săptămâna viitoare, cel puțin, două ședințe de CL.

Cea de mâine, extraordinara, are un singur punct pe ordinea de zi, se presupune că e unul urgent, și anume rectificare de buget. Explicația urgenței, pe care am primit-o în ședința de comisie de buget, care a fost vineri, este că trebuie semnat cât mai repede un contract pentru o finanțare pe POIM, prin care se vor achiziționa utilaje pentru salubritate. Sau poate insule pentru colectarea selectivă. Sau altceva. Poate vom afla mâine în ședință mai exact. Poate.

Continue reading Jurnal de consilier local- săptămâna 137

Jurnal de consilier local- săptămâna 136

Am început luni cu ședință de consiliu. O ședință în care s-a ales al doilea viceprimar al Sectorului 3. Am avut la început doi, dar la un moment-dat, anul trecut, viceprimarul de la PNL și-a dat demisia și după un an de negocieri intense, PNL a ”reușit” și a susținut azi alegerea unui viceprimar de la PSD. Partea cea mai rea este că au ales o persoană urmărită penal pentru fapte comise fix din postura de viceprimar al Sectorului 3 (dap, a mai avut un mandat), adică dintre toți consilieri lor, cel mai competent este un urmărit penal. Partea bună este că au ales o femeie, dar cum naiba facem noi, nația asta, că alegem în funcții publice de conducere fix femeile a căror reputație profesională nu le face cinste. Parcă zici că avem ceva cu femeile și nu vrem în niciun caz să aducem în față una și deșteaptă, și cinstită.

După alegerea asta, celelalte puncte de pe ordinea de zi au fost aprobate pe bandă rulantă, au trecut fântânile arteziene (în șase luni vor fi gata) și în Parcul Teilor și în IOR. Vă mai zic o dată, 6,2 milioane de euro. Dacă luăm în calcul că pe francezi, să construiască turnul Eiffel, i-a costat vreo 7,2 milioane de franci pe vremea aia, suntem și noi cu fântânile noastre în forma de lebede și umbreluțe colorate tot pe acolo. Ca să nu mai zic că guvernul francez a platit doar o mică parte din sumă, restul a fost susținută de investitori care au primit drept de folosință o vreme…mă rog, alt nivel de gândire.

Știu că a fost pentru cei mai mulți o săptămână scurtă de lucru și suntem acum în plin weekend prelungit, dar s-au mai întâmplat niște chestii, chiar dacă nu neapărat la nivelul sectorului nostru, despre care nu mă lasă inima să nu scriu. Bănuiți deja, e vorba de greva profesorilor. Măi, indiferent de câte greșeli or fi făcut și dascălii ăștia, că nu-s toți niște exemple, nu poți să ieși public tu, prim profesorul țării, ”regele educației” cum l-am văzut ridiculizat, pe bună dreptate, pe rețelele sociale și să te adresezi cuiva zicând: cum îndrăznești?!

Continue reading Jurnal de consilier local- săptămâna 136