Am hotărât să mă bucur de ultima zi de toamnă/vară și să scriu și azi jurnalul afară, în curte, așa cum am făcut-o de foarte multe ori până acum. E ca și cum aș avea locul meu de scris jurnalul, nimeni nu mi-l ocupă duminica. Bine, în jurul meu soțul spală curtea cu un compresor dintre cele mai zgomotoase, dar nu poate el spăla, cât pot eu scrie.
Luni – Am început săptămâna cu ședință extraordinară de Consiliu Local. A fost o ședință scurtă, n-a fost nimeni din primărie să ne răspundă la întrebări, aproape nici nu mă mai enervează asta, e și normal ca oamenii să nu vină dacă au asigurate dinainte voturile de da. Ce le mai pasă lor de întrebările consilierilor care ar vrea să și înțeleagă ce votează acolo?
Marți – am primit o sesizare de la o doamnă (e o frumusețe de femeie și deșteaptă și frumoasă, cum ar zice bunicul) care îmi semnalează că au dispărut locurile libere de parcare de langă parcul Pantelimon, ceea ce e bine, că erau acoo aproape abandonate tot felul de rable. Ceea ce nu înțelege dânsa și pun pariu că nici voi e faptul că, nu au fost trasate locuri la intrările în parc și pentru persoanele cu dizabilități. Deloc. Parcul Pantelimon e locul acela liniștit în care te poți bucura de ciripitul păsărilor și de luciul apei mai ale atunci când sănătatea ta are nevoie de asta. Doar că acum persoanele cu dizabilități care reușesc să ajungă în parc (pentru ei e ziua aceea frumoasă și rară pe care o pot petrece în natură) nu pot beneficia de unul dintre puținele drepturi pe care le au și anume acela de a putea parca gratuit pe locurile speciale pentru persoane cu dizabilități. Și în zona parcului nu poate exista nici măcar scuza că n-au avut unde le trasa. Am făcut sesizare la primărie și voi face și interpelare în ședința viitoare de consiliu, dacă nici oamenii care suferă nu ne mai sensibilizează, atunci umanitatea e pierdută. Și eu zic că încă nu-i.
Miercuri – Cetățenii ne scriu că Terasa Rainbow de pe bulevardul Decebal își ține tomberoanele cu gunoi la intrarea în parcarea Decebal și încurcă accesul. Ca să nu mai zic că arată și miroase ca naiba, cu tomberoanele la intrare. Desi au fost somați și de poliția locală și de cetățenii din zona să le găsească alte locuri, ei n-au făcut nimic. Așa se comportă oamenii care au spatele asigurat. Dar în zonă situația cu gunoiul de-a lungul bulevardului e și mai gravă de atât. De la o vreme, în fiecare zi când treci pe bulevardul Decebal și apoi pe Bulevardul Unirii (da, trec aproape în fiecare zi) vezi de-o parte și de alta saci plini cu gunoi. Nu știu de unde provin, pot fi puși de cei de la salubritate care curăță spațiile verzi, pot fi de la măturatul străzii, pot fi de la terase, dar sunt zilnic și sunt aproape de șosea. Se văd oribil.
Joi – La un moment dat, în acești 3 ani de consilier local care locuiește în Cartierul 23 August, am înțeles că nu se poate rezolva situația cu stațiile de autobuz și linia ferată din zona noastră luate împreună, decât, poate, dacă ar fi cineva din cartier prim ministru și-ar trece peste lege. Dacă prima parte ne-am dori-o, de a doua nu poate fi vorba, așa că la momentul acesta daca vrem să schimbam ceva, trebuie să acționăm separat, să tratăm problemele astea doua distinct. Așa că primul pas în rezolvarea unei probleme e să te asiguri că mai mulți oameni își doresc rezolvarea ei și nu ești singur în acțiunea pe care vrei s-o faci.
Poate nu mai credeți că rezolvăm ceva cu petiții, dar ele conving autorități să acționeze, dacă-s făcute cum trebuie, cu adresabilitate directă, așa că m-am apucat să scriu petiția, am fost să fac și poze noi cu felul în care arată stațiile STB și cum sunt nevoiți oamenii să aștepte autobuzul, am mai vorbit cu câțiva vecini despre asta.
Vineri – Vrem stații decente de STB pe Bd. Industriilor de-a lungul căii ferate în Cartierul 23 August – așa i-am zis și-am publicat-o pe platforma celor de la Declic. Am avut mari emoții, vă dați seama, deși am semnat sute, poate mii de petiții în viața asta, n-am pornit eu niciodată una. Așa că am mai învățat ceva azi. Nu e greu și dacă tu crezi cu toată convingerea în cauza pentru care strângi semnături, atunci ele se vor strânge.
Prin această petiție încercăm (cei care vor semna și cu mine) nu doar să semnalăm autorităților responsabile că problema există ci și că situația e suficient de gravă încât e nevoie urgentă să se ia măsuri, nu doar să se promită ceva în timp ce anii trec și situația nu se schimbă. Nu mai zic aici povestea, dacă intrați pe link-ul petiției o puteți citi acolo.
Tot azi am primit convocator nou pentru ședință ordinară de consiliu local săptămâna viitoare. Nu vreți să știți, dar eu tot vă spun, Algorithm Construcții vrea în continuare credit bancar (100-120 milioane lei) + mărire de capital social (78,76 milioane lei) + majorare indemnizații administratori neexecutivi (care doar semnează ce hotărăște Negoiță și Panait) la 7500 lei net/lună + vor să vândă ceva Primăriei care le-a dat inițial bani să le cumpere, adică 57 de mașini si utilaje. Primaria simulează că nu are nevoie de toate și cere ofertă pentru 41 dintre ele. O primește, desigur, și trebuie să dea 10 milioane de euro pe ceva ce a fost cumpărat cu banii ei de prima dată. Oricum, o parte dintre ele le folosea Direcția de Salubritate și până acum, dar nu gratis, plătea chirie. Vă spun, ca la noi la nimeni și mai grav este că la S3 se întâmplă asta de ani de zile și niciun organ de control n-are o problemă cu asta. Proști noi, cum ar veni.
Sâmbătă – Azi s-au strâns 300 de semnături pentru petiția lansată aseară. Am fost super fericită de reacția oamenilor, am știut că nu-s singură în lupta asta. Dimineață am aflat și că vine directorul STB în zonă să vadă cu ochii lui situația, așa că m-am dus și eu să mă asigur că știe că suntem mulți care vrem neapărat rezolvată problema asta. Am dat mâna cu omul, m-am uitat fix în ochii lui și i-am transmis sa nu se pună cu oamenii din cartier că nouă dacă ne zici ca faci ceva și nu te ții de cuvânt, nu te vom uita. A promis că se ocupă de asta. Suntem cu toată atenția pe el!
După amiază am fost la Târgul de inițiative civice unde s-au discutat cu organizațiile civice diversele probleme pe care le au în fiecare sector. De la noi din sector am fost doar consilieri USR, la celelalte sectoare au fost și consilieri de la PNL și PSD. A venit și prefectul și și-a luat niște angajamente acolo, legat de IOR zona retrocedată a zis că se va implica personal să existe intervenție rapidă și pază acolo. Ia să-l vedem! Dar dincolo de asta, am toată stima pentru grupurile civice care, așa cum pot, încearcă să rezolve probleme din zonele în care locuiesc. Sunt efectiv adorabili oamenii ăștia. Dacă am putea mai mulți să fim așa implicați și aplecați spre rezolvat probleme ca ei… Vă spun, pe mine m-au motivat foarte mult!
Duminică– Azi am frământat pâine turcească și-am făcut un grătar coreean la masă în curte. Ați zice că am gătit doar internațional, dar mama soacră a făcut în casă, pe plită, supă cu găluști și tocăniță de conopidă. După amiază continui să citesc proiectele pentru ședința viitoare dar nu vreau să închei până nu spun asta:
Mulțumesc tuturor celor care au semnat petiția! Sunteți minunați și datorită oamenilor care voi, care cred și luptă în continuare pentru drepturile lor, eu cred că țara asta nu e pierdută cu totul.
Mai avem de parcurs 53 de săptămâni. Să fim bine!