Azi e ziua fratelui meu Laurentiu. Implineste 34 de ani. Ii doresc sa fie fericit, aici sau aiurea in lume ( Portugalia, Spania). Nu l-am vazut de un an. In ultimii 7 ani l-am vazut cam o data pe an. Cum sa te obisnuiesti cu asta? Imi este foarte dor de el. Am impartit aceeasi camera la bloc aproape 18 ani. Pana pe la 13 ani era mai mic decat mine la inaltime. Acum are 1,95m. Cand s-a inscris la judo am vrut sa merg si eu ( nu m-au primit ). Cand a castigat prima cupa la un concurs judetean, am vrut sa mi-o dea mie. Nu mi-a dat-o. Cand mergeam in vacante (16 iunie – 14 septembrie) la bunici eram cei mai fericiti (euforia disparea pe masura ce se apropia sfarsitul vacantei). De sarbatori era obligat sa ma ia cu plugusorul. Pe trei ianuarie mergeam sa cheltuim banii stransi. Mergeam la cinema foarte des. La un singur film n-am rezistat pana la final. Se numea ” Canarul si viscolul” (hihihih uite ca pe asta nu l-am uitat). Ca orice frati am facut multe multe lucruri impreuna. Imi place sa cred ca va veni o vreme in care vom fi (geografic vorbind) mai aproape.
Acest post a fost scris si publicat anul trecut in data de 13 august.
Acum s-a mai schimbat cate ceva. Laurentiu implineste anul acesta 35 de ani si ne intalnim mult mai des. 😀
Pe vremea cand, acum vreo 3 ani si jumatate, primisem de la serviciu un Tico jigarit si vai de mama lui, spalam masina aia in fiecare saptamana. Fie iarna, fie vara, in fiecare sambata dimineata eu erau in fata portii cu furtunul si tot ce-mi mai trebuia si bagam ca berila la spalat ragalia. E adevarat ca era si alba masina si se vedea jegul pe ea dar eu cel mai mult insistam inauntru. Nu mergea nimeni in afara de mine cu ea, dar mie mi se parea tot timpul ca-i murdara si o spalam saptamanal, cum va spuneam.
Acum ca a inceput si weekendul sa ne apucam de treaba, zic.