Micul dejun

Eu nu prea mănânc dimineaţa. Ştiu nu fac bine, dar asta e. Azi însă m-am trezit cu o foame nebună. Probabil, a aflat stomacul meu că e criză şi frigiderul e aproape gol. 😀

Stăteam la masa din bucătărie şi savuram un sendviş cald şi gustos, cu ochii la televizorul din living, unde erau, cum altfel, ştiri.

Când papilele mele gustative se bucurau mai tare de gustul caşcavalului, care se îngemăna cu şunca uşor crocantă, pe ecranul televizorului a apărut o babă cu multe bube pe faţă şi apoi, imediat, fără să am timp să mă feresc, a urmat o imagine cu stomacul babei, deschis. Ceva de coşmar, vă spun. De unde, până atunci fusese o ştire cu pârtiile de pe Valea Prahovei, au băgat ei direct, stomacul şi intestinele babei buboase.

Continue reading Micul dejun

Mica Unire

La 24 ianuarie 1859, cand si Moldova Tara Romaneasca l-a ales ca domnitor pe Alexandru Ioan Cuza, dupa ce  Tara Romaneasca Modova facuse acelasi lucru in 5 ianuarie, cele doua tari au devenit un stat unitar, sub denumirea de Romania  punand astfel bazele Romaniei Moderne.
Evenimentele care au precedat si urmat alegerea lui Cuza, au fost mult mai complicate, dar noi, romanii de astazi, abia daca ne amintim ce-am invatat despre perioada aceea.
La noi in casa rasuna azi Hora Unirii. Fetele o vor canta maine la scoala impreuna cu ceilalti colegi. Ma bucur ca scoala incearca sa marcheze cumva evenimentul Unirii in mintile copiilor, pline de Hannah Montana & Co.

13 ianuarie

In Targoviste stateam la bloc. 33B. Vis a vis de blocul nostru era un altul. 33A. Stateam la etajul trei si numele nostru de familie era Nedelcu. In blocul celalalt la etajul trei, intr-un apartament pozitionat fix ca al nostru, era o alta familie al carui nume de familie era tot Nedelcu.

Va dati seama ca toate scrisorile noastre se duceau la ei si majoritatea scrisorilor adresate lor veneau la noi, da?

Cand m-am mutat acolo in bloc (aveam vreo 10 ani), printre primele prietene pe care mi le-am facut a fost Adriana Nedelcu, Anduţa, cum ii spuneam noi. Era o fetita lunga si desirata, bronzata frumos in cantonamentul petrecut la mare. Facea baschet si era un pivot excelent. Era un fel de lider al copiilor din fata blocului. Daca Anduţa zicea ca jucăm castel, apăi asta jucam.

Continue reading 13 ianuarie

Pana inceputului de an

Ca orice slujbas care se respecta, am pus azi ceasul sa sune la 6.00, ca sa ma reobisnuiesc cu raul. 😀 Dupa ce i-am dat scurt alarmei doua amanari, in cele din urma ma urnesc.

Nu mi-a luat mult sa-mi intru rol (doar ce mi-am dat cu apa rece pe fata) si sa calc doua camasi, sa trezesc doi copii, sa pregatesc micul dejun, sa ma imbrac sa pieptan trei capete cu parul lung, la doua sa le fac si codite, etc.

Afara ninsese. Eu, la fel ca autoritatile, aflu mai la sfarsit. Noroc ca masina se odihnise in garaj 10 zile si am plecat in tromba, cu catel cu purcel, inspre scoala si serviciu.

Continue reading Pana inceputului de an

A căzut azi un fruct

Dimineaţă am primit un telefon scurt…

Stana e o femeie de la ţară. A crescut 8 copii din care îi mai trăiesc 6. Pe doi i-a văzut cum s-au stins  şi a murit şi în ea ceva odată cu aceştia. Nici nu vreau să mă gândesc la ce sentimente încearcă o mamă atunci când îşi îngroapă copilul.

Are 17 nepoţi, fete si baieţi care i-au animat curtea în copilăria lor şi tinereţea ei. Şi-o amintesc cu toţii ca pe  cea mai bună bunică, care le făcea zilnic mâncarea preferată, mergea cu ei după-amiezele la scăldat şi rămânea în poartă cu ochii în lacrimi când vacanţele luau sfârşit.

Şi-a pierdut bărbatul pe la 50 de ani şi de atunci  a avut singură grijă de gospodărie. Nu s-a plâns niciodată. În casa ei miroase a pămant proaspăt, busuioc şi miere. La ferestre, muşcatele seamănă cu cele din copilaria mea. N-a fost bolnavă niciodată sau cel puţin noi n-am ştiut.

Continue reading A căzut azi un fruct

Viaţa mea la jumătate?

A mai trecut un an…..

Stau de un sfert de oră în faţa paginii albe şi nu ştiu ce să scriu. Asta mă face să mă gândesc ca n-a venit înca timpul să-mi scriu memoriile. 😀

Ok, pâna la urmă n-am tort, dar mi-a şoptit o păsărică că voi primi azi unul delicios. Va trebui să mă credeţi pe cuvânt. Cred ca e prima dată, dupa mulţi ani, când nu mi-am făcut singură tortul pentru ziua mea.

tort

Continue reading Viaţa mea la jumătate?

14 octombrie

Am avut în generală un profesor de geografie genial. Îl cheama Petre Cuşceac. Punea multa pasiune în ceea ce făcea şi îşi cunoştea materia ca pe propria palma. Făcuse undeva într-o grădiniţă din curtea şcolii o mini staţie meteorologică.  Eram o mana de elevi, aleşi pe sprânceană, care aveam grijă de staţia aia, adică măsuram de trei ori pe zi temperatura, umiditatea si viteza vantului. Era o responsabilitate care ne facea pe noi sa ne credem foarte importanţi.

Profesorul Cuşceac in clasa a sasea ne invata intr-o zi , la geografia fizică a lumii, despre Zair, actuala Republica Congo. La inceputul fiecarei ore ne spunea suprafata tarii respective, numărul de locuitori, capitala şi numele şefului statului respectiv. De data asta, când ne-a spus numele conducătorului Zairului, în clasă s-a stârnit un murmur de râs. Profu’ a spus asa: Mobutusesesecococonegbenduvazabanga adică (Mobutu Sese Seko Koko Ngbendu Wa Za Banga) Cand profesorul ne-a văzut cât de mult ne place numele ăsta, ne-a zis:  Spre sfârşitul anului şcolar vă voi întreba cum îl cheamă pe preşedintele Zairului şi care dintre noi va şti, va încasa un 10 le geografie.

Zece la geografie se lua foarte greu. Ştiai bine, luai 9, ştiai foarte bine tot, luai 10. Ideea este ca absolut toţi elevii, am invăţat numele ăsta pe dinafară, ajunsese un fel de salut între noi, il repetam întruna ca să nu cumva să ne prindă nepregătiţi. De unde profu’ credea că habar n-o să avem de numele ăsta,  atunci când ne-a întrebat, ştiam toţi să pronunţăm corect şi a fost nevoit să se ţină de cuvânt. A fost cel mai uşor 10 luat de noi la geografie în toată viaţa noastră.

Continue reading 14 octombrie

Romania, tara oamenilor cinstiti

românAcum vreo zece ani

Sotul meu avea o dacie masina de serviciu. Masina ramanea in fiecare seara in fata portii ca un caine credincios. Era o rabla cu care insa ne faceam treaba isi facea treaba.

Intr-o duminica dimineata masina nu mai era in fata curtii. Nu ne venea sa credem. Am intrat in casa sa vad daca sunt cheile, ma gandeam ca a dat-o cuiva si nu-si mai aduce el aminte. Acum logic vorbind, cine sa fure o rabla de dacie? Ei bine, uite ca s-a gasit cineva. 😀

Continue reading Romania, tara oamenilor cinstiti