Primii pantofi de dans

Iulia și Sonia merg la dansuri din iunie, adică au mers pe tot parcursul vacanței de vară, dacă vor reuși să obțină punctaje bune la școală, vor continua și pe parcursul anului școlar și, cine stie, poate vor face dans toată viața.

N-am considerat niciodată că au înclinații speciale spre dans, dar de data asta, profesoara lor împreună cu ajutoarele ei au reușit să scoată ce-i mai bun din ele și să le aducă la stadiul de… începători.

Cum și începătorii trebuie să pornească de undeva, doamna profesoară a hotărât ca, la Concursul de dans sportiv din octombrie sa participe și ele, atât la proba pe echipe cât și la individual.

Continue reading Primii pantofi de dans

Începe școala, fetelor cum stați cu machiajul?

Mă trezesc în ziua asta specială pentru cei mici și aproape la fel de specială pentru părinții lor, și vreau să scriu ceva despre asta. Caut pe youtube o melodie care mie îmi face pielea de găină de fiecare dată, aia cu: să sune clopoțelul în prima zi de școală, să-nvețe toți copiii să scrie cu cerneală..., ca să vă stoarcă postul poate și-0 lacrimă. 😀

Bun, și cum căutam eu așa, găsesc clipul de mai jos, dau play și sper să fie melodia căutată. Când colo, o fată începe să vorbească și eu, ascultând ce spune, îmi dau seama că fetele mele ar fi mai interesate s-o asculte pe ea decât melodia pe care o căuta mama lor și care se potrivește mai degrabă pentru clasa pregătitoare  și clasa întâi.

Bine, ele deocamdată sunt la stadiul de n-au ce să corecteze, dar după cum trece timpul, în câțiva ani vor ajunge să se încadreze perfect.

Continue reading Începe școala, fetelor cum stați cu machiajul?

Cum ne organizăm pentru școală

Dacă aș fi întrebat-o pe Sonia (știți voi, copilul Sonia) treaba asta cu organizatul pentru școală, mi-ar fi spus că trebuie să-și înnoiască garderoba, să-și ia o geantă frumoasă și să meargă la coafor.

Dacă  aș fi întrebat copilul Iulia același lucru, ea mi-ar fi spus că trebuie să vorbească cu colegele pe facebook să vadă cum organizează treaba împreună.

Dacă m-ați întreba pe mine cum ne organizăm pentru începerea școlii, aș spune că trebuie un pic verificate temele pentru vacanță și acolo unde este cazul (aproape peste tot) îngrășatul porcului în ajun e ultima soluție.

Continue reading Cum ne organizăm pentru școală

Hai să strălucim

Am fost aseară împreună cu fetele la avanpremiera celei mai noi producții originale Disney Chanel, filmul Hai să strălucim

Trecem peste încântarea copilelor mele din momentul în care au primit fiecare câte o pereche de căști minunate sau de surpriza plăcută pe care am avut-o cu toții, mai ales tati, atunci când am văzut că amfitrioana serii a fost bebelușa Oana, nu amintim nici de fotoliile de vis din sălile VIP de la Cinema City din AFI și ne concentrăm pe film:

Am redescoperit, cu plăcerea adolescenței care doarme undeva în mine, clasica poveste a lui Cyrano de Bergerac, re-interpretata in lumea muzicii hip-hop, rap si gospel.  Un film despre prietenie, despre talent și despre iubire, cum altfel. Despre show bizz și religie, despre muncă și mai ales despre muzică.

Continue reading Hai să strălucim

Unde nu-i cap, vai de picioare

Andreea a fost prima prietenă a feteor mele, chiar dacă ele erau cu 5 ani mai mici. În prima ei zi de școală, mi-a promis ca va fi o școlăriță silitoare. Era de o frumusețe îngerească, o fată blonda cu ochii albaștri și păr lung, mătăsos. Avea un surâs cu care-ți pătrundea direct la inimă și toată viața înainte.

Timpul a trecut, la un moment dat diferența de vârstă s-a făcut simțită și Andreea (nu-i numele ei real, n-as vrea s-o fac sa sufere mai mult decât o face deja) și-a făcut alți prieteni. O vedeam din când în când pe stradă, o salutam, ea mă întreba de fete, eu îi răspundeam și nu puteam să nu mă gândesc la cât de repede trec anii.

Apoi, o vreme, n-am mai știut nimic de ea. Părinții îi pleaseră la muncă pe afară, ea rămăsese aici cu bunica, apoi am înțeles că a plecat și ea la ei. Dacă mă gândesc bine, n-am mai văzut-o de câteva luni bune. Nu mi-am făcut nicio problemă. Familia lor, deciziile lor.

Continue reading Unde nu-i cap, vai de picioare

Cum știi că ți-au crescut copiii

De ani de zile, mai exact 12, pregătesc fetelor mele zilnic micul dejun, cu mici excepții când am fost suplinită de mama soacră sau când copilele își petreceau vacanțele la cealaltă bunică. Era un ritual pe care îl făceam cu drag, dar aproape din inerție. Știam că asta e treaba mea, să fie micul dejun pregătit zilnic pentru copile.

Ieri de dimineață Sonia robotea în bucătărie. Tăia felii de pâine, le ungea cu brânză topită, le adăuga câte-o felie de șuncă de Praga și le băga în sandwich maker.

O întreb frecându-mă la ochi: Ce faci copile? Nu-mi spune că-ți pregătești micul dejun. 

Continue reading Cum știi că ți-au crescut copiii

Două pentru părinţi

Pentru că astăzi merg la întâlnirea cu părinţii clasei a VI-a de la liceul fetelor mele, am zis că n-ar fi rău să vă spun şi vouă despre două proiecte foarte interesante pentru părinţi şi copii, şi anume:

  •  Social Media for Parents  va avea loc undeva la sfârşitul lunii iunie (fix când voi fi eu în concediu 🙁 ) şi este prima conferinţă locala destinată părinţilor din online, dar în special mamelor care scriu pe bloguri. Va fi, cred, cea mai interesantă conferinţă la care aş fi putut să merg de când fac eu parte din lumea asta a online-ului, știu că se vor discuta lucruri foarte importante şi de mare interes pentru părinţii din online. Participarea este gratuită, dar e pe bază de invitaţie pe care o puteţi solicita aici, dacă nu cumva se vor fi terminat locurile.
  • Foto Union împreună cu jurnal din burtică au pus la cale un proiect fain de tot pentru copii. E vorba de Portret de copil. Acţiunea începe pe 1 iunie şi durează o săptămână. În studioul foto amenajat în showroom-ul eMag de pe Virtuţii vor fi fotografiaţi copiii. Îmbrăcaţi frumos într-un dress code recomandat: pentru băieţi, pantaloni scurţi de culoare închisă şi cămaşă albă cu bretele, iar pentru fetiţe, fustă de culoare închisă şi bluză albă, cei mici vor fi în lumina reflectoarelor timp de o jumătate de oră. Evident aici Iulia şi Sonia sunt prezente şi abia aşteaptă să pozeze ca nişte modele adevărate. Vă voi arăta pozele la momentul respectiv, pentru că-s sigură că va ieşi ceva foarte frumos. Dacă vreţi să participaţi, se poate cu programare prealabilă la Bogdana Dobre, găsiţi numărul ei de telefon dacă accesaţi link-ul către Foto Union.

Continue reading Două pentru părinţi

Copilul Iulia și negocierea

Muncesc din greu dacă vă întrebați cumva pe unde am dispărut. Dacă nu vă întrebați, nu-i problemă, citiți în continuare.

Eram ieri seară cu Sorin undeva în podul semi-mansardă al casei, unde am improvizat zilele astea un atelier de serigrafie. Aveam treabă până pe la trei dimineața (asta era varianta optimistă de estimare a timpului). În ușă apare copilul Iulia care se arată  dispusă să ne ajute. Eu m-am prins că are portofelul gol, obișnuim să le plătim munca copiilor noștri, nu chiar de fiecare dată că trebuie să știe și ce-i ăla ajutor dezinteresat sau voluntariat, dar de cele mai multe ori ne recompensăm cumva față de ele, așa că era clar acum de ce voia Iulia să-și aducă aportul.

M-am bucurat că vrea să lucreze, chiar aveam nevoie de mai multe mâini, trebuia să despachetăm niște chestii. Multe. Iulia s-a apucat de treabă și a descoperit o metodă foarte ingenioasă de a despacheta fără prea mult efort și într-o ordine desăvârșită. Am fost chiar încântată de felul în care se descurca, dar nu puteam să nu mă gândesc la momentul în care se va plictisi și își va negocia  plata. Nici n-am avut timp să merg cu gândul prea departe când o aud zicând cu glas mieros:

Continue reading Copilul Iulia și negocierea

Olimpiada Greacă

Ieri am participat la Olimpiada greacă, organizată în fiecare an de Liceul Waldorf , o întrecere sportivă între copiii  claselor a V-a din toate școlile Waldorf din țară. Pentru că anul trecut, când fetele au fost a V-a și era primul lor an la Waldorf, Olimpiada Greacă s-a ținut la Simeria, ele n-au participat, așa că am forțat un pic anul acesta și pentru că acum s-a ținut la București, am mers și noi să vedem cu stau lucrurile și să încurajăm participanții.

Disciplinele sportive au fost: aruncarea discului, ștafetă, maraton, viteză, aruncarea suliței, trasul frânghiei, lupte libere și sărituri. Echipele erau formate din cca 10 membrii distribuiți aleator din toate școlile participante, astfel încât copiii să se împrietenească și să lupte pentru echipa lor. Fiecare echipă a fost condusă de câte o zeitate, cu steag și costumație, iar toți am fost călăuziți de Zeus și discpolii săi pe tot parcursul concursului. Spun am fost, pentru că aproape fără să înțeleg ce se întâmplă eram costumată cu o pelerină maro și transformată pentru o zi în slutul, dar legendarul meșteșugar al Olimpului și anume zeul Hefaistos.

Norocul a fost că echipa mea a fost formată din copii unul și unul, care mai de care mai implicați și mai dornici să ieșim învingători. Deși ploaia n-a ținut deloc cu noi, deși l-am rugat pe Zeus să facă ceva ca să îndrepte vremea, aceasta din urmă nu ne-a făcut deloc parcursul competițional mai  facil, așa că la sfârșitul zilei am fost cu toții foarte obosiți, ok, eu mai mult decât copiii, dar cu toate astea foarte, foarte mândrii că am reușit să câștigăm aproape toate probele. Cele mai bune probe pentru echipa mea formata din 10 copii ( 6 din București, 1 din Timișoara, 1 din Sibiu, 1 din Iași și 1 din Roșia Sibiului) au fost ștafeta, trasul frânghiei și luptele.

Continue reading Olimpiada Greacă