Category: copii

Vine vara cu mult soare, ajutam la renovare

Vara a venit chiar dacă calendarul nu ne-o arată încă. Noi numai că n-am instalat încă piscina. 😀

Odată cu vara începem să ne preocupăm mai mult de piele și ne uităm cu interes la produsele pentru protecție solară. Adevărul este că avem tendința de a folosi creme de protecție numai când mergem la plajă (o vreme eu chiar am crezut că pentru asta sunt făcute). Ei bine, nu-i așa. Se zice că vara, cel puțin, trebuie înlocuită crema obișnuită de față cu una cu factor de protecție ridicat.

E drept că atunci când e vorba de copiii noștri suntem mult mai grijulii și nu-i lăsăm vara să se expună soarelui fără pălării și creme.
Pentru vara asta, La Roche-Posay și farmaciile HelpNet recomandă gama de creme Anthelios și pentru fiecare produs pentru protecție solară Anthelios vândut,ei vor dona, fiecare, câte 1 leu pentru renovarea Sălii de Așteptare a Ambulatoriului din cadrul Institutului pentru Ocrotirea Mamei și Copilului “Alfred Rusescu”.

Continue reading Vine vara cu mult soare, ajutam la renovare

Am trecut și eu prin asta

Nu știu dacă ați citit postul anterior, dacă n-ați făcut-o nu-i timpul trecut, pentru că ce scriu acum are mare legătură.

Să fi avut eu vreo 10 ani pe vremea când descoperisem pasiunea pentru tenisul de câmp și, cum printre blocurile în jurul cărora am copilărit, nu erau câmpuri, de terenuri de sport nu vă mai spun, găseam o mare plăcere în a trimite cu putere mingea de tenis în pereții blocurilor. Și ca orice copil cu ceva minte, nu făceam asta la blocul meu, mă gândeam că îi zdruncin rezistența cu loviturile mele, așa că mă jucam cu racheta și mingea în peretele blocului de vizavi.

Alesesem peretele blocului cu geamurile cele mai rare și mai mici, copil deștept, vă spuneam. Azi așa, maine așa, întrebarea nu era dacă nu cumva voi sparge unul din geamurile locatarilor, ci când îl voi sparge. Evident că eu nu gândeam așa atunci, eu îmi vedeam doar de antrenamentul meu și de bucuria jocului. Trebuie să vă mai spun și că nu eram singura care făcea asta, știți voi, blocuri multe, copii nenumărați, talente cu nemiluita.

Continue reading Am trecut și eu prin asta

Voi ce ați fi făcut?

Sau cum procedăm corect în situații din astea? Să vă explic:

Acum câteva zile fetele aveau invitate două fetițe, cu care la un moment dat au ieșit pe terasă, terasă care are vedere spre stradă. În stradă doi băieți tot cam de vârsta lor, vecini de-ai noștri și prieteni de-ai lor. Fetele vorbeau cu ei și la un moment dat una dintre ele ia o monedă de 10 bani și o aruncă în unul din băieți, din păcate în cel mai năzdrăvan dintre ei. Nu știu unde il lovește (nu eram de față), dar aud din birou o înjurătură urâtă. Băiatul lovit ia la rândul lui moneda și o aruncă cu putere înspre fete. Din fericire (sau din păcate) acestea s-au ferit din calea ei, iar moneda s-a dus cu putere în ușa de sticlă de la balcon. Care ușă s-a spart. 🙁

Acum să vă văd. Cine-i de vină și cine plătește ușa?

Continue reading Voi ce ați fi făcut?

Iulia și Sonia ne gătesc prânzul

Azi e o zi foarte importantă pentru familia noastră, fetele mele, Iulia și Sonia, au hotărât că sunt în stare să pregătească masa de prânz pentru 6 persoane.

M-au anunțat protocolar aseară că vor găti supă de legume cu tăiței și piept de pui cu piure și mi-au cerut buget, întrucât nu aveam morcovi, cartofi și verdeață. În mărinimia mea le-am aprobat 10 lei, iar ele s-au arătat mulțumite. Și-au făcut o listă cu ce au de făcut, rețetele le-au luat de pe net, și au stabilit până și intervalele orare la care vor face anumite operațiuni. De exemplu: 10,20 – punem legumele  pentru supă la fiert 🙂

Chiar dacă nu le va ieși, numai felul în care ele s-au pregătit pentru asta, lucrând ca o echipă adevărată, punând mult suflet în fiecare chestie făcută, mie personal mi-a mai dat o viață. Nici tati n-a rămas nepăsător, e și el foarte curios de felul în care vor duce treaba asta la bun sfârșit. A mai pus un pic de presiune pe ele spunându-le că pentru el masa de prânz e vitală (el nu mănâncă nimic dimineața, dar asta-i altă poveste) și că se bazează pe ele pentru azi. Să le fi văzut ce încântate și în același timp serioase erau.

Continue reading Iulia și Sonia ne gătesc prânzul

Sunt cel mai leneș părinte

Eram ieri în birou, mai faceam ceva ordine prin hârtii, când copilul Iulia intră la mine (biroul meu e vizavi de casă) și mă întreabă dacă poate ieși cu rolele pe afară. Îi spun că dacă-i ordine în camera ei (avem o problemă cu asta) și a scris povestirea (au pentru vacanța asta de făcut cât mai multe povestiri), poate ieși. Dar mai întâi trebuia să mă conving eu și de povestire și de curățenie.

Dacă caietul cu povestirea mi l-a adus repede și-am văzut că și-a scris (nu m-a lăsat s-o corectez, a zis că doamna este cea care trebuie s-o corecteze, că altfel nu-i corect 🙁 ), de mers în cameră să văd dacă-i ordine eu tot amânam. Ba mai verificam un pix, ba mai puneam o comandă la dosar, ba… Văzând copilul că eu n-am de gând să-mi mișc fundul spre camera ei prea curând, o văd că pleacă și se întoarce cu telefonul în mână, de unde vine și-mi arată niște poze. Zice:

– Uite, vezi? Ăsta-i patul, e bine? Asta-i biroul, ăsta-i șifonierul, asta-i podeaua. E bine?

Continue reading Sunt cel mai leneș părinte

Ține-mă strâns, lasă-mă liber!

E cea mai frumoasă expresie pe care-am auzit-o în ultimul timp. Se poate aplica oricui, la orice vârstă, dar dacă un copil o adresează unui părinte, iar părintele ești tu, atunci chiar că-ți simți sufletul rupt în bucăți mici de ciocolată. Ai mei nu mi-au spus-o, dar tare mi-ar fi plăcut s-o facă.

De dragul copilului tău, vrei să fii părinte și… prieten. Să fii o autoritate și… un izvor de căldură. Să fii responsabil… și flexibil. Să fii atent și… relaxat. Să îl ajuți când nu se descurcă și… să îl apreciezi cel puțin la fel de des. Să menții disciplina și… să îi încurajezi creativitatea. Să îi asiguri educația academică și… să îl înveți să facă lucrurile din suflet. Să-i fii mereu alături fără să-l  poți recunoaște că împreună formați un univers din ‘stele independente’.

Continue reading Ține-mă strâns, lasă-mă liber!

Ziua plăcintelor

Ieri la clasa fetelor mele de la Liceul Waldorf a fost ziua plăcintelor. Fetele sunt la epoca de limba rămână, și pe lângă analize de text și conjugări de verbe, au învățat, citind din textele lui Negruzzi,  și cum se făceau și vindeau plăcintele de altă dată. Astăzi plăcintarul nu mai există, istoria l-a omorât, dar au fost vremuri în care omul nici nu apuca să-și pună tablaua jos că aceasta îi și era golită de către cumpărătorii pofticioși.

Bun, legat de asta, copiii noștri au fost invitați ieri la ziua plăcintelor, prilej cu care fiecare a dus la școală câteva bucăți de plăcintă sau chiar plăcinte întregi (cazul Sonia), pe care le-au împărțit între ei și pentru care fiecare a scris rețeta cu cuvinte frumoase. De exemplu, faina din rețetele lor era ca o pudră parfumată, zahărul era ca micile cristale și ouăle nu puteau fi altfel decât, vorba Mirunei, de găină fericită.

Am făcut și noi două plăcinte ieri, una mai bună decât alta. A Iuliei a fost cu merele amestecate în blat, astfel încât plăcinta a fost mult mai ușor de mâncat, mai ales de către copii, iar gustul este unul mai mult decât delicios: Continue reading Ziua plăcintelor

Au rupt 4 perechi de cizme și s-au reorientat

4 perechi numai în iarna asta.

Parcă noi la vârsta lor nu aveam atâtea perechi de încălțări pe iarnă. Eu cel puțin aveam una și bună. Dacă eram norocoasă și la începutul iernii aducea ceva frumos la magazinul universal din oraș, eram mândră toată iarna, dacă nu aveam noroc și o prindeam pe mama în toane rele (da, și mamele de toane au toane), îmi lua ceva cizme ce mie mi se păreau foarte urâte, dar care îmi țineau picioarele calde ca într-o păturică ori de câte ori le încălțam. Indiferent de situație, alea îmi erau încîlțările pe iarna respectivă și  știam că trebuie să mă apuce mărțioșul cu ele, așa că aveam grijă pe unde și cum calc.

Ei bine, la chestia asta fetele nu seamănă deloc cu mine la vârsta lor (dacă stau bine să mă gândesc, nu prea seamănă ele cu mine în general), așa că domnișoarele iarna asta au trecut la a treia pereche de cizme de fiecare, and counting.

Primele au fost unele stil UGG-uri, dar nu chiar UGG-uri, pentru că nu mi-aș putea permite să cumpăr două perechi odată, mai ales atunci când știu că ai mei plozi nu-s cei mai grijulii din lume cu lucrurile lor. Oricum, cizmele n-au fost nici cele mai ordinare, mie mi-au plăcut mult, dar pe ele nu le-au ținut mai mult de-o lună.

Continue reading Au rupt 4 perechi de cizme și s-au reorientat

Despre copii

Nu v-am mai povestit nimic despre fete în ultimul timp și asta n-ar fi nimic, că poate voi puteați să trăiți liniștiți și fără asta, dar mă tem că peste ani când voi ajunge la posturile de anul asta, mă voi întreba unde au fost ele plecate în perioada asta. 😀

Așa că vreau să vă spun că tocmai au terminat o epocă de istorie, au învățat despre Roma Antică și eroii ei, după mine ce-a mai interesantă parte din istorie, atât de îndepărtată încât nu poți să nu te întrebi dacă e ceva adevărat din tot ce știm noi despre perioada respectivă. Anyway, de azi ar trebui să înceapă epoca de română, numai că, ținând cont de codul portocaliu, s-ar putea să nu se facă ore nici azi nici mâine și copiii să aibă un weekend prelungit. Nu, ei nu se plâng deloc de asta.

În rest, au crescut și parcă se lungesc pe zi ce trece. Hainele le rămân mici și ele devin din ce în ce mai pretențioase (ca să nu zic fițoase). Nu vor să se îmbrace decât cool și și-au luat liber la șifonierul meu. Din păcate pentru mine, eu n-am ce să iau deocamdată din dulapurile lor, dar și când va veni vremea…

Continue reading Despre copii

În sfârșit își prind părul

Mai e o săptămână până începe școala și pe lângă alte probleme pe care le am de rezolvat cu mândrele mele, se numărără și felul în care-și prind părul atunci când merg la cursuri. Pentru că acum toate fetele au părul lung și pentru că da, multe dintre ele nu și-l prind  nicicum. Nu zice nimeni că trebuie să meargă la școală cu două cozi împletite (deși ar fi frumos), dar nici așa cu el în vânt de zici că sunt nepieptănate de zile întregi nu se mai poate.

După ce m-am luptat ani de zile cu Sonia și cu Iulia să-și țină părul strâns, pentru că arată mult mai îngrijit, pentru că le va fi mai ușor să-l descurce seara (asta-i o odisee, nu vreți să știți cum se piaptănă Sonia în fiecare seară), pentru că sunt mai frumoase cu el prins (da, le-am băgat-o și pe asta, fără prea mult succes), și n-am avut niciun rezultat palpabil, am decis s-o iau pe alte căi. Așa că ieri am gasit asta pe youtube, le-am arătat fetelor filmulețul și rezultatul a fost incredibil, cel puțin pentru moment.

S-au apucat să se pieptăne, să-și împartă părul în suvițe pe care le-au împletit cu altele neîmpletite….mă rog, ideea  e că până seara au arătat impecabil în ceea ce privește părul. Acum nu-mi rămâne decât să aștept și să mă rog  ca euforia să le țină până începe școala și cât mai mult de atunci încolo. 😀