Viata cu gemeni II

Rămăsesem la partea în care doctorița de la clinica particulară care voiam inițial să mă asiste la naștere, mi-a spus că ea nu îmi poate da concediu pre și post natal, pentru asta e nevoie să merg la policlinica de cartier să mă ia în evidență un doctor ginecolog de acolo. În plus, m-a sfătuit să merg să nasc într-o maternitate mare cu mulți specialiști în jur pentru că nu va fi o naștere ușoară. Niciodată nu e, cu atât mai mult atunci când e vorba de născut mai mulți copii odată.

Am ajuns așadar în bascheți roșii și salopetă maro la ușa doctorul Costea, despre care la acea dată nu știam nimic. Am intrat în cabinet, am văzut un domn foarte elegant în halatul lui alb, de care mi-ar fi plăcut dacă nu s-ar fi strâmbat din prima când mi-a văzut burtica care era deja destul de mare, deși avea doar patru luni. Mi-a aruncat una dintre cele mai dure priviri pe care le-am văzut vreodată și mi-a spus: Domnule, nu înțeleg ce-i în capul fetelor ăstora tinere ca tine, care nu vin la control decât când sunt aproape de naștere. Tu știi câte nenorociri se pot întâmpla doar pentru că tu și tatăl copilului pe care urmează să-l naști nu v-ați făcut până acum analizele, și tu n-ai fost la niciun control?

Omul credea că eu atunci aterizasem prima dată în viață la ginecolg. Nimic mai fals. I-am întins dosarele cu analize, ecografii și toate cele pe care le aveam până la data respectivă și l-am privit cum le frunzărește. Dacă la început era foarte încruntat și încordat, pe msură ce se familiariza cu datele problemei, se destindea și cred că i-am văzut chiar un ușor surâs în colțul buzelor. Când a teminat de citit, a venit la mine, m-a batut părintește pe umăr și mi-a spus: Hai, sus pe masă să vedem ce fac și bebelușii. După control a luat un carnețel dintr-un sertar și a început să scrie în el. Se numea Cartea mamei și mi-a trecut acolo toate datele pe care le avea despre sarcină până în acel moment. La sfârșitul acestei prime consultații eram deja aproape prieteni, astfel încât atunci când m-a întrebat: Ia spuneți doamna Costea,  vreți să nașteți cu mine la Maternitatea Bucur peste fix cinci luni?,  am răspuns firesc: da 

Continue reading Viata cu gemeni II

Ca de inceput de saptamana

După un weekend foarte fain pe care l-am petrecut cu prieteni și rude dragi, a apărut azi dimineață soarele în fereastra mea cam pe neașteptate. Iar e luni?, apuc să mă întreb de sub plapumă când copilul Sonia spălat și aranjat de-o nouă primă zi de școală, mă anunță că pleacă deja. E 6,30. Buna dimineața și vouă!

Le-am urat o zi bună fetelor și am băgat iar capul în pernă cu gânduri de mamă cu fete de 14 ani: Și-or fi făcut sendvișuri? Și-or fi luat tot ce le trebuie la ele?Or fi mâncat micul dejun? Căciuile, sigur au plecat fără căciuli dacă e să mă iau după cocul Soniei. Poate măcar Iulia și-a luat căciula. Ce zi e azi? Luni?! 

Sună telefonul și mă uit la ceas înainte de a verifica cine e. 7,20. Aoleu, cred că sunt fetele, iar au ajuns prea devreme și stau pe afară că nu s-o fi deschis școala la ora asta. Nu erau ele. Era una din doamnele care lucrează în atelier la noi. Și pe ea o luase lunea pe neașteptate și se trezise mai rău ca mine, cu o durere de cap și de măsele. Mă ruga s-o învoiesc pe ziua de azi. Ce bine ar fi dacă așa avea și eu la cine să mă învoiesc, gândesc și-i spun că e ok, să se refacă. Uite, ăsta-i alt dezavantaj al faptului că-s oameni care depind de tine. Dacă ai lucra singur te-ai învoi când vrei tu, dar dacă de ceea ce faci tu depind alții, nu-i chiar așa ușor.

Continue reading Ca de inceput de saptamana

Viata cu gemeni I

Am scris serialul acesta (are patru episoade ce vor aparea aici câte unul în fiecare sâmbătă) acum câțiva ani pentru mamistie.ro care acum nu mai există. M-am gândit să le public aici ca să rămână totuși undeva, că nu se știe când voi dori să le recitesc. 

Era o zi ca oricare alta și eu mă învoisem de la serviciu doar câteva ore pentru a rezolva o problemă minoră, un fel de bifă în viața mea de tânără femeie însărcinată, și anume, controlul medical din luna a IV- a de sarcină și implicit ecografia. La cât de superficial tratam eu chestia asta, cred că nu-i nevoie să spun că nu l-am mai luat și pe soț cu mine, nu avea rost să se mai învoiască și el de la serviciu.

Am ajuns, așadar, în cabinetul doamnei doctor pe care o alesesem să mă urmărească pe parcursul sarcinii, la un cabinet particular, și m-am lăsat pe mâna ei. Până la acea dată mai făcusem o singură ecografie și mi se spusese că am o sarcină normală. De data asta însă a fost cu totul diferit. În timpul ecografiei zâmbetul de pe fața doamnei doctor s-a retras o secundă atunci când mi-a spus: Avem o problemă….a mai apărut o inimioară. Uite și încă  două piciorușe și două mânuțe….doamna Costea, veți avea gemeni.

Continue reading Viata cu gemeni I

Jurnal de femeie cu toane (V)

Astăzi (4 februarie 2014)… am înțeles că am început a doua lună a anului și ultima lună de iarnă, mă bucur că-i așa, am văzut deja și primele mărțisoare, cine mai bagă în seamă zăpada de pe case?

Afară…ar fi chiar culmea să vă mai spun și eu cum e, o simțiți voi pe pielea voastră de ceva vreme, dar ca să nu fiu chiar în afara cerinței, o să vă spun că la noi în curte gresia e lună. Cel mai repede se curăță zăpada de pe ea, de zici că dai cu briciul pe pielea unui adolescent virgin. Acum mai trebuie doar să fim atenți la cum mergem, alunecă ca naiba,  și putem oricând să ne spargem capetele, dar în rest e ok.

Continue reading Jurnal de femeie cu toane (V)

Jurnal de femeie cu toane (IV)

Astăzi (27 ianuarie 2014)…e una dintre zilele cu adevarat de iarna ale anului asta. Desigur, eu am drumuri de facut si chestii de rezolvat, dar sunt una dintre cei care urlau ca vor zăpadă, so trebuie să mă descurc fără să mă plâng, ba chiar cu multă voioșie. Sper să mă ajute și mașina.

Afară…e cum nu se poate mai bine. Zapadă, alb, iarnă, vacanță (adică fetele stau acasă). Zilele astea a dat Sorin zăpada cât pentru un întreg abonament la sala pe un an. Eu am facut un mic antrenament azi noapte, dar nu pot spune ca mi-am facut norma.

Continue reading Jurnal de femeie cu toane (IV)

Tantica si cerceii de la Fondul Plastic

Pe vremea când eu eram copil, dar Pământul se învârtea în aceeași direcție ca și azi, era la noi în oraș un centru de remaiat ciorapi. Pentru cei care s-au născut după 89 și nu știu ce-i aia remaiere, au definiția din dex în continuare:

REMAIÁ,remaiez,vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr.remailler.

La centrul acesta era întoteauna coadă, căci ciorapii se rupeau des și femeile nu și-ar fi purtat, ca astăzi, pantofii fără ciorapi, nici dacă le-ar fi cerut-o partidul.

Continue reading Tantica si cerceii de la Fondul Plastic

E nebunie pana pe 20

Gata. A început perioada aglomerata, perioada în care toată lumea vrea câte ceva, dacă se poate repede, dacă se poate perfect, dacă se poate gratis. Și nu mă refer la cadouri pentru copii, ci la nebunia care n-are nicio legătură cu sărbătorile de iarnă.

De câte ori nu ați ajuns pe ultima sută de metri la vânătore de cadouri sau la cumpărături, pentru că aveați altceva de făcut, de cele mai multe ori la serviciu ? Mie mi s-a întâmplat de 14 ori în ultimii 15 ani. Ok, nu-s eu cel mai organizat om, n-am buget de cadori și cumpăr fix când apuc, dar problema e mai gravă de atât. Nu știu să spun nu. Nu știu și gata.

Pe vremuri, dacă era nevoie ca cineva să rămână la serviciu până târziu eu mă trezeam că ridic mâna ca la școală. Deh, dacă mi-a plăcut școala!

Continue reading E nebunie pana pe 20

Vând Hyundai Accent diesel azi

Urmeaza o zi … ce mai zi, dar fără legătura cu asta azi avem anunț de vânzare.

Pentru ca avem un tichet rabla (pe care trebuie să-l folosim până pe 20 decembrie altfel îl dăm cu 1000 lei în loc 6500), ceva bani puși de-o parte și un Hyundai Accent (asta-i anuntul de pe mercador cu tot cu poze, numai ca aici pe blog pretul e altul 😉 ) care anul ăsta a împlinit 100,000 Km, ne-am gândit că ar fi timpul sa ne luăm o mașina nouă. Și cum asta nouă pe care o vrem e tot un Hyundai, Accentul o să-l dăm buy back tot la reprezentanță, adică exact acolo de unde l-am luat în 2007.

Vă spun sincer că mă doare inima să mă despart de ea. De mașina asta despre care vă spun. A fost alături de noi atâta vreme și ne-a plimbat fără să se plângă de oboseală ( așa cum fac eu de vreun an incoace) prin toate locurile pe care le-am dorit văzute, fie că a fost vorba despre satul alor mei, fie că vorbim de parcarea de la Disneyland-ul din Paris, sau de malul mediteranei din Spania. Până și șoselele Luxemburgului o cunosc și noi acum, de bună voie și nesiliți de nimeni ne despărțim de ea. C-așa-i în viață. Uneori lași în urmă lucruri bune, convins fiind că te îndrepți către altele și mai bune.

Acum, oamenii ăștia de la Hyundai nu-s ce-i mai darnici și eu îi înțeleg, au și ei nevoie să-și pună ceva și s-o vândă mai departe, dar ne-au oferit pe mașină nici mai mult nici mai puțin de 3550 euro. 🙁 Evident că nici-un proprietar n-ar fi de acord cu prețul ăsta, mai ales că mașina are toate reviziile făcute la ei și este într-o excelentă stare de funcționare. Dar dacă am intrat în horă trebuie să jucăm.

Continue reading Vând Hyundai Accent diesel azi

Tabăra Oratia – a fost un weekend minunat

La 11.00 toată lumea să fie la poartă. O să iau eu mere, zice Viorel și se ridică vioi din confortul scaunului său strategic plasat în stânga șemineului în care ardea cu flacără roșie-gălbuie un buștean uscat. Ne-am uitat spre el cu zâmbete în colțul gurii, dar am sorbit cu toții ultimele guri de cafea și am plecat să ne pregătim. Ne-am înarmat cu o sticlă de apă (goală), un croissant și câteva bomboane iar la unsprezece trecute fix eram în fața porții.

Nu are rost să vă povestesc cum a fost. Spunea cândva Sadoveanu descriind drumeția: Ai umblat opt ceasuri, ai străbătut douăzeci și ceva de km, te-ai mulțămit la amiază cu o gustare frugală, nu te simțești flămând, nu te simțăști prea obosit, ești în starea aceea de euforie care nimeni nu ți-o poate da în celelalte împrejurări ale vieții. 

Dacă înlocuiți cele opt ceasuri cu doar 4 ore și reduceți distanța la jumătate, aveți imaginea perfectă a felului în care ne simțeam noi duminică la prânz, după o plimbare pe cărări de munte alături de Viorel. Mai o  poveste veche, mai o amintire de acum câteva decenii, mai o mână de ciuperci numai bune de amestecat cu usturoi, nici n-am știut cum a trecut timpul.

Continue reading Tabăra Oratia – a fost un weekend minunat

Doar o mostra

Sper să mă credeți pe cuvant când vă spun ca îs ametită de oboselă chiar și azi, dar dacă am promis, am promis, vă arăt acum 6 poze (din cele făcute de noi cu telefoanele) până vor sosi cele oficiale care sperăm să fie mult mai…fotografii.

A fost o nuntă reușită și frumoasă din punctul nostru de vedere. Obositoare (ca aproape toate nunțile), dar frumoasă. Cum prind un pic de timp vă povestesc. Deocamdată doar pozele despre care vă spuneam:

Continue reading Doar o mostra