Care mai sunt regulile in autobuz

N-am mai mers de multă vreme cu tramvaiul sau autobuzul, de aceea orice corecție îmi veți face va fi binevenită. Scriu totuși despre asta deoarece am fetele fix la vârsta la care ar trebui să aplice pe stradă și în mijloacele de transport în comun teoria învățată acasă. Adică aceea că nu mergem pe stradă țipând zgomotos unii la alții, nu facem circ în autobuz, nu ocupăm locurile pentru mame si copii din fața, nu ne batem cu un tataie în baston pentru a ocupa un scaun, nu vorbim tare, nu deranjăm vecinii, nu ne uităm cu interes la alt grup de tineri care-și dau în stambă, nu ne suflăm nasul… și multe altele, că la un moment dat Iulia mă întreba dacă are voie să tină ochii deschisi și să respire.

Cât țin ele cont acum de învățămintele astea bătrânești care pe vremea mea se numeau bună creștere, nu știu exact, că nu-s lângă ele, dar cum le știu destul de timide, nu cred că fac prea mult spectacol pe drumul până la școlă și înapoi.

Și cu toate astea…

Continue reading Care mai sunt regulile in autobuz

Dobrica

Iulia m-a întrebat aseară ce înseamnă anturaj.

Îl chema Dobrică și locuia la parterul blocului nostru. Pe spate. Mai înâi celibatar cu serviciu bun, apoi vreme de câteva luni cu o fată drăgută. După câteva pahare de vin și-o cearta ca la ușa apartamentului, fata a plecat. I-a luat locul o Ileană Cosânzeană urâtădar harnică, cu care Dobrică a făcut casă, a făcut și doi copii, două fete. Paharele de vin n-au mai avut ce căuta în casa lui Dobrică, dar avea el grijă ca în ziua de salariu să bea una mică cu băieții până pe la miezul nopții și să ajungă acasă ținându-se de garduri. De unde obiceiul ăsta să bei ca un porc în ziua de salariu, n-am înțeles niciodată. În fine.

Erau începuturi de săptămână în care îl veda pe ne-a Dobrică cu fața franjuri, lovit și zgâriat de ziceai că a venit acasă mergând în gură, nu pe picioarele lui cu ar fi fost normal. În rest era un vecin bun. O vreme l-a avut chiar tata în echipa lui. Atunci nevasta lui Dobrică se ruga de tata: ”Nea Petrușe, ia-l bre acasă și pe amărâtul ăsta când vii matale, nu-l mai lăsa cu derbedeii ăia să-i bea banii.” Și tata îl lua. A fost atunci o perioadă bună pentru familia lui Dobrică. După o vreme n-a mai lucrat cu tata și lucrurile au luat-o razna rău. A ajuns să nu-și mai plătească întreținerea și într-o zi soția lui și copilele l-au părăsit. Au plecat la țară, la părinții femeii.

Singur pe lume și prieten cu băutura Dobrică a ajuns să-și vândă apartamentul pentru a-și plăti datoriile și după asta s-a întors în satul în care copilărise, la casa părintească. O vreme n-am mai auzit nimic de el, dar am aflat după câțiva ani c-a murit. După o beție. Destul de tânăr. Nici nu împlinise 40 ani.

Continue reading Dobrica

Factorul groazei

tn1_factorul_groazei_-_robert_harrisFactorul groazei este o carte scrisă de Robert Harris apărută la editura Allfa în colecția Strada Ficțiunii Bestseller.  Are 270 pagini pe care fiecare dintre noi, cei care vrem să ținem pasul cu vremurile, ar trebui să le citim. Este o lectură cu un scenariu care-mi pare din ce în ce mai aproape de realitate, mai ales dacă ținem cont de ritmul în care se întâmplă azi totul în jurul nostru.

Un fizician celebru, se retrage din munca de cercetare de la CERN după ceva scandal ce duc la închiderea unuia dintre priectele la care lucra și-și face propria firmă de hedging (pentru cei care înțeleg chineza financiară asta înseamnă operațiuni bursiere la termen, numite operațiuni de acoperire, prin care cel ce le realizează dorește să-și conserve valoarea activelor și să se protejeze contra eventualelor pierderi care ar rezulta din fluctuațiile cursului activelor financiare, acțiuni, obligațiuni, bonuri de tezaur, valute etc.), firmă ale cărei tranzacții nu mai erau făcute decât automat de diverși algoritmi  care țineau cont de foarte multe variabile din piață, dar și de sentimentele umane. Mai exact unul sigur, groaza.  Alături de un partener de afaceri fermecător, Alex, fizicianul nostru este atacat în propria casă exact în ziua în care trebuia să prezinte vechilor și valoroșilor lor clienți un nou algoritm de tranzacionare, VIXAL. Atacul nu-l face să se răzgândească și după ce părăsește spitalul pe proprie răspundere are parte de o zi de pomină. Bună sau rea, veți vedea voi în timp ce veți citi cartea.

Mie mi-a plăcut. Deși se citește într-un ritm alert, exact așa cum se și întâmplă acțiunile în carte, nu-i o carte chiar ușoară. Mă gândesc, de exemplu, la mama care n-ar înțelege probabil mai mult de jumătate din cuvintele din carte. Dar dacă ați auzit de prăbușirea Bursei din New York din 6 mai 2010 pe fondul crizei datoriilor suverane din Grecia, v-ar face bine să citiți despre criza de la Bursă și din altă perspectivă.

Continue reading Factorul groazei

Sunt sau nu dependenta de online

Mă întreba săptămâna trecuta Vienela și am găsit azi timpul necesar pentru a sta un pic și a-mi pune gândurile în ordine.

Nu-s dependentă, vine concluzia mea după două minute de gândire. Nu, nu-s. Dacă s-ar desființa mâine internetul și ar dispărea și computerele, aș suferi o vreme, dar nu după internet, ci după oamenii cu care nu mai am cum sa iau altfel legatura dacă n-am net. Probabil că după o scurtă perioadă i-aș găsi eu cumva.

Am multe plăceri care n-au legătură cu online-ul: citesc, scriu, gătesc, cos (acum mai putin că de vreo doua zile renovăm), mă plimb, mă întâlnesc cu prietenii, conduc mașina, pedalez, mă joc, am ce face.

Continue reading Sunt sau nu dependenta de online

O duminica la Slanic Prahova

Am fost la Salina de la Slanic de mai multe ori, ni se pare că ne face bine la respiratie si nu numai, atat noua cat mai ales copiilor.

Așa că ieri am avut o zi de excursie la Slănic, mai exact strict la Salină pentru că am parcat în față, am coborât în mină, am stat acolo vreo trei ore și jumătate si după ce am ajuns iar la suprafață am urcat în mașini și-am pornit spre casă.

Spre bucuria noastră la intrare n-a fost coadă deloc (altădată stăteam câte o jumătate de oră la rând). Prețul unui bilet pentru adult e 16 lei, iar pentru copii 8 lei. Urmează adevărata coborârii cu liftul, pe care Iulia l-a comparat cu liftul groazei de la Disneyland.

Continue reading O duminica la Slanic Prahova

Parfumul primei intalniri

Sala mare de spectacol răsuna de muzica disco pe care banda unui magnetofon o ajuta să gâdile puternic sufletele celor 20 de dansatoare pe care tovarășul de dans le învăța o coregrafie nouă. Pasiune, muncă, transpirație, lacrimi, talent se împleteau cu toatele și ajutau ca trupa de fete să facă o impresie bună și eventual să câștige în viitorul apropiat și încărcat de emoție, un premiu la următorul concurs.

Anin era o dansatoare fără prea multă experiență, dar cu multă voință care împletită cu o brumă de talent a făcut-o sa prindă un loc în trupa mare. Avea mult de recuperat până să ajungă la performantele colegelor, dar fata era decisă să nu se vadă lipsa ei de experientă la concurs. Coregrafia o visa deja. Mișcări de mâini și de picioare, de trup și inimă care se împleteau acum cu dorința ei de a fi cea mai bună. Dansa.

În sală, undeva în spate câțiva băieți de la un liceu de prestigiu din oraș, ignorau mirosul de pluș îmbâcsit cu praful lemnului scenei pe care picioarele fetelor dănțuind îl făceau să se ridice valuri, și asistau la repetiție tăcuți. Mituiseră paznicul Casei de Cultură, dar coregraful era foarte exigent și dacă i-ar fi deranjat repetițiile i-ar fi dat imediat afară. N-a fost nevoie să o facă, băieții erau muți, urmăreau fetele de pe scenă cu gurile căscate, fiecare cu câte una în gând. Printre ei Rareș. Băiat frumos, singur la părinți, deștept și îndrăgostit. De Anin.

Continue reading Parfumul primei intalniri

Amestecate

În primul rând, dacă n-ai lăsat încă un comentariu la recenzia de aici, acum ar fi ultima șansă s-o faci. Eu le voi rămâne îndatorată tuturor celor care-au facut-o si cumva am sa incerc sa le rasplatesc fapta. Atât.

A fost o vreme când mă treeam dimineața pe la 5 (e drept că era vară), deschideam computerul, verificam mail-uri, citeam bloguri, facebook, twitter și scriam pe blog ceva după o idee care-mi venea fix în momentul în care scriam titlul.

Acum abia dacă mă trezezc la 7 și vreme de o oră am câte-o treabă de făcut prin casă: scoate vasele din masina de spălat, pune de cafea, bagă mătura electrică o tură, fă sandviceuri că se trezește gașca și-i flămândă, etc. Abia apoi, îmi iau cafeaua și merg la laptop. Dacă am noroc, articolul pentru ziua respectivă e scris de cu seara, dacă n-am noroc, mă apuc de scris, dar sunt zile în care pur și simplu nu-mi vine să scriu, pentru că timpul ăla l-aș folosi să vă citesc pe voi. Sunt atâtea articole faine și oameni frumoși care scriu, de la banalități la articole super-documentate, pentru mine toate-s de citit, din toate am câte ceva de învățat.

Continue reading Amestecate

Daca e martie femeile sunt privilegiate

Vă spuneam acum vreo două săptămâni  că la Băneasa Shopping City toată luna martie femeile sunt celebrate. După ce atunci am avut parte de ședinte de manichiură, machiaj si styling, marți am fost din nou acolo, de data asta pentru a afla mai multe despre sport, îmbrăcăminte, decorarea locuinței și nu în ultimul rând, să învățăm să facem sushi de la specialiștii de la Sushi.

În primul rând, Diana Oprea m-a convins că trebuie să merg la sală. Cum sunt o leneșă, dar stau bine cu concentrarea, mă gândesc să merg la pilates. Important e să facem mișcare, să ne lucrăm toate grupele de muschi, să nu ajungem să ne simțim ruginite. Norocul meu este că s-a deschis aproape de mine o sală de sport unde se face și pilates, așa că am să trec zilele astea pe acolo să văd ce și cum. Cireașa de pe tort au fost cele câteva ținute de a Intersport alese de Diana pentru orele noastre de mișcare.

intersport 2

Continue reading Daca e martie femeile sunt privilegiate

Aconso

Pentru cei care încă nu știu, Aconso este numele atelierului nostru de croitorie. El are tot felul de înțelesuri pentru noi, pornind de la ac-ul de început și terminând cu so-ul de la sfârșit, dar nu-s importante pentru voi.

Avem firma sub numele ăsta din 2008, dar atelierul datează din 1990, adică fix de când s-au înființat firmele private în Romania. Mama soacră era tartorul firmei atunci, mai exact ea centra, ea dădea cu capul. Ea alerga după comenzi, ea cumpăra materialul și accesoriile, ea croia, ea cosea, ea făcea factura, ea livra produsele. O mai ajuta tata cu mașina uneori, dar în cea mai mare parte din timp se descurca singură. Noi, eu și Sorin eram la școală pe vremea aia.

Timpul a trecut, noi am terminat facultățile, ne-am angajat care pe unde a putut, iar mama a continuat singură să se descurce cu mica ei afacere. Mică zic, dar ea nu lucra decât la serie, adică minim 30 buc dintr-un produs. Și afacerea mergea ca pe roate. A trebuit în scurt timp să-și ia ajutoare vreo două fete (îți amintești, Cristina?), una din ele lucrează la noi și azi.

Continue reading Aconso

Masa pentru curte

Avem de vreo câtiva ani buni o amărâtă de masă de plastic verde în curte. Cu scaunele aferente, evident, scane care s-au mai rupt, au mai fost inlocuite…
Pentru că de vreo doi ani în fiecare primăvară spunem că ”anul ăsta sigur ne vom lua o masa noua pentru curte” și tot de vreo doi ani n-am reușit să facem asta, nu ne rămâne decât să sperăm că anul ăsta se va întâmpla minunea. CAre minune nu-i usor de găsit pentru că avem cam multe pretentii si cam putin buget. Asa-i ca nu va mira asta?
Bun, vrem o masa mare spre imensă (adica minim o masa de 6 la care sa incapa 8 persoane 😀 ), care să fie plină, adică să nu fie făcută din bucăți de scânduri cu spații între ele (nu se poate juca rummy pe așa ceva), să aibă o gaură în mijloc pentru că avem o umbrelă mare care trebuie să stea fix în mijloc (știu că există și altfel de umbrele, dar deocamdată asta-i bună și dacă se poate s-o păstrăm ar fi minunat).
Nu contează dacă asa e din lemn sau fier (exclus plastic), dar aș prefera ceva de fier forjat cu… adevărul e că nici eu nu știu cum să fie exact, doar să răspundă cerințelor de mai sus și să fie însoțită de niște scaune trainice, pentru că vor sta pe ele oameni cu greutate.
Deocamdată ne-am uitat doar prin Brico și Praktiker, n-am ajuns chiar în toate magazinele de specialitate, dar nu-i timpul trecut. Încă. Pe net am găsit asa:

set de terasa 1set-terasa 2set terasa 3set terasa 4set terasa 5set terasa 6set terasa 7set terasa 8set terasa 9set terasa 10Vouă care vă place mai mult? Mie asta mi se pare de vis.