La discutii cu viata

Copilul Sonia vrea să locuiască singură. Nu m-am bucurat, dar i-am spus c-o susțin și imediat ce își va cumpăra o casă, eu sunt de acord s-o ajut cu bagajele.

Copilul Sonia are 13 ani. Și-a dat seama repede, după ce a căutat câteva case cu piscină, neapărat,  că nu are bani să-și cumpere una și m-a întrebat dacă o ajut și eu cu ceva, așa cum își ajută părinții copiii. Bineînțeles, i-am spus, dacă tu îți cumperi casa, eu îți cumpăr mobila. A mai cătutat un pic pe net și și-a jucat ultima carte: dacă găsesc o casă gata mobilată tu cu cât mă ajuți?

Nu i-am răspuns, iar ea s-a reorientat: Mami, cred că va trebui să mă angajez dacă vreau să-mi cumpăr o casă. Și a continuat căutările. A găsit un site care îi ajută pe copii să-și obțină bani de buzunar, așa zice ea, eu nu știu despre ce-i vorba exact, dar cred ca e ceva vânzare directă de cosmetice. În fine…a făcut ea niște calcule și și-a dat seama că i-ar lua prea mult timp să strângă bani pentru casă, mai ales că i-am amintit că va trebui să-și gătească singură, să-și spele și calce lucrurile singură, să-și facă curat…

Continue reading La discutii cu viata

Balconul copilariei mele

Am citit postul ăsta extrem de frumos si personal (așa cum sunt aproape toate la ea), scris de Vienela și n-am putut să nu mă duc cu gândul la balconul copilăriei mele, undeva la etajul trei într-un bloc cu patru nivele.

Balconul nostru era toată ziua în soare, și deși asta nu prea le convenea părinților mei, pentru mine era nemaipomenit. Stăteam din primăvară până-n toamnă cu fundul pe pragul ușii de la balcon și cu fața îndreptată spre soare. Gândeam cu mintea mea de atunci că o față bronzată era tot ce-mi lipsea pentru a fi extrem de frumoasă. Ochii mei verzi/albaștrii în contrast cu pielea brună m-ar fi dus direct în inima puștiului pe care îl plăceam. Și deși puștii ăștia se mai schimbau, pasiunea mea pentru soare a ținut atâta timp cât am locuit în apartamentul 14 al blocului gri.

Balconul era mic și avea de o parte și de alta dulapuri făcute de tata, care adăposteau sute de borcane cu gemuri, compoturi, dulcețuri și murături de diverse soiuri. Deasupra lor își făcuse mama o mini-seră, o mulțime de flori ce rânjeau toată ziua la soare și tânjeau după apa pe care le-o dădea în fiecare dimineață. Mie nu-mi păsa nici de flori, nici de gemuri, ci doar de soarele ce-mi dezmierda fața, minim o oră în fiecare zi.

Continue reading Balconul copilariei mele

Ce-am mai facut

Daca ați ști ce leneșă sunt…luni și marti aproape că am simțit cum doare. Asta numai când a fost vorba de scris, că în rest nu prea mi-au stat mâinile și picioarele. Bine, n-am lucrat chiar la opere de artă, dar măcar am terminat curățenia în pod, de unde am scos nici mai mult nici mai puțin de 20 de saci cu lucruri de dat, plus încă 20 plini cu lucruri de aruncat. Aia de dat i-am scos la poartă și cam la două ore dispăreau câte doi. Până seara n-a mai fost nimic. Aia de aruncat i-am scos la poartă azi dimineată odată cu tomberoanele de gunoi cu speranța că ne scapă gunoierii care trec joia de ei. Ce credeți, i-au luat? Ei bine, da. Ne-au lăsat doar un cauciuc care nu cred că trebuie dat la gunoi ci la ceva reciclare, dar asta e treaba soțului deja.

A urmat apoi terasa de curățat, terasă pe care a stat Sorin 4 ore în genunchi ca s-o aspire. L-am ajutat și eu moral stând pe balansoar și citind o carte. 😀

20130424_185428

Continue reading Ce-am mai facut

La Vodafone decodarea telefoanelor e gratis, dar costa 10 euro

Acum două săptămâni mi-am portat trei numere de telefon de la Vodafone la Cosmote. Pentru că am vrut să folosesc în continuare telefoanele pe care le aveam cumpărate de la Vodafone, am mers la ei să le decodez.

-Buna ziua, am și eu trei telefoane cumpărate de la dumneavoastră de decodat.

– Sigur, decodarea e gratis, dar va trebui să plătiți o taxă de service de 10 euro/telefon. Vă trebuie factura cu care le-ați cumparat  și nu durează decât câteva zile, a sunat ca un cui pe tablă vocea angajatului Vodafone.

Continue reading La Vodafone decodarea telefoanelor e gratis, dar costa 10 euro

Din nou luni

Nu, nu mă plâng, la noi e o zi de relaș sau cel puțin cu gândurile astea ne-am trezit. Ce-o fi până diseară, vom vedea.

Am avut un wekend foarte frumos, sâmbătă am fost la țară, la ai mei și ne-am umplut de energie. Am respirat aer curat, ne-am plimbat pe câmp, am fost cu mama în vizită la niște oameni care au cea mai curată gospodărie de la țară din câte am văzut eu în viața mea. Mă refer la curte neamenajată, din aia cu pământ cum e prin sate. Oameni cu animale în curte, cu treburi la câmp, cu două pisici, și totuși fiecare lucrușor era pus la locul lui și nimeni din familia aia nu lăsa lucrurile la întâmplare, nici nu lăsa treburile pentru mai târziu. Mi s-a părut incredibil, mai ales când gazda ne-a spus că așteaptă să treacă weekendul ca să se poată apuca de curățenie. 😀

Și când credeam că le-am văzut pe toate, am fost ieri într-un sat de pe lângă București să sărbătorim un prieten și am găsit acolo o curte ca în povești. Plină, plină, plină cu flori. Reginele erau două magnolii, una roz/mov și una albă. Foarte frumoasă curte, vă spun, aș fi putut rămâne acolo măcar o săptămână. N-am rămas. 🙂

Continue reading Din nou luni

Cu tort delicios la aniversare

Am fost aseară la aniversarea a 5 ani de la deschidera Băneasa Shopping City.

În ultimul timp merg des acolo, mi se pare un alt oraș, o altă lume. Oameni frumoși, parcă mai fără griji (sunt sigură că le-au lăsat acasă), mai deschiși, mai prietenoși. Magazine cât vezi cu ochii și îmi place foarte mult că nu văd doar Zara și H&M ca în alte malluri, ci și boutiquri pe care nu le mai găsești nicăieri în București.

Dar nu-i numai asta, mallul din Baneasa cred eu că are noroc de niște oameni foarte faini pe zona de promovare. Acolo tot timpul se întâmplă ceva. De exemplu aseară oamenii care treceau prin zona fântânii Atrium frumos decorată de sărbătoare, puteau gusta fructe trase în ciocolată chiar în fața lor la cele 10 fântâni de ciocolată așezate din loc în loc. Eu nu le-am gustat, m-am păstrat pentru tort. 😀

Dacă tot am ajuns la tort, vă spun că a fost unul delicios, făcut dintr-un blat de bezea, cu cremă de frișcă naturală și mascarpone și bine garnisit cu fructe de pădure.  Aș fi putut mânca zece porții, dar m-am mulțumit cu una și mi-am făcut în gând promisiunea de-a încerca să-l reproduc acasă.

Continue reading Cu tort delicios la aniversare

Sacosele de daruit

Pentru că zilele astea am avut un pic de timp liber, am scos din sertare niste bucăți de material și-am meșterit niște sacosele numai bune de dăruit.  Fie că vrei să pui în ele o carte, fie ca vrei să mergi în parc cu bicicleta și vrei să-ți iei acolo apa, un pachet de biscuiti (neaparat digestivi) si o revistă sau că îți ei ea pachetul pentru muncă ori o ții pur și simplu în geană că nu se știe când îți va trebui, sacoșica e numai bună de purtat.

Le-am făcut pe toate eu cu mâna mea, de la croit până la călcat cusături. Dacă sunt fete care au acasă mașină de cusut, gen tomanta și vor să-și facă singurele, vă rog să-mi spuneți și vă explic numaidecât.

sacosele

Continue reading Sacosele de daruit

Un ou intr-un pahar cu otet

În școala generală nu prea ne-au pus profesorii noștri să facem experimente. Poate și pentru că dacă ni l-ar fi dat pe ăsta cu oul pus într-un pahar cu oțet, mulți dintre noi n-ar fi avut decât oțetul. Ouăle erau prețioase și nu se găseau. Cred totuși că elevii de la sate știu cum se comportă oul pus într-un pahar cu oțet, la ei ouăle sunt mai dese.

În fine, revenind în zilele noastre, doamna de chimie le dă fetelor un experiment de făcut acasă, ceva de genul: copii, luati un pahar, puneti în el un ou crud în coajă, acoperiți-l cu oțet, lăsați-l câteva ore bune și apoi observați ce s-a întâmplat. 

A venit Sonia încântată, a luat unicul ou din frigider (nu mai cumpărăm ouă că vineri mergem la țară și ne-au strâns ai mei ceva în jur de 500 ouă, așa că zic să nu exagerăm), l-a pus într-un pahar, a turnat oțet peste el (din ăsta aveam din belșug) și m-a chemat să-mi arate minunea:

Continue reading Un ou intr-un pahar cu otet

Bicicleta mea is back in business

Toata iarna bicicletele noastre au stat în pod, la cădurică. Nu suntem chiar atât de împătimiți încât să le folosim și în sezonul rece, chiar dacă am fi fost, n-avem cauciucuri pentru iarnă. 😀

De două săptămâni bicicleta mea a prins curaj și aproape a coborât singură din pod, mai ales că și acolo urmează o curățenie de primăvară ( jumătate de pod e gata curățat, urmează jumătatea mai grea 🙁 )

Bineînțeles că a trebuit curățată, mângâiată, discutată, umflate roțile și abia apoi scoasă Doamna la plimbare, Doamna fiind numele ei, nu al meu. Așa o cheamă, Doamna, pentru că-i frumoasă și comodă ca o doamnă. Pentru mine. Există desigur biciclete mult mai frumoase și mult mai comode, dar eu sunt foarte mulțumită de a mea, mă duce și mă aduc ca vântul și ca gândul de unde am nevoie. Nu obosesc niciodată când merg cu Doamna. Ba, o dată s-a întâmplat.

Continue reading Bicicleta mea is back in business