Amestecate

Nu, nu mi-a trecut supararea. Dar sa stiti ca nu pe voi sunt suparata, din contra voua va multumesc din suflet. Pe ceilalti am eu pica, pe cei care mi se dau prieteni dar n-au trecut pe acolo sa lase un comentariu. Nici nu le dau link sa stie unde sa se duca. Daca sunt curiosi sa caute. Daca nu-s, sa fie sanatosi. Noi revenim la ale noastre, ca tare mi-e dor sa raspund fiecaruia dintre voi la comentarii.

Ati observat probabil ca nu scriu cu diacritice. Nu, nu m-am suparat pe ele, dar scriu postul asta de pe una dintre cele trei tblete din casa ( intr-o zi am sa va spun povestea lor), si daca aici exista diacritice, ei bine, eu nu le-am gasit.

Am racit. Ieri copilul Sonia n-a fost la scoala, nu s-a simtit bine, dar spre sea si-a revenit si mi-a pasat mie starea de rau. Bine, la mine s-ar putea sa fie si de la suparere, ca iar imi amintesc…

Continue reading Amestecate

Omul invizibil

Înainte de a mă apuca să scriu recenzia asta, vă spun că va trebui s-o comentați. Conform regulamentului campaniei vAlluntar, la fiecare 15 comentarii, un copăcel va fi plantat undeva în România. Acum nu mai ave nicio scuză și cu toții vom putea spune d acum înainte că am plantat un copac în viața asta. M-am angajat să strâng cu recenzia asta 150 comentarii, o cifra la care n-a ajuns niciunul din posturile de pe acest blog. Până acum. Vă mulțumesc anticipat și vă invit să citiți mai întâi recenzia cărții Omul Invizibil de Ralph Ellison!

Cartea a apărut la noi în 2012 în colecția Strada Ficțiunii Clasic la editura Allfa, tradusă de Ovidiu Gheorghe Ruța. Publicată inițial în 1952, a stârnit încă de atunci un val de reacții și a ajuns să fie considerată azi una dintre cele mai influente cărți ale secolului trecut. Are 552 pagini și costă 44,90 lei pe site-ul editurii.

De cum am primt-o am terminat repede ce citeam atunci și am început lectura cu o sete pe care nu mi-o explicam, de parcă nu citisem nimic de luni de zile.

Continue reading Omul invizibil

Deșertul din imaginația mea

Căldură. Asta îmi inspiră mie deșertul. Nu știu dacă aș alege să merg vreodată acolo, să văd infinitatea de nisip fierbinte, dar o călătorie cu gândul e mereu bine venită așa că de ce să nu mergem noi în duminica asta de februarie primăvăratec să ne plimbăm prin dunele moi sclipitoare ale deșertului și să-i aflăm parfumul.

Povestea noastră începe undeva la 40 km de Jaisalmer unde Nasper și Jaya își aleg fiecare câte o cămilă pentru a face o excursie de 14 zile în deșert. Voiau să-l cunoască pe el și să se descopere în același timp pe ei. Voiau să știe dacă ce-i unește este dragoste adevărată sau doar o pasiune trecătoare. Și făceau asta fără știrea părinților lor, care îi voiau pe fiecare căsătorit cu alcineva și care probabil acum deja erau e urma lor. Numai că pentru Nasper și Jaya așa ceva era de neconceput. Dacă ar fi trecut cu bine de cele două săptămâni prin deșert, ar fi putut trece împreună peste orice. Asa credeau ei atunci și nu aveau să se înșele prea tare.

Și-au ales fiecare câte o cămilă experimentată care cunoștea drumul prin misteriosul deșert Thar și pe care tinerii aveau să se bazeze în călătoria asta. Au încărcat puținul lor avut pe cămile și-au pornit la drum.

Continue reading Deșertul din imaginația mea

Locuri faine pentru citit

Îmi propusesem ca în fiecare vineri să vă arăt câte-o rețetă, numai că nu mă țin de cuvânt nici de data asta.  Săptămâna viitoare sper că voi reveni la rețeta de vineri, dar până atunci vedem niște azi locuri frumoase. Pentru citit.

Eu sunt genul de om care poate citi oriunde, oricât ar fi de gălăgie și oricât de inconfortabil aș sta. Pot citi în stația de autobuz, în pat, la masă, afară pe prispă sau la umbra unui copac, nu contează, totul e să îmi placă ce citesc.

Numai că, odată cu vârsta îți vin și fițele și uite cum mă gândeam eu zilele trecute că n-am și eu un loc amenajat pentru citit acasă la mine. Măcar un fotoliu să fi fost. Nu-i! Citesc pe canapeaua din living, în patul din dormitor, la baie 😀 , în bucătărie, pe terasă, numai într-un loc amenajat pentru citit nu. Și tare mi-aș dori unul! Așa că am căutat pe net și-am găsit așa:

Continue reading Locuri faine pentru citit

Joi

Știți vorba aia: așa tânăr și deja Gheorghe? Cam asta vreau să spun și eu despre săptămâna asta: așa devreme și deja joi? Se pare că nu mai sunt deloc prietenă cu timpul și de data asta chiar că nu mai știu pe unde să scot cămașa. Poate mi s-a părut că a trecut repede săptămâna pentru că am avut parte de prea multe întâlniri cu autoritățile.

Luni am fost la Registrul Comertului să rezolv ceva legat de sediul firmei. Sediu care-i la noi acasă și care cică expirase. Sinceră să fiu când am aflat asta m-am gândit că trebuia să facem casa din cărămidă, nu din bolțari, că poate așa nu expira. După aia m-am prins că-i vorba de ceva contract de comodat care fusese făcut la înființarea firmei pe numai patru ani si anul trecut, la sfârșit, a expirat. Dupa care am găsit contractul și, surpriză, era cu termen nelimitat. So, cum naiba a expirat? Să se fi gândit ei că 2012 era anunțat ca fiind ultimul și acolo să fi fost limita?

În fine, am rezolvat ușor, am făcut alt contract cu termen nelimitat, după care s-au prins că și celălalalt era tot nelimitat, așa că pe ăsta nou l-au numit Act adițional și mi-au prelungit valabilitatea sediului cu… 49 de ani. Asta-i noul nelimitat. :))

Continue reading Joi

Discover new blog

discover new blogsEra o vreme când căutam prin ultimele pagini ale zelistului pentru a găsi bloguri frumoase și neștiute de lume. Voiam să le recomand și să încerc să le aduc câteva vizite în plus celor care se străduiau să scrie frumos fără a avea însă prea multă audiență. Bineînțeles că entuziasmul nu m-a ținut mult și am sfârșit prin a  renunța.

Numai că zilele trecute, Mirela mi-a transmis o leapșă excelentă, care nu numai că-mi place, dar mă pune și să nominalizez 9 bloguri cu stăpâne pe care le admir, dar care au un număr de fallowers mai mic de 200 (aici ca și Vienela, sunt puțin în ceață, nu știu ce înseamnă asta, așa că voi nominaliza 9 bloggerițe pe care le admir și basta).

Dar sa o luam cu inceputul:

Continue reading Discover new blog

Suntem mai multi

cati biciclisti suntemStau uneori si ma gandesc de ce pierd cel putin doua ore pe zi cu blogul asta. Ok, pastrez aici amintiri, dar asta as putea s-o fac intr-un caiet sau intr-un fisier din computerul personal.

Vine apoi cate o zi ca aceasta, in care am nevoie sa impartasesc ceva cu voi, in care am nevoie sa stiu ca suntem mai multi, mai bine zis, sa convingem ca suntem mai multi. Biciclisti. In Bucuresti si-n tara.

De vreo saptamana cei de la portocalamecanica.ro au lansat un site unde se face recensamantul biciclistilor. Bineinteles ca nu vor reusi toti biciclistii din tara sa se inscrie, dar e un inceput si asta conteaza.

Continue reading Suntem mai multi

Asta trebuie să vedeți

Mai țineți minte când vă spunem la începutul săptămânii că pregătim pentru joi o surpriză? Ei bine s-a întâmplat:

Sunt foarte mândră că am participat la flash mob, mai ales că le-am avut pe Sonia și pe Iulia cu mine, iar ele au fost încântate de eveniment. 🙂 Mulțumim editurii All pentru ca ne-a oferit ocazia de a participa la o acțiune faină. Iar oamenii, oamenii care au primit în dar de la noi cărți, au fost pur si simplu copleșiți.

Continue reading Asta trebuie să vedeți

I love you

Cred că sunt blogul cu numărul 1 miliard care a pus astăzi titlul ăsta unei postări. Dar eu îi spun I love you acum, pe 24 februarie îi spun te iubesc și de iubit, îl voi iubi mereu:

valentine

Da, v-ați prins, n-am timp să scriu nimic azi. Să fiți iubiți! În engleză. 😀

O săptămână plină

Nu știu cum e la voi, dar la mine săptămâna e plină de evenimente și începând de luni trăiesc într-un vârtej, nebun, nebun. Să vă spun:

  • luni dimineață, la Radio Romania Cultural am vorbit (e drept. am spus doar câteva cuvinte) despre campania vALLuntar,  la care particip cu mare tragere de inimă (știți că anul ăsta se plantează un copac la fiecare 15 comentarii) și m-a luat gura pe dinainte să spun că vreau să strâng la articolul participant la campanie (pe care il voi scrie pe 24 februarie) 150 de comentarii. De unde le voi scoate, nu știu, dar mă bazez pe voi, pe rudele și cunoștințele voastre și, dacă e nevoie, chiar pe dușmanii voștri. Numai să strângem 150. 
  • ieri am fost într-un loc cu un număr mare de oameni să facem o repetiție pentru ceva ce se va intampla joi și dspre care eu voi avea voie să vă povestesc abia vineri.
  • După repetiție, unde am fost și cu Sonia și Iulia (pe care le-am învoit de la dirigenție spunându-i doamnei că mergem undeva, dar nu-i pot spune unde si de ce, pentru că-i secret:D), după repetiție zic, am mers în The Hub, unde avea loc petrecerea de lansare a unui nou serial Disney Channel, serial despre care puștanii știu deja, se cheamă Violetta, va rula începând din 18 februarie pe Diseny Channel de luni pana vineri de la ora 18. Noi am văzut aseară primul episod, mie mi-a amintit de copilărie și fetelor le-au plăcut băieții din film, deși Sonia mea a trecut la altă etapă, nu se mai uită după băieți frumoși, se uită acum după mașini marfă. 🙁 Revenind, serialul prezintă povestea unei adolescente talentate, care după câțiva ani trăiți în Europa se întoarce în orașul natal, Buenos Aires. Își face prieteni noi, descoperă iubirea și pasiunea pentru muzică. dar nu duce lipsa nici de provocari și dileme, la fel ca orice adolescent. Nu vă mai spun că fetele mele și-au făcut poze cu Miruna Oprea (da, nici eu nu știam cine e până nu mi-au spus ele), și de cand au aflat ora la care va fi difuzat serialul își fac probleme ca nu vor putea să-l urmărească decât în reluare. 🙁
  • Azi e ziua cumnatului meu căruia i-am făcut o prăjitură cu ocazia asta și mă gândesc până diseară la o modalitate de a i-o da. Să vedem, poate nu se mănâncă până ne întâlnim. Îi spun și aici: La mulți ani, Gabi, să fii sănătos și toate dorițele să ți se împlinească!
  • Mda, maine e evenimentul secret și în afară de asta e Valentine’s day, ceea ce va face totul mult mai frumos, dar să nu anticipăm. Sper doar să nu mai trebuiască să-mi învoiesc fetele de la școală.
  • Vineri…ei bine, vineri nu va mai fi nimic special, dar după o săptămână despre care v-am povestit doar puțin și în care serviciu e serviciu, zic că merităm o vinere liniștită.

Continue reading O săptămână plină