Parfumul primei intalniri

Sala mare de spectacol răsuna de muzica disco pe care banda unui magnetofon o ajuta să gâdile puternic sufletele celor 20 de dansatoare pe care tovarășul de dans le învăța o coregrafie nouă. Pasiune, muncă, transpirație, lacrimi, talent se împleteau cu toatele și ajutau ca trupa de fete să facă o impresie bună și eventual să câștige în viitorul apropiat și încărcat de emoție, un premiu la următorul concurs.

Anin era o dansatoare fără prea multă experiență, dar cu multă voință care împletită cu o brumă de talent a făcut-o sa prindă un loc în trupa mare. Avea mult de recuperat până să ajungă la performantele colegelor, dar fata era decisă să nu se vadă lipsa ei de experientă la concurs. Coregrafia o visa deja. Mișcări de mâini și de picioare, de trup și inimă care se împleteau acum cu dorința ei de a fi cea mai bună. Dansa.

În sală, undeva în spate câțiva băieți de la un liceu de prestigiu din oraș, ignorau mirosul de pluș îmbâcsit cu praful lemnului scenei pe care picioarele fetelor dănțuind îl făceau să se ridice valuri, și asistau la repetiție tăcuți. Mituiseră paznicul Casei de Cultură, dar coregraful era foarte exigent și dacă i-ar fi deranjat repetițiile i-ar fi dat imediat afară. N-a fost nevoie să o facă, băieții erau muți, urmăreau fetele de pe scenă cu gurile căscate, fiecare cu câte una în gând. Printre ei Rareș. Băiat frumos, singur la părinți, deștept și îndrăgostit. De Anin.

Fata încă nu știa că băiatul o place, îl cunoscuse în urmă cu o săptămână la petrecerea unei prietene comune, dansaseră de veo două ori, dar nimic mai mult. Îi rămăsese în cap faptul că-i unul dintre cei mai frumoși băieți pe care ea-i văzuse. Poate cel mai frumos? Nu-și bătuse capul.

Numai că de la petrecerea aceea, Rareș nu se gândea decat la ea. Se culca și se trezea cu gândul la ea. Se întreba uneori dacă vreodată, în cazul în care Anin l-ar respinge, el, care fusese până atunci un fel de frate al lui Casanova, va mai putea plăcea o altă fată. Pe Anin el o vedea perfectă. Iar felul în care fata dansa… Nu-si putea lua ochii de la ea și spera ca în seara asta, printre miile de emoți pe care fata i le stârnea, să găsească curajul s-o abordeze. Ar fi vrut să o conducă acasă și să afle de la ea dacă poate spera la plimbările lungi prin parc la care băiatul visa. În gândurile lui își închipuia că o ia în miez de zi de pe fată de la școală și merg împreună, mamă în mână, la plimbare pe aleile primitoare și umbroase ale parcului din apropiere. Dar deocamdată nici nu îndrăznise să-i vorbească.

Pe scenă vânzoleala a încetat încet, încet, fetele s-a dus la vestiare și urmau să plece spre case în curând. Ușor, exact așa cum au intrat în sală, băieții s-au retras, așteptând la ieșire domnișoarele,  ascunși ușor în penumbră. Unii dintre ei aveau să rămână acolo, iar fetele pe care ei le îndrăgeau nu aveau să afle în seara asta deprezența lor, dar Rareș era hotărât. El va lua fata de mână venind ușor din spate și-o va întreba dacă e ok s-o însoțească până acasă. Apoi va vedea el… Părea un plan perfect.

nirmalaGrupul zgomotos al tinerelor fete se vede venind pe aleea din fața Casei de Cultură. La capătul aleii fetele își iau la revedere și se despart. Anin pășește hotărâtă înainte și pașii ei păreau a fi de dans în continuare, ajutați de bascheții albaștri cumpărați pe sub mână. O eșarfă mare roșie îi acoperea gâtul și parfumul ce se răspândea din ea, o aromă floral orientală în care notele de mandarină se împleteau cu mireasma de iasomie, îi mângâia fetei simțurile și o făcea să nu bage de seamă umbra ce se apropia dinntr-o parte i care în curând avea s-o ia de mână.

Se întâmplă într-o clipă. Nimic din ce și-a propus n-a fost în stare să facă. Rareș înaintă hotărât spre fată și până ca aceasta să înțeleagă ce se întâmplă, el o luă pe după umeri, îi aplecă capul ușor spre el și-o sărută. În clipa aia timpul s-a oprit în loc și vântul de seară le-a împletit miresmele. Vanilie cu len de santal, citrice și cedru, toate au format pentru un moment parfumul perfect. Numai că vraja s-a rupt și oricât de frumos fusese totul, simțurile fetei i-au spus că trebuie să fugă, că nu-i normal ca un necunoscut să vină și s-o sărute în plină stradă. Și-a fugit.

Degeaba a întins Rareș mâinile după ea, degeaba a strigat-o, într-o clipă fata a dispărut și băiatul n-a mai putut face nicio mișcare. Singură eșarfa roșie era acum în mâinile lui și-și răspânda semeață parfumul dulce, ce avea să fie de atunci aroma dragostei lor.

Povestea este scrisă pentru Clubul poveștii parfumate găzduit ca de fiecare data de Mirela. Tema de azi a fost propusa de Irealia. Multumim, fetelor!

(Visited 77 times, 1 visits today)
Mirela

Și Rareș nu se mai gândea decât la ea…”Pe Anin el o vedea perfectă.”
Anin sună exotic, inversarea numei tău, Nina, are parfum oriental, de iubire tănără și năvalnică! Așa cum plină de parfum bun este întâlnirea celor doi…Știi, demult nu m-am mai gândit de ce ne place doar un anume om atunci când ne îndrăgostim, și răspunsul nu constă exclusiv în trăsături fizice, aspect sau calități intelectuale, pur și simplu ne place, ne obsedează și tu ai arătat atât de frumos cum Rareș se culca și se trezea cu gândul la Anin. Și parfumul cu siguranță a avut un rol hotărâtor aici. Dar ea…pe unde-o fi acum?! Mulțumesc Nina, minunată scriere!

CARMEN

o poveste rupta dintr-o vreme pe care o cunosc, cu muzica pe banda de magetofon, cu tovarasu’ sau tovarasa de dans, cu fete sfioase si baieti romantici. O poveste unica, asa cum sunt toate povestile nevinovate de iubire.
Sa ai o duminica parfumata!

vienela

Ieri m-am gandit si razgandit de cateva ori in legatura cu subiectul despre care sa scriu pentru povestea parfumata. Cunosteam bine si eu o Anin, nu dansatoare, ci simpla fata tanara, urmarita din umbra de un baiat ce ii semana lui Rares. Acum ma bucur ca nu am scris. Ai facut-o tu. Si ai facut-o atat de bine, de parca mi-ai fi stiut povestea. :)) Cred ca tinerii erau altfel pe atunci… Oare ce vor povesti copiii nostri peste 20 de ani, legat de prima lor intalnire?
Felicitari, Nina! O duminica placuta sa ai!

Poclid Roxana-Simona

Aveți un stil aparte; simți că trebuie să alergi cu simțirea ce pare să nu încapă în Cuvinte, să curgă până în Cavernele Pământului. Astăzi parcă e ziua Iubirii. Atât de minunat, felicitări! Zile edenice vă doresc!

Cătălin Ionescu

Buna, Nina!
Superb! Absolut superb! N-o condamn ca a fugit. Si asta pentru ca pret de o clipa, i-a raspuns sarutului, si a simtit cum timpul sta in loc. Nu mai conteaza daca latura ei umana, lumeasca, a impins-o spre a face gestul (probabil) firesc, de a fugi in fata unei asemenea abordari, ci conteaza secunda in care a uitat de intreg Universul. Iar faptul ca iasomia a fost prezenta, face ca totul sa fie invaluit intr-un pachet minunat al simturilor.
Foarte bine scris. M-ai tinut ‘prins’ in acea atmosfera si m-ai facut sa-mi aduc aminte de anii tineretii…si de…iasomie…

Anca

Si…si apoi ce s-a mai intamplat? E asa de dinamic totul incat pot sa sper ca a mai fost o intalnire macar si inca una, ca esarfa a ramas ca un pretext…Foarte fain ai scris!

Mala

Sper ca Rares a plecat dupa fata careia i s-a facut frica de primul sarut! Si ce dumnezeiesc e acel prim sarut! Si perfect in acel timp! Excelenta povestire Nina-Anin!

elly weiss

Cam impetuos Rares al tau! 🙂
Noroc cu esarfele care, la o adica, pot juca rolul destinului 🙂
Vremuri care nu se mai intorc dar parca mai frumoase…cu mult mai frumoase decat cele pe care le traim acum. Vremuri cand sentimentele erau pure.
Foarte frumos!

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.