Despre articolele plătite

Nu știu alții cum sunt, dar eu visez la zile în care micul dejun să-mi fie servit gata preparat, la o masă mare înconjurată de oameni frumoși, într-o cafenea chic din centrul Bucureștiului, unde să ajung cu bicicleta în fiecare dimineață. Desigur, ca în orice vis nerealist asta nu se va întâmpla pe de-a-ntregul niciodată, dar măcar o parte din el mi s-a împlinit azi, când am ajuns încă adormita la Trattoria Buongiorno în Piața Victoriei și-am participat la #SMbrekfast la invitația Standout. A fost genul acela de întâlnire de la care n-ai mai fi plecat, adică, Elena și Ionuț au trebuit să ne mulțumească de vreo trei ori pentru participare pentru a ne face să ne ridicăm (vorbesc de aceia dintre noi care nu erau așteptați în alte părți și care au fost nevoiți să plece)  :)

S-a discutat despre bunele practici pe bloguri, despre publicitatea platita si felul in care cititorii nostri de zi cu zi o percep, despre felul în care ar trebui să vă anunțăm că urmează să citiți o chestie pe care am scris-o pentru o companie, etc.

Știu că foarte mulți cititori de bloguri, deși citesc constant blogurile respective, refuză să parcurgă posturile plătite, nu comentează la ele sau, și mai rău, îi strigă bloggerului în față, faptul că s-a vândut, că l-au cumpărat ăia și mai știu eu ce. Pe vremea când eram la început cu blogul sau mi se pare că nici nu-l aveam, citeam vreo trei bloggeri de la noi, iar atunci când vedeam la ei vreun advertorial, aveam tendința de a-i aprecia și mai mult. Îmi spuneam ceva de genul: Vai, ce tare e ăsta dacă Vodafone (de exemplu) își face publicitate la el pe blog. După articolele alea, mai cu admirație citeam ce scriau ei acolo și le luam în seamă părerile. Bine, poate sunt eu o ignorantă, dar să-ti fie ciudă că unul muncește, face bine ce face și companiile îl caută pentru a-i propune să-i facă cunoscute produsele sau serviciile prin intermediul blogului său, platind-ul pentru asta, să te oftici, zic, până-ntr-acolo încât să-i spui că e vândut, mi se pare că nu prea îți face cinste ție ca om.

Pe de altă parte, dacă voi credeți că un blogger, să spunem bunăoară dojo, ar scrie de bine despre ceva ce nu-i place, vă înșelați amarnic. Cineva care a muncit ani de zile să-și facă un nume în online, să aibă o comunitate pe blog și să se bucure de o anumită credibilitate, n-ar renunța la toate astea pentru câteva sute de euro, credeți-mă.  Nu ne obliga nimeni pe noi, ca bloggeri, să acceptam să scriem despre lucruri  care de fapt nu ne plac. Dacă mie nu-mi place Bancpost și-am spus-o nu numai o dată, ci de mai multe ori, nu voi putea să scriu cât de mișto e să-ți ții economiile sau și mai rău, să faci credite la ei. Punct. Da, știu că vor să înceapă a-și prmova produsele pe bloguri, dar repet, n-aș participa la o campanie pentru ei.   Daca mie, însă,  îmi place LG, am deja o gramadă de produse LG în casă și mi se propune o campanie plătită pentru LG, credeți că  aș scrie lucruri bune despre ei doar pentru că sunt plătită? Fiecare blogger știe în ce se bagă când acceptă să participe la o campanie și nu cred căvreunul și-ar dori să se decredibilizeze pe el, pentru a ridica în slăvi o companie și a încasa ceva banuți. Pur și simplu, nu cred.

Hai că m-am ambalat și începusem așa a la Ion Creangă… Eu știu că cititorii mei îs deștepți, se bucură dacă mie îmi merge bine, știu că n-aș lăuda ceva în care nu cred și au observat că scriu de fiecare dată despre un produs sau serviciu din perspectiva mea. Dacă au măcar atâta încredere în mine încât să-mi ia în considerare părerea, asta-i cu atât mai bine. Și da, am mâncat dimineață un mic dejun delicios, niște  Crostini pregatite cu maiestrie și coapte în cuptorul cu lemne.

Stați că nu scăpați așa! Voi cum credeți că ar trebui semnalizate articolele plătite de pe bloguri? Dacă se poate cu argumente ar fi excelent.

Tags: bloguri, campanii platite, cititori de bloguri, companii, standout

Cu iPad-ul în poșetă – II

Partea I o puteți citi  aici, deși nu cred că există cineva care nu-l cunoaște deja pe Costin.

Raluca era genul de fată care se știe frumoasă dar se dorește și deșteaptă. Și cum în școală n-a prea avut timp de lecții pentru că era copleșită de admirația băieților, fata îi mulțumește in fiecare zi Domnului că trăiește în vremurile astea, când tehnologia te ajută, dacă nu să devii, atunci măcar să pari mai inteligent. Citește cărțile pe net că-i mai comod, tot aici își caută informațiile despre tot ce-o interesează, folosește mult rețelele sociale și acumulează repede informația. Avea acum net și pe telefon ca orice PR-istă în devenire.

Primul ei telefon cu net fusese un Blackberry 9105 pearl 3G black , auzise că oamenii serioși folosesc așa ceva iar ea voia să fie luată în serios. Măcar până își găsea un job bun în șoușăl midia. În câteva luni însă, invidioasă pe colegele ei care își făceau poze mult mai frumoase sprijinind cele mai frumoase mașini care opreau în fața liceului, și-a rugat tatăl (un om pâinea lui Dumnezeu, chiar daca fusese boxer la viața lui) să-i înlocuiască blackberry-ul cu un Samsung I9000 Galaxy S black 8GB. Omul, care avea un pic mai multă minte față de copilă, i-a luat un telefon nou, mai de liceeancă așa, adică un Samsung S5570 Galaxy mini white. Deși nu era ce-și dorise ea, Raluca l-a îndrăgit pe micutul Mini numaidecât, mai ales că în mintea ei  alb înseamna aproape iPhone, deci ajunsese acolo unde ea nici nu sperase. Fata avea acum timp să se concentreze pe învățătură că nu voia să ajungă bătaia de joc a A-listerilor.

Dacă aveți impresia că ce v-am spus pana acum că Raluca e o superficială, ei bine lucrurile nu stau chiar așa. Fata a luat bacul anul asta, ceea ce a ridicat-o mult în ochii vecinilor de cartier și acum avea de gand sa se inscrie la FJSC. Își perfectiona limbile străine și începuse să fie mai drastică atunci când alegea băieții cu care urma să iasa. Nu-i trecuse niciodată prin cap să se oprească la vreunul.

Acum, de exemplu, urma să iasă cu un fraier care se credea foarte tare cu freza aia pe care bănuia că i-o face sor’sa și cu hainele împrumutate de la prieteni mai avuți. Îl suspecta că-și bagă toți banii în telefoane, că prea și le schimba des. Ei nu-i plăcea de el în mod deosebit, dar toate fetele din gașca lor îl plăceau și ea era acum curiasă să  vadă ce are el așa de special. Nu putea spune că nu-i puțin emoționată de întâlnirea asta, ba chiar își făcuse părul cu placa și luase de la o verișoara mai avută o poșeta D&G cumparată din târg de la Vitan. Nu prea înțelegea ea de ce a invitat-o Costin în parc, dar spera că pe acolo o iau bloggerii când vor să ducă o fata în club. Aflase dintr-o căutare pe net că băiatul e blogger. Nu spusese înca nimanui, nici măcar lui că știa asta,  dar azi voia să-l descoasă și să-și facă și ea o idee despre cum stă treaba cu bloggingul. Îi plăcuse tare mult blogul lui (iartă-mă Costine că nu dau link), mai ales că băiatul scria frumos acolo, atunci când nu punea poze luate de pe quickmobile.ro (n-ați uitat că toată povestea asta este parte dintr-o ispravă 2.0 pentru ei, nu?), cu laptopuri și telefoane.

Ca să-l impresioneze și ea pe băiat si să nu-i pară geanta prea goală și-a pus în ea o și-o carte din biblioteca mamei sale, Mândrie si prejudecată. Ea n-o citise, dar căutase pe net o recenzie și acum avea habar despre ce-i vorba, dar nu-și făcea nicio grijă, sigur Costin n-a auzit în viața lui de cartea asta, îi putea spune ea orice.

Gata pregătită pentru întâlnire mai avea să-i spună tatalui ei că un baiat avea să vină să o ia de acasă. Tot sperase că ăsta bătrân va ieși la o bere cu prietenii lui de la bloc, dar uite că tocmai astazi n-o făcuse, și ea nu mai avea încotro, trebuia să-i anunțe sosirea lui Costin.

citește continuarea (hai că n-o dăm în telenovele, partea a III-a va fi ultima )

Tags: baieti, blogosfera, bloguri, campanie, campanii Blogal Initiative, fete, intalniri, quickmobile.ro

Cu iPad-ul în poșetă – I

Cea mai râvnită fată din blogosferă cartier fusese de acord să iasă cu Costin. Era atât de emoționat încât aproape că-și dorea să n-o fi invitat pe tipă. Ce i-a trebuit lui să se lege la cap cu cea mai tare? Normal ar fi fost să n-aibă așa mari pretenții, că el nu-i cine știe ce baiat de bani gata, și fetele astea se țin aproape cu cheltuială multă, știa el. Pentru început  nici n-o invitase în club, ci alese s-o plimbe pe fată câteva ore prin parc, să-i arate  rațele și broaștele țestoase de pe lac, să asculte greierii pe înserat și să înțeleagă și el de ce toți băieții o doreau pe ea, ca doar frumoase mai erau primprejur.

Lui nici măcar nu i se aprinserseră călcâiele după domnișoară , era doar curios. Atunci de ce naiba era așa emoționat? De unde gheara asta care-l strângea de suflet? Apoi a înțeles: dacă nu s-ar fi ridicat la standardele fetei, cariera lui de Don Juan al blogosferei cartierului s-ar fi incheiat brusc aici.

Așadar, trebuia să ia măsuri:

Mai întâi s-a întâlnit cu Cristi, de la care a împrumutat o cămașă albă Ralph Lauren cu caluț și călăreț în piept, pe care are de gând s-o asorteze la bermudele lui cu multe buzunare luate din Piața Delfinului.  Trebuia să le poarte pe astea neapărat, pentru că unul dintre buzunare are exact dimensiunea necesară pentru piesa de rezistență a serii și anume un iPad 2 de  64Gb de la Apple, pe care l-a câștigat la un concurs din blogosferă.

Ăștia de la bloc habar n-au că el e blogger, dar vor afla ei într-o zi de la televizor. Se miră ca proștii când îl vede că schimbă telefoanele ca pe șosete, nu știu că nu-s ale lui, le primește doar în teste câteva săptămâni și apoi e nevoit să le restituie. Dar el e mulțumit, așa poate să stea de vorbă de la egal la egal cu băieții prin cuburi, când schimbă impresii despre cele mai tari gadget-uri.

Era acum tare mândru de iPad-ul lui, mai ales că știa el de pe quickmobile.ro ( pe unde bântuia mai mult decât era necesar și de unde a pornit de fapt toată povestea, aceasta fiind parte dintr-o ispravă 2.0 pentru quickmobile.ro) că asta e cea mai râvnită tabletă, iar el nu și-ar fi permis-o decât poate la varianta iPad 222, dar nu despre asta vorbim acum, ci despre cât de mult o va impresiona el pe Raluca (v-am spus ca așa o cheamă pe fată?) cu iPad-ul cel nou.

Urmează să ajungă tot azi, înainte de întâlnire, și pe la Vali, acesta îi promisese că face schimb cu el de telefoane pentru întalnirea aceasta. Din păcate Costin zilele astea nu avea nimic în teste și ar fi fost nevoit să se prezinte în fața fetei cu vechiul lui Nokia N72,care-și făcea treaba încă excelent, dar care categoric nu s-ar fi pretat pentru a impresiona așa o fată.

Vali era un prieten bun pe care și-l făcuse de când avea blogul. Se înțelegeau foarte bine și fusese chiar ideea lui faza cu schimbul de telefoane pentru a o impresiona pe gagică.  Vă spun, faptul că Raluca acceptase să iasă cu unul din ei, era de scris la gazetă și băieții nu aveau de gând să scape vrabia din mână cu una cu două.  Noul  HTC Z710E SENSATION BLACK al lui Vali ar fi făcut să rămână cu gura căscată și, eventual,  fusta ridicată orice fătuca de prin Balta Albă. Bine, Raluca era din Titan, dar nu cred că astea din Titan pot fi insensibile la așa ceva.

Când, în cele din urmă,  s-a văzut Costin îmbrăcat gigea, cu iPad-ul în buzunar, cu bretonul frumos aranjat ( îl ajutase sora’sa cu freza, că până și ea își dorea  să-i vină cineva de hac fițoasei Raluca, plus că avea promis o saptămână întreagă iPad-ul) și ținând șmecherește HTC-ul în mână, a pornit hotărât spre casa fetei. Da, se hotărâse să facă totul ca la carte și să ia fata de acasă, chiar cu riscul de a da ochii cu tac’su un cunoscut pugilist la noi prin anii 80.

Citește continuarea aici

Tags: blogosfera, bloguri, campanii Blogal Initiative, gadget-uri, quickmobile.ro

Pe net cât e ziua de lungă

Pentru că măcar primul articol după schimbarea temei blogului am zis să fie unul mai serios, m-am gândit (știu, prima dată e mai greu) să vă povestesc cum îmi petrec eu o zi pe internet. Pe ce site-uri/blog-uri mă plimb, cât stau aici la mine (am obiceiul să mă citesc singură, să fiu, astfel, sigură că am măcar un cititor fidel), de pe ce calculatoare fac asta (da, chiar dacă nu plec de acasă, intru pe net de pe 4-5 device-uri), și-om mai vedea ce vă mai spun.

6-6.30 Trezirea. După ce-mi fac cafeaua și spăl aragazul (invariabil o dau în foc pentru ăa o las la făcut și intru în baie), îmi pun o litră de lapte peste ea și îmi fac triumfatoare intrarea în birou, de cele mai multe ori în camașă de noapte.

6.30-8.30 Spun “bună dimineața” pe twitter, și deschid înca 6 taburi (toane, gmail, zoso, arhi, DailyCotcodac, goo.gl și din nou toane). Citesc ultimele doua articole de la fiecare (chiar și de la mine )  ) scriu un comentariu, două,  dacă am ceva de zis (de obicei am, că nu mă pot abține) și mă întorc la toane. Scriu ceva pentru blog, de obicei ce visez noaptea, asta dacă n-am scris seara târziu și e deja publicat ceva în ziua respectivă. Când nu scriu visele de noapte, se cheamă că am inspirație sau s-a întâmplat deunăzi ceva notabil, de care aș vrea să-mi amintesc peste ani, și cum nu mă mai ajută ținerea de minte, am zis că-i bine să rămână aici scris. Asta a fost cred una dintre cele mai înțelepte decizii din viața mea (deocamdată au fost doar trei), pentru că deja, uneori când citesc ce-am scris acum 2-3 ani, stau și mă întreb dacă eu chiar am trăit chestiile alea. Și le-am trait, credeți-mă, pentru că am o regulă creată chiar pentru situațiile astea de incertitudine: “Nina, nu inventa lucruri despre tine, dacă nu vrei să ai false amintiri”.

8,30 -16,30 sunt la serviciu (între timp schimb și cămașa de noapte cu ceva mai office) , așa că o las mai moale cu plimbatul pe net, deschid doar reader-ul și citesc pe sărite cele 50 de bloguri pe care le am acolo, mai accesez un link interesant de pe twitter, mai răspund la un comentariu la mine. Între timp îmi fac treaba cât pot de bine până mă vede sefu’ și mă pune să muncesc. A, și citesc știrile de pe  mediafax. E și ăsta deschis toată ziua.

16.30-19.30 Închid cele două calculatoare din birou, cobor în casă și deschid laptopul, văd ce-a gătit hădean și îi urmez exemplul, dacă n-a făcut mama deja ceva bun de mâncare. Chiar dacă-s plecată de acasă, sunt  în atelier sau la piscina, urmăresc regulat twitterul pe telefon. Asta dacă nu am treabă (călcat, curat, gătit, spălat) sau dacă nu jucăm Monopoly.

19.30-23.00 e vară , e frumos, suntem sănătoși, așa că petrecem. Bem o bere sau un vin, ne jucăm cu copiii (atunci când nu-s cu alți copiii și nu înceracă să ne țină pe noi deoparte), mergem pe la prieteni, vedem un film, citim o carte, chestii din astea, vintage pentru tineretul de azi.

Pfff, acum când recitesc văd că-s cam dependentă de net, știam asta deja, trebuia doar să o recunosc și-n scris, dar să-l vad eu pe ăla care poate arunca primul piatra.

Tags: bloguri, internet, timp, viata

Dacă e marți, avem trei link-uri

Mai repede decât m-aș fi așteptat a venit din nou ziua de marți și zic să o primim cum se cuvine, aruncând un ochi pe trei articole draguțe din minunata noastră blogosferă, fie pentru a ne mai descreți frunțile, fie pentrua ne aminti că suntem oameni și zilele astea e Săptămâna Mare. Ia să vedem:

• un scurt intro în stilul Groparului care ne anunță că a venit cu povești frumoase și mai ales amuzante din Jermania;
• Roxana încearca sa ne determine sa schimbăm un pic felul în care percepem bâzâitul insectelor în urechile noastre. Mda,  când mă gândesc că se apropie sezonul…
• Poam că aveți fiecare dintre voi ceva de dăruit. Nu trebuie să fie ceva nou și nu trebuie să fie mult. Fie că e vorba de haine, jucării, dulciuri sau pur și simplu alimente, un pachet trimis zilele astea către o familie care se va bucura de primirea lui mai mult decât ne putem noi imagina, ne va aduce în suflete un sentiment greu de descris, acela că n-am stat cu mâinile în sân uitându-ne la suferința altora, ci am împărțit cu cineva bucuria de a avea. Aveți aici o listă cu oameni care au nevoie de noi zilele astea mai mult decât oricând, eu am pus ieri la poștă un pachet cu haine și alimente pentru familia Moldovan, poate aveți timp să trimiteti si voi câte ceva cui doriți. Lista asta nu-i obligatorie, e de ajuns să ne uităm în jurul nostru și vom vedea cu siguranță pe cineva care s-ar bucura fie și numai de un cozonac pe masa lui de Paște.

În plus, am și o rugăminte la voi: dacă în timpul săptămânii găsiți articole frumoase pe care merită să le vedem/citim cu toții, vă rog să-mi lăsați aici la comentarii un link. Asta trebuie să rămână regulă pentru fiecare zi de marți. Mulțumesc!

Tags: articole, blogosfera, bloguri, linkuri, oameni

Povești de marți

Pentru că blogosfera e plină de povești frumoase pe care nu toată lumea reușește să le citească, din lipsă de timp, din necunoașterea blogurilor  sau pentru că nu a recomandat nimeni articolul, m-am gândit (știu, prima dată e mai greu) să fac ziua de marți ziua celor trei linkuri, o zi  în care vă voi recomanda trei articole care mi-au plăcut din blogosferă. Îmi place să cred că nu trebuie să fii cine știe ce blogger ca să poți recunoaște și recomanda un articol frumos, interesant și bine scris. Așadar începem azi cu:

•  Lia care își încheie un articol foarte frumos despre frică și curaj, așa: “Nu știu cât de mare legătură (sau poate toată) cu frica și curajul are ce vă voi spune, dar eu consider viața un măr imens din care mușc cu pasiune. Mai dau și de viermi, de zone stricate și amare, mă mai înec cu o coajă, aș putea să mor sufocată cu o bucată intrată pe calea greșită, dar până la cotor, Doamne! ce senzații, ce dulce-acrișor, răcoros, gustos, aromat, colorat, fabulos e mărul viață!” citește întregul articol
• Tomata ne plimbă puțin prin Europa și detaliază vizita ei la Bruxelles, așa că, dacă n-ai nici timp și nici bani să vezi capitala Belgiei în primăvara asta, dar îți permiți măcar un sfert de oră de concediu petrecut pe net, citește articolul. Va fi ca și cum ai fost acolo. Mă rog, aproape ca și cum…  
• Ca să nu zică lumea că fac discriminare și nu recomand și-un articol scris de un baiat, uite că încerc să echilibrez balanța recomandînd un articol despre fete (cum altfel) scris de un reprezentant al sexului opus frumosului, deși Criserb e un baiat foarte draguț, un articol care nu prea ne face cinste nouă fetelor, dar la care avem ocazia să răspundem. Că dacă n-o facem înseamnă că omul are dreptate și asta e grav. citește articolul 

Asta a fost, spor la citit și apoi vreau să știu ce va plăcut mai mult.

Tags: articole interesante, bloguri, linkuri, oameni, recomandari

Azi blogosphera are toane

Uite că a venit și vremea asta. Nu la norii de afară ma refer, ci la vremea în care se bat reporterii să-mi smulga un interviu. Not. Glumesc evident, mai sunt vreo 6 luni pana atunci. Hahahaha.

Hai bre că nu vă păcalesc, uite deja a apărut în blogospheră un interviu cu doamna toane, aici de față:

1. De ce un blog cu toane? Ce te-a făcut să spui: „Da! Voi ţine un blog!”? Ce înseamnă el pentru tine, acum, după 3 ani?

 Am ales “toane” pentru că face parte cumva din firea şi din numele meu. În buletin sunt şi Antoaneta, aşa că, lucrurile s-au potrivit perfect. În plus, e un cuvânt uşor de reţinut.

Cu scrisul pe blog a fost lin de tot. În ziua în care am aflat că pot avea propriul meu loc în lumea asta mare a online-ului, am făcut-o. A început firesc cu un „hello word” şi multe emoţii, iar cea mai mare satisfactie am avut-o atunci când, după câteva zile, la un articol a comentat cineva necunoscut. Am fost foarte încântată că am strârnit o reacţie unui cititor care nu mă ştie decât de pe blog… Acum e altceva. Acum ştiu că…

Luați de citiți continuarea și nu fiți prea aspri cu mine.

Tags: bloguri, interviu blogosphera, oamnei, vorbe

Concluzii experiment

Am încercat acum o săptămână să citesc și să comentez într-o singură zi 50 de bloguri  și-am reușit. Iată concluziile:

• am citit (când spun citit nu mă refer la scanarea pe diagonală)  cam 100 de articole de pe bloguri, din păcate au fost și locuri pe unde autorii nu mai trecuseră de câteva luni.
• am reușit să scriu în jur de 60 de comentarii. Pe la 56 le-am pierdut șirul , dar nu mă mai puteam opri.
• au fost două bloguri unde chiar am revenit cu comentariile, iar de la unul din ele, adica  Daily Cotcodac , am câștigat cu ocazia asta un mani/pedi la Funky salon, unde am fost azi. Dap, am niște unghii de toată frumusețea. Mulțumesc!
• 44% dintre blogurile comentate sunt la mine în blogroll, restul au oricând șansa să intre acolo.
• raportul bloguri scrise fete, versus bloguri scrise de baieți a fost cam fifty- fifty. N-am avut nicio secunda intenția să fie așa.
• 50% din comentarii au primit răspuns de la autorul articolului. Dintre aceștia 55% au fost băieți, deci mi-au răspuns din politețe.
• din cei 50% care n-au băgat în seamă comentariul pe blogul lor, 28% au comentat la articolul despre experiment și 2 dintre ei mi-au trimis mail de mulțumire. Ba, Anka mi-a oferit chiar cerceii pe care i-am admirat la ea pe blog.
• Traficul pe toane.ro în ziua cu pricina a crescut  cu 71%, iar vizitele cu 122%. Nu vă bucurati prea tare. 27% din creștere se datorează celor 4 RT de pe twitter. Trageți voi concluziile aici, că eu am înțeles ce era de înțeles.
• Cel mai bun reffer dintre bloggeri comentați a fost makavelis.

Ma gândesc să reiau experimentul înr-o zi, dar fără să anunț public că fac asta și fără linkuri către blogurile pe care am comentat. Sunt curioasa ce va ieși atunci.

Tags: bloguri, comentarii, experimente, oameni, raspunsuri, trafic

Experiment

Era o vreme în care, pe orice blog pe care îl citeam, lăsam şi-un comentariu. Nu neapărat că aveam eu ceva de spus în plus faţă de ce spusese deja autorul articolului ci pentru că ştiam cât de tare mă bucuram eu când cineva comenta la mine, şi-mi spuneam , hai mă să ştie şi omul ăsta că l-am citit că mi-a plăcut (sau nu) ce-a scris.  :)

În ultima vreme, din cauza lipsei de timp, n-am mai comentat decât pe ici pe colo. Azi m-am hotărât să recuperez, vreau să citesc şi să comentez pe 50 de bloguri până la ora 23.59, iar în timpul ăsta să-mi fac şi treburile mele, inclusiv să merg la o şedinţă cu părinţii.

Bineînţeles că mă bazez şi pe voi să-mi daţi sugestii de ce articole aş putea citi şi comenta azi. Voi adăuga aici, pe măsură ce se concretizează acţiunea, linkuri către toate comentariile lăsate.  Aşadar, START:

1. Adi Hadean
2. Artistu
3. Zoso
4. Daily Cotcodac
5. Alex Negrea
6. Cantina Sociala
7. Ada
8. thepicturebook
9. Dojo
10. Noi si diabetul
11. Groparu
12. chinezu
13. laingineru
14. sana cireasa
15. Alex Mazilu
16. Piticu
17. Cristi Serb
18. Arhi
19. Concediaza-ti seful
20. Dan Ciulea
21. TvDeCe
22. Marian Hurducas
23. Maldita
24. Coana zoitzica
25. Bianca Albu
26. Pioneza dintre fese
27. Lume buna
28. Dragos Mone
29. Siblondelegandesc
30. Makavelis
31. mRCosmin
32. Tomata
33. Anka
34. Cristina Bazavan
35. Pietricel
36. Nebuloasa
37. Simona Tache
38. nwradu
39. iYli
40. Daniel Rus
41. hoinaru
42. Jeanette
43. reclame-tv
44. ruxandra
45. urbankid
46. draw for joy
47. raluxa
48. Nadia
49. Dragos Asaftei
50. aici nu stiu pe cine sa trec, mai am vreo zece comentarii neaprobate încă prin blogosferă. M-am răzgândit, locul 50 e pentru cel mai activ comentator de pe toane.ro din ultimul timp: capca1

STOP. Este ora 23.13 şi mă duc la culcare. Hai că am făcut-o şi pe asta, am strâns ceva impresii pe drum. Vă povestesc.

Tags: blogosfera, bloguri, comentarii, experiment

Marţi dimineaţa

În camera de jos se vorbeşte germana. De fapt, mai mult vorbeşte doamna, dar prima afirmaţie rămâne valabila. Sunt şi fetele acolo.

Pentru că aseară am lucrat până târziu în noapte, mi-am luat liber în dimineaţa asta. (Ce super e să-ţi iei singur liber!) Mi-am făcut o cafea mare şi m-am aşezat să citesc presa. Pentru mine presa înseamnă să citesc câteva bloguri. Vreo 30. Ok, nu aflu ce-a mai făcut nu ştiu ce pipiţă (asta să fie pierderea mea) dar sunt la curent cu tot ce-i nou în lumea asta. Chiar şi în materie de umor. Sau mai ales de umor.

Îmi pun caştile pe urechi cu ceva muzică de relaxare şi citesc….. Nu durează mult şi am aflat o multime de lucruri, ba am văzut chiar o altfel de dimineaţă prin obiectivul lui Alex şi am ales să fac azi curry de porc cu ciuperci. Am înţeles că facem ca proştii reclamă gratuită firmelor ale căror sigle le purtăm la vedere şi m-am enervat când am văzut că unele fete au părul des şi ondulat , dar aleg să-l poarte scurt. Şi-ar mai fi, dar doar n-o să va spun vouă acum tot ce ştiu.

Lecţia de germană încă nu s-a terminat, însă eu trebuie să mă întorc la muncă. Hai, spor şi vouă!

Tags: bloguri, dimineata, liber, munca