Un smoothie și-un weekend plin de amintiri

Weekendul ăsta a început mai devreme, undeva joi seara când am fost să luăm microbuzul închiriat (60 euro/zi) pentru plecarea la munte cu verii noștri ce veneau din Belgia (4 persoane) împreună cu prietenii lor francezi (încă 4 persoane). A urmat apoi ridicarea lor de la aeroport după ce cursa lor a avut întârziere din cauza unei furtuni la Bruxelles. Dar totul e bine când se termină cu bine, chiar dacă la noi abia începea. Weekendul.

Așadar, noi patru și încă 8 prieteni de-acum, am plecat vineri dimineața către Moieciu. De jos. Rezervam cu vreo câteva luni înainte o vilă întreagă pentru noi 12 (250 euro/noapte), mai exact Pensiunea Casa Dudu. Recomand, dacă aveți nevoie de cazare în zonă. Oamenii se ocupă personal ca totul să fie pe placul turiștilor care le calcă pragul și credeți-mă așteptările vă vor fi depășite.

Am ajun în jur de ora 14 la locație (dap, ne-am trezit târziu și nu ne-a grăbit nimeni) și după un scurt tur al casei și împrejurimilor am plecat să vizităm Castelul Bran. Ne speriaseră meteorologii că a doua zi va ploua, așa că am vrut să profităm de după-amiaza însorită și să ne facem poze cu Dracula.

Bineînțeles că nu puteam intra flămânzi în castel, așa că am făcut o oprire vis-a-vis și-am mâncat o ciorbă de fasole în pâine care ne-a ținut și de foame, și de sete și mai ales de frică în orele petrecute în curtea Branului.

Deși mai fusesem în Castel, ne-au impresionat plăcut lucrurile noi, dar vechi, pe care le-am descoperit acum. După retrocedare (castelul este acum al copiilor Ilenei, fiica Reginei Maria, deci este 100% proprietate privată), castelul arată mult mai îngrijit, cu noi puncte de informare, cu lucruri din diferite epoci frumos și cursiv introduse în peisaj. Mie mi-a plăcut mai mult decât ultima dată, e drept că încă sunt porțiuni aflate în renovare, dar se vede că lucrurile merg înspre mai bine. Biletul de intrare costă 35 lei pentru un adult și 7 lei pentru elevi și studenți. Copiii sub 5 ani nu plătesc. Programul de vizitare depinde de sezon, dar pe perioada verii ultima intrare se face la 17,45. Găsiți toate informațiile astea pe site-ul castelului, so…

După ce am vizitat locul, am cumărat suveniruri și kurtos kalacs cât să ne vină rău aproape, am hotărât că atâta vreme cât ploaia n-a venit, e cazul să le arătăm prietenilor francezi care-i treaba cu mititeii românești și-au încins grătarul la pensiune. Am mâncat apoi la lumina lumânărilor (completate de electricitate, bineînțeles) și-am încheiat seara bând țuică adevărată primită de la gazde.

Noaptea a fost mai bună ca acasă, aveau oamenii ăia niște saltele că am mai fi dormit o săptămână acolo dacă ar fi ținut conturile și îndatoririle sociale cu noi. Dimineața, deși ne-am așteptat să fie înorat și-am tot așteptat ploaia aia anunțată, am rugat gazdele să ne servească micul dejun în curte și nu vom uita multă vreme mierea aia ce ni se scurgea pe degete în timp ce noi descopeream cu privirea urmele de mistreți de pe dealurile din fața noastră. A fost minunat!

Din păcate, pentru că oaspeții noștri plecau duminică dis-de-dimineață, și-și doreau să vadă și puțin din București, am ridicat tabăra pe la 11 și-am prins ploaia în mașini pe autostrada Ploiești-București. Numai bine!

Am ajuns în Capitală pe la două și după ce ne-am dat seama că City Bus-ul care să ne arate orașul nu și-a început încă sezonul, am făcut un mic popas în Herăstrău, și-am ajuns apoi cât am putut de repede acasă pentru că ne aștepta mama cu ciorba de perișoare și friptura caldă în cuptor. Iar a ținut vremea cu noi, iar am mâncat în curte.

Pe seară am ieșit în oraș, și cum n-am mai prins deschis să putem vizita Casa Poporului ( se poate zilnic până în ora 17, dar dacă vreți să intrați sigur veniți cu un sfert de oră mai devreme și cu rezervare făcută), am ales totuși să nu plecăm fără să zicem că n-am intrat în CP așa că ne-am luat bilete (10 lei adult, 2,5 lei copil), am scos curelele de la pantaloni (pentru control) și-am intrat la la Muzeul Național de Artă Contemporană. Mie mi-a plăcut, pentru că oricum nu aveam așteptări prea mari și nici n-am pretenția că înțeleg arta contemporană mai departe de frumusețea percepută la prima vedere.

De aici, din lipsă de inspirație și comoditate, i-am dus pe prietenii noștri în Centrul Vechi și-am prins acolo un grup de dansatori de muzică populară și-un ilizionist de ocazie care ne-au completat drăguț plimbarea. Ne-am oprit într-un pub și-am văzut în același timp două meciuri de fotbal și unul de tenis. Am mâncat foarte bine, dar am uitat um se numea localul, și-am plecat apoi acasă ca să prindem finalul la Eurovision (am reușit să vedem și reprezentanții noștri, și extrem de talentata belgiancă și pe francezi).

Am mers la culcare pe la 2 și jumătate iar la 4 plecam deja spre aeroport, căci musafirii noștri aveau avionul la vremea când se crapă de ziuă, așa că la 6 și jumătate eram deja înapoi în pat. Ce bine că azi a fost duminică și-am putut dormi până după prânz, ceea ce cred că au făcut și ei după ce au ajuns cu bine acasă la ei.

Acum mi-am făcut un smoothie din fructe de pădure, banane și portocale, și-am zis să scriu cât încă nu-mi joacă feste memoria (deja am uitat cum se chema localul de aseră) despre weekendul acesta frumos. În curte. În curte scriu. Și încă n-a venit ploaia.

Aștept să se trezească și Sorin și să mergem în vizită la alți prieteni. Hai că nu mai e mult până la următoarea vacanță!

Poze:

(Visited 277 times, 1 visits today)

Related Post

Your email address will not be published. Required fields are marked *