Sarcini, gravide, probleme, rezolvari

Hai să vă mai zic câte ceva despre graviduțele mele preferate, Emilia și Doina. Așteptați-vă desigur să vă vorbesc și despre progesteron, n-ar fi exclus ca după ce v-am bătut atât la cap cu hormonul acesta, să puteți duce voi mai departe pasiunea asta a mea, fie că vă informați pentru voi, fie că o faceți pentru a putea ajuta pe alții care ar putea avea nevoie să fie informați.

Revenind la Doina, nu că aș fi ceva medium, dar am știut încă de la primul semn că prietena mea va avea doi copilași. Doi, înțelegeți? Doi. Mai știți pe cineva cu doi? Eu da.

Deci cu Doina lucrurile merg cât se poate de bine (acum să sperăm că va avea o fetiță și-un băiețel), sarcina e sub observație, nivelul progesteronului ținut sub control cu Lutinus (vă reamintesc aici în paranteză de importanța progesteronului în mentinerea sarcinii, el este responsabil cu susținerea fazei luteale în primul trimestru de sarcină și inhibă contracțiile ce ar putea duce la naștere prematură în trimestrele II si III). Doina, spuneam, se află pe mâini bune.

Emilia, pe de altă parte, a trecut prin niște momente nu tocmai plăcute când la ecografia 4D i s-a spus că fetița din pântecul ei s-ar putea naște cu sindromul Down și, de parcă asta nu era deajuns, a mai precizat ecografa și că îi lipsește copilei și nu știu ce venă importantă de la inimă. Deja făcea planuri și o îndruma pe viitoarea mamă să nască la Targu Mureș pentru ca fetița să poată fi operată imediat, etc.

Vă dați seama că a stat Emilia mea două zile cu inima extrem de strânsă pentru sănătatea puiului ce tocmai crește în ea. După două zile a fost cu rezultatele ecografiei la un cardiolog renumit care a batut-o pe umar și i-a spus că fetița se dezvoltă cât se poate de normal și nu-i lipseste absolut nimic. Nici vorbă de vene lipsă sau de sindrom Down. Să meargă acasă și să-și vadă liniștită de sarcină.

Asta mică nu s-a potolit. A mai fost la un medic, a repetat 4D-ul în altă parte, a mers și la medicul care o urmărește, toată lumea i-a spus că nu-i adevărat nimic din ce-a zis prima ecografă, probabil avea și ea o zi mai proastă. 🙁

În fine, ce-am vrut eu să spun este că mai ales atunci când se întâmplă ce-a pățit Emilia, te gândești de mii de ori, oare ce am făcut greșit? Oare ce i-a lipsit sarcinii mele de a fi una normală? Mi se pare cumplit să ai un copil bolnav, dar infinit mai greu este ca cel mic să fie încă nenăscut și tu, viitorul lui părinte să știi deja că se va naște cu probleme. Copiii, după părerea mea, multi ani din viața lor n-ar trebui să aibă nicio problemă, cu atât mai puțin una legată de sănătate.

Din cauza asta vă bat la cap cu informarea înainte de sarcină, cu luarea în calcul a tuturor posibilităților, mai ales atunci când sunt probleme, când deja este confirmată o cauză a infertilității. Mulți alți factori pot compromite șansele tratamentelor făcute de viitorii părinți sau pot influența evoluția ulterioară a sarcinii. Așadar, nu tratați superficial analizele de dinaintea și din timpul sarcinii, iar când spun asta mă adresez atât femeilor cât și partenerilor lor de viață. Domnilor, ați fi mirați să aflați că 50% din  cauzele infertilităților și problemelor apărute în timpul sarcinii vi se datorează.

Să avem grijă de sănătatea noastră e important nu numai pentru noi, ci mai ales pentru copiii noștri. Aici aș completa cu faptul că sănătatea noastră e importantă nu numai înainte de a avea copii, ci și după ce-i facem.

Sunt 100% adepta sarcinilor programate. Când le-am născut pe fete am știut că vreau un copii (recunosc, îi voiam pe rând, dar dacă s-au hotărât să fie doi din prima, cu atât mai bine) am stat de vorbă cu doctorul meu, am întrerupt anticoncepționalele și am urmat întocmai indicațiile lui pe tot parcursul sarcinii. Am înțeles încă de atunci cât de important este primul trimestru al sarcinii și m-am protejat  cât am putut de mult. Cum spuneam, îmi ascultam cu sfințenie medicul, dar mai și citeam chestii, voiam să fiu cât se poate de pregătită pentru fiecare din etapele vieții mele de gravidă și mai apoi de mamă.

Numai că nu toate femeile fac asta. Cu mine în salon, atunci când mi-a venit timpul să nasc, era o fată a cărei sarcină nu avea mai mult de 6 luni și care avea nevoie de tratament pentru că avea contracții dese și risca să piardă sarcina.  Asistentele îi lăsau la începutul zilei medicația care la ea era formată din niște pastile mari.  Era atât de neinformată (deși mai avea acasa un copil), încât eu una am rămas interzisă când am văzut că pastilele ei mari, de care se plângea toată ziua, erau niște ovule. Ea, amărâta, le închițea de câteva zile. Nu-i spusese nimeni că erau ovule vaginale și nu niște pastile mari și greu de înghițit, cum le caracteriza ea.

Dragele mele, știu că nu-i cazul să-mi fac griji pentru voi, dar vă rog, uitați-vă bine în jur și ajutați dacă puteți cu un sfat, o trimitere la medic sau cu o recomandare de carte. Avem cu toții nevoie să fim bine informați, nu zice nimeni să le luăm locul medicilor, o nu, asta e mai greu decât s-ar crede la prima vedere. Eu vorbesc de faptul că astăzi posibilitățile noastre de informare sunt practic nenumărate și e foarte ușor să avem acces la ele.  Trebuie să facem într-un fel ca natalitatea din țara asta să revină la cote normale și în câțiva ani să ajungem să avem spor natural  pozitiv (stiați că de dinainte de 1995 România n-a mai avut un spor natural pozitiv, conform datelor de la Institutul National de Statistica?)

grafic spor natural

 

Bine, pentru asta ar fi minunat să se implice și statul, să înțelegă faptul că reproducerea umană asistată este o investiție, nu doar un cost, dar n-am așteptări prea mari de la el, am învățat că  noi oamenii suntem cei care facem lucrurile să se miște, așa că eu mă voi ocupa în continuare de cele două graviduțe ale mele, astfel încât, mai întâi în septembrie și apoi în februarie, să am în prejmă trei copiii sănătoși, frumoși și cu multă poftă de viață. Da, am spus trei copii, pe ale mele nu le mai pun la număr, ele sunt deja căprițe.

 

(Visited 348 times, 1 visits today)
cotos

Eu nici nu stiu ce as face. Nevasta mea e insarcinata acum in 2 luni juma si incercam sa facem totul ca la carte. ALimentatie sanatoasa, stil de viata potrivit, tot. Insa, emotiile uneori ma coplesesc si pe mine.

Nina

Felicitari pentru sarcina si sa aveti un copil minunat de care sa va bucurati pana la adanci batraneti! Emoțiile de acum se vor amplifica cu timpul si te vor coplesi de-a binelea la nastere. 🙂

dojo

Cotos, felicitari si sarcina usoara sotiei 🙂

Noi incercam oficial de o luna deja, asa cum spui, casc ochii la tot ce mananc, citesc, ma sfatuiesc cu doctorita. Nu vreau decat un copil, asa ca pe asta vreau sa-l fac asa cum trebuie 😀

cristinatwins

Draga prietena, dupa cum stii noi nu am putut concepe natural bebei. Dupa sute de analize si proceduri care mai de care mai scumpa am apelat la fertilizarea in vitro. Am avut o sarcina f grea din care 6 luni numai spital. A fost o sarcina pretioasa, foarte dorita si foarte supravegheata. Cu pumni de pastile luati zilnic, cu perfuzii, ecografii saptamanale si amniocenteza. Asta nu a impieficat cu nimic ca unu din minunile mele sa se nasca cu sindromul Down. Amniocenteza au gresit-o…au zis ca o sa am 2 copii cromozomial normali dar uite ca Alex are trisomia 21. Am aflat pe masa de operatie cand am nascut. Asa ca sincer consider ca totul tine de sansa…Mai mult de atat nu aveam ce sa mai fac. Si totusi nu e o tragedie sa ai copil cu Down. Am luptat foarte mult pentru puiul meu si multumim lui Dumnezeu are o evolutie buna. Spune mama, papa, tata…a invatat sa mearga si de 1 iunie ne a uimit dansand. Am ramas tablou, si acum imi dau lacrimile de bucurie. Eu urez tuturor sa aiba sarcina usoara si sa nasca copii sanatosi! Dar chiar daca e vreo problema, mai ales ptr sindrom down sau diabet eu sunt oricand dispusa sa acord o mana de ajutor, sa dau speranta! Acum stiu ca se poate orice! Va pup

Nina

L-am vazut pe Alex dansand si m-am bucurat nespus de reusita lui. Unde mai pui ca tinea si ritmul. 🙂 Sa va dea Dumnezeu sanatate, draga mea, sa puteti sa va cresteti copiii frumos si sa-i vedeti la casele lor. 🙂

Vienela

De ce nu ma mir prea tare de nestiinta unora? Daca parintii nu discuta suficient cu ele, daca nu au acces la informatie, daca nici macar medicul nu le spune ce este cu “pastilele mari”, ele de unde sa stie?

Nina

Pai asta e ideea. Sa stie cat mai multa lume ce-i cu ”pastilele mari” , ce-i cu progesterul, ce-i cu sarcina, etc.

Cristina P

Eram la master cand o colega graviduta s-a plang ca in arad i-au zis tot felul de chestii sumbre (inclusiv aia cu sindromul Down). I-am dat numele si unde sa gaseasca o cunostinta de-a noastra din Szeged. A nascut fara probleme tot in Szeged si baieteul e (si a fost) sanatos tun.

Nina

Da, din pacate sunt multe cazuri din astea in care medicii vad cine stie ce boala inchipuita si sunt si mai multe cele in care nu vad nimic anormal si d fapt copiii chiar au probleme. 🙁

Cristina P

Sa nu imi sariti in cap, dar sincer, eu cu toate prietenele mele cu care am vorbit, au ales sa o taie din tara (in general la Szeged) fie pentru o a doua parere fie pentru a naste. Si le inteleg pe deplin. Chiar am vb cu sotul sa ne facem asigurare la vecini (asteptam acu cetatenia :S)

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.